Author: No One
•marți, noiembrie 16, 2010
Un fragment din cartea pe care o citesc acum:

   O vreme i se paru ca poate sa traiasca foarte bine fara sex si se uimise pe el insusi vazand cat de usor si-l alungase din minte. Insa descoperi curand, spre neplacuta lui surpriza, cat de tare isi dorea sa simta atingerea altei fiinte umane. Faptul ca o pierduse il chinuia zilnic, treaz sau in somn. Uneori visa la o femeie si cand isi punea mana pe obraz, sau se inchipuia pe sine rezemandu-i capul pe pieptul lui. Femeia din visele lui era fie Judy, fie Linda, sau chiar Sharla; dar de cele mai multe ori nu avea chip, ci era o simpla intruchipare a feminitatii.
   De cate ori se trezea din astfel de vise il coplesea tristetea si ideea familiara ca pierderea resimtita nu poate fi alinata de riscul de a fi din nou tradat si de siguranta disparitiei totale, la sfarsit. Ambele perspective erau prea dureroase ca sa le faca fata din nou. Mai bine sa-si lase sufletul sa se stinga treptat, particica cu particica, in singuratate.

Desi nu e exact exact la fel, ma regasesc foarte mult in acest fragment. Ce chestie, as fi putut scrie postare dupa postare si tot nu as fi reusit sa o spun asa de clar ca in acest fragment. Doua paragrafe amarate scrise de altcineva si insumeaza o parte importanta din zbuciumul meu. Banuiesc ca acum ar trebui sa ies la pensie :P

Later Edit: e miercuri dimineata si am terminat cartea :P Mi-a placut foarte foarte mult. Si datorita ei ma simt superb, desi sunt acum destul de obosit. Ma simt foarte foarte bine, eliberat de toata chestia care era in mine in perioada asta. Imi vine sa va recomand la toti cartea asta, stiti voi cum e cand iti place ceva si vrei ca si ceilalti sa stie (si in cazul asta sa citeasca). Cartea e Replay de Ken Grimwood, si pe scurt e despre retrairea la propriu a vietii (in mod asemanator cu reincarnarea, dar nu e o alta viata ci e aceeasi viata repetata incontinuu) si despre o relatia romantica ce apare in acest ciclu fara sfarsit. Nu prea pot descrie exact cat de interesanta, umana si chiar romantica mi s-a parut, trebuie citita ca sa va dati seama. 

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, noiembrie 16, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.