Author: No One
•sâmbătă, octombrie 02, 2010
Ma tot gandesc daca sa scriu ce vreau sa scriu aici sau nu. Nu e pentru ca n-as putea, ci pentru ca am mai scris despre ea acum un an.

Dar hai sa incercam... Si am sa incep asa: m-am mirat intotdeauna (desi probabil stiu raspunsul) de ce ea mi-a ramas in minte mai bine decat alte persoane. M-am mirat, tocmai pentru ca am vorbit cu ea pe net si nu am vazut-o niciodata.

Prima data cand am vorbit a fost in vara lui 2004 (cred ca era august sau iulie). Si am gasit-o pe mirc (inca il mai foloseam pe atunci :P). Stiti voi cum e mircu'. Si eu am intrebat-o "vrei sa vorbim despre sex?" :))) (dehh eram mucos, ce vreti? faceam des asta atunci). O fi zis ca sunt vreun obsedat :P. Asa ca am avut un schimb de replici si ea nu a mai vorbit. Si atunci fara nici un motiv mi-am zis "ce naiba, let's go for it", asa ca am inceput sa scriu, sa aberez, mai mult pentru mine. Mi-am zis sa ma prostesc si eu putin. Probabil simteam nevoia sa vorbesc, asa cum de multe ori simteam atunci si cred ca simt si acum cand sunt in fata unui chat (pe net in general). Si am scris ceva text, fara sa ma gandesc ca ar trebui sa-i atraga atentia. Mi-am zis macar sa aberez, inca o zi inca un chat. Si a raspuns :), si-a cerut scuze (desi eu nu cer, chiar nu cer, niciodata scuze pe net), si am inceput sa vorbim. Probabil a gasit ceva in ceea ce scriam si i-a placut.

Am vorbit o perioada pe mirc si apoi am trecut pe mess. De fapt pana atunci nu am folosit messu', asa ca ea e prima persoana cu care am vorbit pe el si cea care m-a facut sa-l folosesc. Cred ca veneam in fiecare zi la calculator sa vorbesc cu ea :) Daca ati vorbit pe net cu cineva care va place stiti si voi senzatia. Persoana aia iti da o senzatie de bine si incepi sa nu mai ai rabdare pana in ziua urmatoare, cand speri ca o vei prinde pe net.

Prima data cand ne-am certat am facut-o pentru ca eu am zis ca voi incerca sa vorbesc cu altcineva cu care am vorbit inainte de ea. S-a suparat. O inteleg, dar culmea e ca nici nu am incercat macar sa mai vorbesc cu persoana aceea, nici inainte, nici dupa asta. M-a luat gura pe dinainte si am zis o prostie. Cateodata simt nevoia sa zic anumite lucruri si imi aleg tare, tare prost momentul. A doua zi, sau urmatoarea dupa asta, cred ca a plecat in Italia. M-am simtit foarte prost in perioada aia, nervos, mi-am zis ca nu vom mai vorbi, ca nu vreau sa mai vorbim... Prostii de astea :). Am reluat discutia dupa un timp, dar ce vreau sa zic cu asta (cu cearta) e ca atunci mi-am dat seama ca o prima certa cu cineva rupe ceva in mine, imi scade persoana aia in ochii mei si intr-un fel ma indeparteaza. In prima discutie dupa, mi-a zis ca cearta e rea dar impacarea e si mai buna (ceva de-a lungul ideii asteia). Mi-a ramas in minte asta, tocmai pentru ca stiu ca pentru mine rupe ceva acolo. Nu sunt de acord cu ideea asta, nu in totalitate. Nu e mai bine dupa o cearta. Lucrurile nu vor mai fi la fel, chiar daca este o impacare. 

In octombrie am plecat la Cluj (incepeam primul an) si nu aveam cum sa iau calculatorul cu mine. Si asta s-a simtit. Ne-am mai scris mailuri, am mai vorbit pe mess de cateva ori cand eram pe la un internet cafe (si cand am ajuns acasa de sarbatori). Am vorbit si de vreo doua ori pe mobil in 2005 (avea senzatia ca o sa sun ca unu de 16 ani :)), aveam 19, ea avea cred 26 pe atunci; probabil ma credea un pusti, si nu o pot contrazice, desi atunci nu ma consideram asa).

Cred ca m-am comportat ca un pusti pe atunci. Tin minte ca mi-a zis ca ma purtam ca un amorezat :). Ideea era ca eram mai serios de felul meu (e in firea mea, asa sunt si acum), iar ea nu vroia sa fie asa serioasa, probabil vroia sa se simta bine. Avea un prieten pe atunci (aveau o relatie de cativa ani) si se simtea prinsa, si-ar fi dorit vechea viata, libertatea ei. Mi-a si zis ca nu-i place stabilitatea, ca nu simte ca poate sta locului. Ar fi vrut sa se desprinda de monotonia in care se afla, de prietenul ei pe care nu-l mai iubea asa cum cred ca o facuse la un moment dat. O inteleg sa stiti. Eu nu sunt asa, dar o inteleg. Si vreti sa stiti ceva, cred ca tind spre acest fel de femei. Nu sunt sigur sigur, dar mi-au placut destule in genul asta.

