Author: No One
•marți, noiembrie 23, 2010
Cum ar fi daca fatza din spatele mastii ar fi tot o masca?

Spuneti-mi si mie, cum poate fi o masca ceva bun? 
Si cine de cine se protejeaza?
Femeia de lume sau lumea de femeie? 
Si care genereaza pe care?
Masca genereaza chipul sau chipul genereaza masca?

E mister? Sau e pedeapsa?
E sexualitate? Sau e frica?
E ocupare a unui gol? Sau e o golire a unei fiinte?
E dorinta de deveni altcineva? Sau e dorinta de a creea pe cineva acolo unde nu e nimeni?
E joaca de copil? Sau e dezamagirea unui adult?


Ma uitam pe un blog si am vazut acolo o imagine cu o femeie care-si da masca jos dar chipul ei e acelasi ca si masca (Oare a trait asa de mult sub masca incat chipul ei devenit precum masca? Oare acum la sfarsit cand isi da masca jos e prea tarziu? Oare masca s-a imprimat pentru ca nu exista nici un chip acolo? Oare a facut-o stiind ce o asteapta sau oare s-a jucat cu forte mai presus de ea? Oare a fost condamnata la asta sau oare s-a pedepsit? Oare sa fiu trist sau sa zic ca asa e femeia cum o zic si altii?). Si tot uitand-ma la imaginea aia (aflata intr-un blog scris de o femeie) m-am intrebat (fara sa incerc sa aflu raspunsul si fara sa vreau sa stiu): de ce le plac fetelor/femeilor mastile?

Later Edit: eu nu am ca simbol masca (sau zidul) cand vreau sa arat ca sunt departe de lume sau ca o imping departe de mine (sigur mai sunt si alte variante, dar nu ma pot gandi acum la ele). Nu am un obiect care sa simbolizeze asta. Nu am un obiect pentru ca atunci asta va insemna pentru mine ca am capitulat, ca m-am resemnat, ca am acceptat viziunea lumii asupra mea. Nu folosesc masca penru ca eu nu vreau sa fiu altcineva, si nu folosesc zidul pentru ca vreau in continuare sa fiu (si chiar sa ma simt) vulnerabil. Intr-un fel eu vreau sa fac altceva: sa usurez intrarea in mine (deci nu isi are rost aici masca si zidul), dar in acelasi timp sa fiu capabil sa scot persona la fel de repede si fara durere din mine. Nu vreau sa ingreunez intrarea cu obstacole (desi probabil am si eu), dar nici nu vreau sa ma stresez si sa sufar asa cum am tendinta sa o fac. Totul se leaga cu ideea asta sa stiti: dorinta de a fi vulnerabil, dorinta de a nu fi rece, gandurile multe, stress, nesiguranta, dorinta de a fi eu si nu altcineva, ideea de a nu ma pierde, dorinta de control (asupra situatiei si a persoanei mele), tendinta mea de a face altfel decat fac altii, caracterul meu singuratic, dorinta mea de a fi capabil sa ma detasez (ca sa apar visatorul, naivul si vulnerabilul dn mine, chestii pe care nu vreau sa le arunc sau sa le sacrific), si probabil mai sunt si altele care nu-mi vin acum in minte.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, noiembrie 23, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.