Author: No One
•duminică, noiembrie 07, 2010
Incet incet totul se scurge din tine. Furie, suparare, manie. Incet incet se scurg si din mine. Mintea se duce in alta parte, I guess.

Ma supara ca taica-miu e asa cum e. Dar m-am obisnuit cu asta. Ma supara si mai mult ca o supara si o streseaza pe maica-mea. Se streseaza prea mult, el nu merita. Daca ar numai stresul ar fi "ok, trecem peste asta", dar stresul asta ii afecteaza sanatatea. Ei ii trebuie liniste si el nu-i da, ar trebui sa nu se streseze asa mult dar nu poate sa nu o faca probabil. Poate o sa sune urat dar ne-am capatuit cu el si acum ce sa-i facem? Il suportam. Si el probabil profita de asta sau cel putin ii convine. Nu o sa se schimbe, o stiu de mult. Va fi asa, "victima" propriei prostii (si noi dupa el), pana la sfarsit. Il vad si stiu ca oamenii nu se pot schimba. Sa nu trageti nadejde ca o vor face, veti fi doar naivi. Dar in cazul lui am renuntat la el de mult, si nu, nu am sa fac nici un pas ca sa mai schimb ceva. Din punctul meu de vedere el a pierdut si nu eu, si eu nu ii sunt dator cu nimic. Daca vrea altceva sa puna osul, nu sa se astepte sa aiba pus pe masa asa.... ca zice ca i se cuvine. Nu ti se cuvine nimic, dragule.

Nu stiu daca ma voi duce luni. "Si daca nu luni atunci cand?". Nu stiu, as vrea sa zic ca sunt stresat si obosit, dar nu stiu, probabil nici nu vreau sa dau semne de viata. As vrea sa fiu acolo si nu as vrea. Nu are nici o legatura cu ea. Pur si simplu acum vreau sa stau, si probabil sa ma stresez ca de ce nu ma duc, ca fac o prostie, ca va iesi aiurea toata amanarea asta. Ehh, daca as fi cinic as zice "inca un cui in cutia vietii mele".

Ceea ce fac acum imi aduce aminte de altcineva. Presupun ca si ea face cam la fel. Sau poate nu.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, noiembrie 07, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.