Eu nu cred ca am fost indragostit lulea de ea. M-am gandit mult la asta, daca sunt sau nu indragostit de ea. Dar stiam distanta, stiam diferenta de personalitate si de varsta dintre noi, stiam ca mai mult de o prietenie nu se poate. Stiam ca m-as fi iluzionat daca credeam ca poate fi mai mult. Dar stiu ca am dorit-o, mult. M-am gandit si daca nu cumva o doream pentru sex. Dar nu cred. Am incercat intotdeauna sa nu ma gandesc la o femeie numai in legatura cu sexul. Imi place sa gasesc si altceva, orice, care sa ma fascineze la ea. Apropo de sex, mi-a zis o data ca daca prindem anul ne vom intalni. Nu am prins anul. Mi-as fi dorit sa o vad si, da, mi-as fi dorit sa fac dragoste cu ea.

Stiti voi cum e cu netul... am vorbit din ce in ce mai putin, luam legatura din ce in ce mai greu. Eu fara calculator, ea cu treaba. Ultima oara am comunicat in martie sau aprilie 2005, cand ne-am trimis sms-uri si cand eu am scris o mare prostie. Am vrut sa fie o gluma, dar bineinteles cum eu spun prostii, chestia asta chiar a jignit-o. Mi-a trebuit ceva timp dupa aceea pana sa-mi dau seama ce aiurea am gresit si ca gluma aia era foarte prost spusa. Nu ne-am mai scris. Am incercat sa o sun si sa-i trimit cateva sms-uri, dar din ziua in care la telefon mi-a raspuns boyfriend-ul (cred ca era el) nu am mai facut nimic. M-a deranjat, chiar m-a deranjat ca nu a incercat ea sa-mi zica ceva, ca a tacut si ca tocmai prietenul ei a trebuit sa imi zica sa o las in pace. Am lasat-o. Mi-am dat seama ca nu mai are rost. Nu am mai purtat nici o discutie. Mi-a mai dat un offline prin iulie zicandu-mi ca ii lipsesc discutiile, dar cum nu aveam calculator, am gasit mesajul asta peste o luna si ceva (nu ma mai asteptam sa imi scrie). I-am mai zis intr-un offline "la multi ani" inspre sfarsitul anului. A raspuns la el si mi-a zis sa imi cer scuze (ptr gluma), dar eu inca nu imi dadusem seama de ce am spus atunci si eram si nervos pe ea, asa incat mesajul meu a fost unul in ideea ca nu cedez. Nu ne-am mai scris de atunci.

Cu ce am ramas in urma ei? Cu luni de ganduri la ea si cu fantezii care ma rupeau in doua. Cu ideea aia despre prima cearta. Cu dialoguri imaginare in care vorbeam cu ea (mai mult ma certam). Cu posibilitatea de a ma detasa mai usor de cineva (m-am chinuit ceva timp pana sa nu imi mai provoc "goluri" in mine cand ma gandeam la ea). Cu o fantezie, care mi-a zis-o, de a carei adevarata putere mi-am dat seama abia anul trecut (e in cealalta postare despre ea, e linkuita mai sus). Cu cateva poze si cateva discutii de pe mirc pe care nici acum nu stiu daca le pot citi (nu vreau sa mi se intoarca gandurile inapoi). Cu starea asta de in and out cand vorbesc cu cineva pe net. Cu orasul Arad pe care-l asociez cu ea (nu e orasul ei de nastere, s-a mutat acolo).

In timp am inceput sa o uit si sa nu o mai doresc. In fiecare an din ce in ce mai putin pana in 2009 cred, cand m-am eliberat de tot. Acum ma si mira cum de nu ma mai afecteaza gandul la ea. Pana anul asta n-as fi zis nu daca ar fi fost sa o vad, acum nu imi mai pasa. Am inca numarul ei de telefon si mailul dar nu le-am folosit niciodata. Nu am incercat sa ma mai intorc din drum, pentru ca mi-am dat seama ca nu mai poate fi ca la inceput. Si incet incet am invatat sa o "let it go" si sa ma detasez.

Ei i-am zis multe despre mine, mai multe decat am zis aici, mai multe decat oricui altcuiva in afara de cei din familie. Am incercat sa fiu vulnerabil in fata ei si ma gandesc ca poate am exagerat. Stiu ca m-a placut in felul ei pentru ca altfel nu cred ca statea la taclare cu unul mai mic cu 7 ani decat ea. Banuiesc unele lucruri care poate i-au placut, dar nu cred ca stiu totul, ce a gandit sau ce a simtit. Si am dorit-o. Asa pot exprima intr-un singur cuvant ce am simtit.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, octombrie 02, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.