Author: No One
•luni, octombrie 18, 2010
Eu nu am trecut.... Si am sa incerc, cat pot, sa va explic de ce vad lucrurile asa.

In primul si primul rand trecutul nu se poate uita. El ramane cu tine, te "bantuie" oriunde esti si orice faci. Trecutul tau este ceea ce esti acum. Asta nu pot sa neg si in interpretarea asta ai trecutul intotdeauna cu tine.

Azi m-am intalnit cu o colega din liceu. Dupa 6 ani. Cum v-am zis nu am tinut legatura cu colegii mei si in general nu tin legatura cu oamenii din trecutul meu. Astazi intalnindu-ma cu ea m-am intalnit cu o amintire si atat. Cu ceva ce a existat odata in timp si spatiu si care acum in timpul meu si spatiul meu nu mai exista.

Nu pot sa zic ca am calatorit mult sau ca m-am mutat mult. Am stat trei ani si ceva in oraselul in care m-am nascut, 9 ani in Constanta, apoi 7 ani in orasul in care stau acum, 2 ani jumate in Cluj si din 2007 am revenit in "orasul meu" mic si gri. Vedeti-le precum niste capitole, cum se incheie unul incepe un altul. Chestia cu trecutul de care vreau sa zic a devenit evidenta cand am venit de la Constanta. Dupa un an doi nu am mai apartinut acelui oras, nu am mai tinut legatura cu cei de acolo, m-am trezit intr-o noua lume cu un nou prezent. Constanta mai exista ca amintire dar nu ca un fapt real. Eu nu mai aveam legatura acolo si desi ii poti zice trecut (ca un fel de "a fost odata"), prin simplul fapt ca nu mai am legatura cu el, pentru mine el nu exista. Cand am venit aici am inceput viata de la inceput, sub alte coordonate. Ideea e: cum paseam intr-un capitol, pierdeam legatura cu cel din care am iesit.

Din trecut am legatura cu familia (ca o constanta prin timp) si poate cu un coleg din liceu cu care tin legatura din an in paste. Ceilalti nu mai exista.

Din 2007 am inceput un nou capitol. Ceea ce e in urma, ce a fost, cu cine am vorbit, pe cine am cunoscut nu mai exista decat in amintire si in experienta acumulata. Nu mai am trecut pentru ca am inceput de la inceput din nou. Lucrurile dinainte de 2007 nu ma mai tin si nici nu mai am o obligatie catre ele. In spatiu si timp (ca idee fizica) eu nu raman in trecut, poate doar mintea mea "ramane" cateodata acolo (prin amintiri, regrete etc; la nivelul mintii mele eu imi traiesc trecutul, da). De exemplu cand cineva imi reproseaza ca am facut cutare lucru in trecut pentru mine e ciudat sa explic ca lucrurile alea nu mai au acum greutate pentru mine. Ce a fost a fost si acum nu mai este. Eu am luat-o de la capat in interiorul meu.

Deci, printr-o interpretare a cuvantului da, eu nu mai am trecut, nu mai apartin de el. Ce a fost inainte de 2007 nu mai exista, si nici lucrurile si oamenii nu mai exista. Eu traiesc acum in capitolul 2007 - xxxx, un capitol in care incerc sa construiesc, un capitol intr-un fel intermediar (o antecamera) de la care sper sa fac saltul spre o alta viata.

Recunosc ca nu tin sa tin legatura cu trecutul si poate ca asta e un motiv sa explice unele lucruri.

Sper ca am reusit sa explic cum vad eu situatia :) Nu incerc sa schimb adevaruri sau ce sens are cuvantul "trecut" sau sa impun nu stiu ce idee. Incerc doar sa explic "logica" mea.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, octombrie 18, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.