Author: No One
•joi, noiembrie 25, 2010
Dupa cum ati vazut am cateva obsesii :) Nu stiu daca sa le zic chiar obsesii, dar daca prin obsesie se intelege si chestii care-mi raman in cap si la care ma gandesc mai des, atunci probabil e asa.

Deci pe langa masti, ziduri, suflete-pereche si altele, mai am si gandul asta la oamenii care vin si pleaca din viata mea. Am gasit o analogie frumoasa mai demult pe un blog cu trenul care trece prin gara. Cam asa e, cum e si cu trenurile, trec prin tine si se duc undeva in alta parte, pe drumul lor, undeva unde tu nu stii. Ceva ce ai avut ca sigur azi, maine nu mai e. Stiu ca asta e viata, dar tot imi lasa un gust amar, a pierdere. Cred ca unei parti din mine ii place constanta si de aceea tot acest venit si plecat ma intristeaza. Ma leg de ce am mai scris: oamenii lasa urme in mine (chiar daca si mici, f mici), ma influenteaza, ma atasez si ma obisnuiesc. Chestiile astea, cum zicea si Irenne iin legatura cu trecutul, ma fac nostalgic si imi aduc regrete. Ma fac sa let it go cand eu nu vreau (e tot timpul aiurea sa te trezesti dintr-un "vis"). Ma arunca intr-un sentiment de singuratate (ma refer la cea interioara).

Dar stiu ca asa e viata, pentru ca noi suntem calatori in felul nostru. Mergem prin experiente si vieti, traim si suferim (cititi postarea lui Opinioteque din twitterul meu). Trebuie sa facem asta, asta e drumul nostru ca sa ne descoperim. Imi place sa cred ca persoanele pe care le intalnim in viata asta, vor veni si in celelalte, ca de fapt nu ne despartim niciodata pentru totdeauna. Ma intreb pe cine voi vedea in alte vieti din cei ce i-am intanit pana acum? Sau cati din voi v-am revazut deja in viata asta?

Si eu trec prin vietile voastre, si voi treceti prin a mea. Timpul va trece, drumurile noastre se vor desparti, blogurile noastre se vor duce. Nimic nu dureaza pentru totdeauna.

Ma gandesc la anumite persoane si ma intreb unde sunt, oare se gandesc la mine asa cum ma gandesc eu cateodata la ele? Sau m-au uitat? Totul a fost trecut, o amintire lasata in urma care acum s-a dus? Nu am cum sa stiu.

Later Edit: asa ma simteam eu azi-noapte cu sms-urile alea in mana. Cand te intorci in trecut (sau da trecutul peste tine) si iti dai seama ca cineva chiar te-a placut atunci.

Ma gandesc acum: ca sa uiti sau ca sa scapi de trecut trebuie sa scapi de trecut din punct de vedere material (ca-n filme, scapi de dovezi :P). Senzatiile si amintirile se estompeaza, se micsoreaza, dispar, se pierd sau le uiti. Cuvintele scrise sau pozele nu.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, noiembrie 25, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.