Author: No One
•marți, noiembrie 09, 2010
Imi amintesc momentele cand plecam de la bunici (dinspre mama) si ma duceam acasa (pe atunci Constanta). Imi petreceam toata vara la ei si atunci cand plecam ma simteam trist. Cu fiecare kilomentru pe care-l faceam parca eram mai departe de buniicii mei si de vara aceea. Si ajungeam acasa, iar casa parea necunoscuta si goala pentru mine. Incepea gradinita/scoala si parca totul se sfarsea (vacanta, vara la bunici) iar de acolo incepea altceva, ceva ce nu vroiam. Nu se compara, pentru mine, timpul la bunici cu timpul petrecut la scoala si in orasul acela  Dupa cateva zile ma obisnuiam. Dar asa era de fiecare data, in fiecare vara, in fiecare an cand eram copil.

E sentimentul acela cand cineva pleaca si parca casa e mai goala, parca cineva a stins un moment si tu trebuie sa te obisnuiesti cu asta si sa treci mai departe.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, noiembrie 09, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.