Author: No One
•miercuri, noiembrie 24, 2010
Tu ai visat dintotdeauna, nu? Esti un visator pentru ca te simt eu asa. Poate ma insel :), dar nu cred. Ai visat intotdeauna sa fii cu cineva, si ma intreb adesea cum de poti fi asa de negativist si de pesimist si sa vrei asta. Cum poti sa visezi intr-un mod atat de adolescentin in acelasi timp dandu-ti seama ca tu visezi si ca nu e realitate? Ti-ai dori sa fie realitate, nu? Dar daca ar fi realitate, daca s-ar intampla, tu ai fugi. O stii. Te-ai speria si ai fugi. Ai fugi la mamica Singuratate pentru ca numai asta stii, pentru ca asa esti obisnuit. Old habits die hard, nu? Dar stiu ca apoi, dupa ce ai fugit si te-ai ascuns inapoi in stilul tau de viata, iti va parea rau. Ca ai facut asta. Ca nu ai avut curaj si ca nu ai riscat. Ca esti asa cum esti. De aia ai aceasta mica obsesie pesimista cu sulfetul-pereche, pentru ca ti-e teama sa nu ti se intample si sa o dai in bara si sa te retragi, asa cum ai facut de atatea ori. Si stii la fel ca mine ca problema e a ta. Nu poti da vina pe altcineva, nu poti ridica din umeri sa zici "asta e. destinul, imprevizibilul etc". De altfel stiu ca nici nu o vei face, ar fi doar o scuza. Cum e sa fi intre vis si realitatea ca tu nu ii poti face fata?

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, noiembrie 24, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.