Author: No One
•vineri, decembrie 10, 2010
Citeam ieri noapte cartea pe care o citesc si acolo in carte la un moment dat sotia (Eve) afla ca are cancer la creier (s-a dus la spital pentru ca a cazut si s-a lovit la cap). De aici, pe o portiune a romanului, pornim prin drama acestora (a sotului care vede cum sotia sa se stinge putin cu putin si el nu are ce sa-i faca, a sotiei care vede cum boala o acapareaza, frica ei si gandul ei ca ea devine altceva, un bolnav pe moarte, altceva ce nu mai e persoana care a fost). M-am gandit la cat poate fi de greu si cat poti sa suferi cand ai pe cineva pe care-l iubesti bolnav, traind cu nesiguranta asta ca va muri si vazandu-l cum se stinge.

Am vorbit acum un an cu cineva, o fata, a carei tata a murit cu cativa ani inainte cred. Mi-a zis ca i-a fost greu cand a stat alaturi de el la spital. Iti dai seama ca e greu, dar niciodata nu iti poti imagina cat. Si citind romanul am inceput sa inteleg, asa cat poti intelege prin alte cuvinte si fara sa traiesti tu asta, cat de greu poate sa fie. Mi-a luat un an ca sa inteleg intensitatea si sa-mi dau seama mai bine.

Asta e chestia cu mine. Ajung sa inteleg anumite chestii mai tarziu dupa ce am primit informatia. Stau intr-o zi asa si parca atunci totul devine clar. De ce a zis asa, ce inseamna aia, de ce e asa. Propozitii de mult trecute pe langa mine si totusi intr-un moment viitor ma prind si inteleg mai bine. Din pacate multe le inteleg in felul asta (peste o zi, peste o luna, peste un an) dar imi place ca le inteleg, ca am capacitatea asta de a intelege, de a face conexiuni. Te face mai bland cu oamenii, chiar daca atunci erai influentat de alte ganduri.

Inca doua citate:

Stiu ca in acest univers karma este o forta, si ca oamenii ca Gemenii Demonici vor primi judecata karmica pentru actiunile lor. Stiu ca se va face dreptate atunci cand universul va considera acest lucru potrivit, si s-ar putea sa nu fie in timpul acestei vieti, ci al urmatoarei, sau al celei care va urma dupa urmatoarea. E posibil ca actuala constiinta a Gemenilor Demonici sa nu simta arsura karmei pe care au starnit-o, desi cu siguranta sufletele lor o vor simti. Inteleg acest concept.

A murit in acea zi pentru ca trupul sau isi indeplinise menirea. Sufletul sau facuse lucrurile pe care venise sa le faca, invatase ce venise sa invete si apoi a fost liber sa plece. Si eu stiam, in vreme ce Denny se grabea catre doctorul care avea sa ma repare, ca daca indeplinisem deja ceea ce trebuia sa indeplinesc aici pe Pamant, daca invatasem deja ceea ce trebuia sa invat, sa fi sarit de pe bordura cu o secunda mai tarziu si as fi fost omorat pe loc de masina aia.
Dar n-am fost omorat. Pentru ca nu terminasem ce aveam de facut. Inca mai aveam treaba aici.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, decembrie 10, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.