Author: No One
•duminică, octombrie 03, 2010
Fumul se ridica incet, in rotocoale gri, contorsionandu-se intr-o tacere absurda. Ochii lui clipira. O data. Si inca o data. Nu era tigarea lui. Una din ele o pusese acolo. Luase doar un fum, si acum ea statea pe marginea scrumierei arzand molcom in ritmul gandurilor sale. Se uita fascinat. Cum arde, cum se stinge incet incet. Mai clipi o data ca si cum ar fi vrut sa se trezeasca la realitate. Si isi intoarse privirea inspre pat.

Doua contururi, doua forme, ce se proiectau pe fundalul peretelui, se atingeau usor. Buzele lor erau inlantuite intr-un sarut prelung, dulce si fara sfarsit. Una din ele isi duse mana prin parul celeilalte si printr-un gest de tandrete ii indeparta firele de par ce ii cazusera peste ochii pierduti si naivi. Mana ii alunca de-a lungul obrazului, de-a lungul gatului si ii prinse sanul drept. Il stranse putin si apoi dadu rotocoale cu indexul in jurul sfarcului. Posesoarea mainii isi apleca capul si il musca. Zambi usor. Ii lua sfarsul intre buze si-l supse cu o voluptoasa incetineala. Noaptea era lunga. Avea timp.

El privi. Era de la inceput acolo. Statea pe o canapea cu bratele pe spatar, cufundat in intuneric. Doar cele doua veioze cu lumina slaba, aflate in dreapta si in stanga patului, luminau camera. Dar el nu mai era acolo. Formele din fata sa se estompau, contururile dispareau. Incet incet cuprins de excitare si liniste, mintea lui cobora din ce in ce mai adanc in sine. Gandea asa de linistit, asa de melancolic. Se gandea la femei si la iubire. La relatii si la regrete. Vedea sex in fata sa dar vroia iubire, vroia tandrete. Imagini triste si totusi blande i se plimbau pe retina. Nume si chipuri. Regrete. Ele erau acolo in fata sa dar el nu mai era. Era departe. In visurile sale neimplinite, in lumea sa trista. De ce nu se bucura de imaginea lor? De ce imaginea asta il intristeaza asa de mult? De ce il face sa viseze la dragoste si iubire?

Isi scutura capul. E prea mult si are o greutate prea mare. Ofta incet ca sa nu fie auzit. Nu avea rost sa le strice placerea. Se uita pe geam, printre felinare si lumini, in noaptea albastra. Se uita cu ochi tristi. Sufletul sau se simtea batran, iar gandurile sale curgeau lin duse de valurile unei mari calme. Plutea printre case, pe langa geamuri, in lumina stelelor si sub privirile lunii. Zambi. Undeva in mintea sa, intre emotie si excitare, aparu o licarire. Isi intoarse chipul si se uita la ele. Ele, cu corpul lor frumos, prinse in cearceafurile albe, facand dragoste de parca maine n-ar exista. Aveau dreptate, pentru moment maine nu exista. Si stiu ca vrea sa le priveasca, sa le admire in continuare. Un voyeur singuratic ascuns in umbra dintre lumi.

(...)

Stiu, stiu, o sa ziceti de ce nu se duce la ele in pat? De ce sta acolo? Pierde timpul domne', pierde timpul :))

Poate maine se va duce, dar azi poate vrea sa stea acolo pe canapea cu gandurile sale.

This entry was posted on duminică, octombrie 03, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.