Author: No One
•luni, decembrie 06, 2010
Statea acolo la masa incercand, cred ca incerca, sa se simta inclus. La un moment dat ai senzatia ca esti in alta parte, ca tu esti doar spectator. Te uiti la pahar, incerci sa fii atent, dar... piezi sirul, incepi sa te gandesti la altceva, incerci sa-ti tii mintea ocupata cu ceva. Si e asa ciudat ca nu mai esti prezent in discutie, esti departe, si vezi pe altii cum se, sa zicem, se straduie sa iasa in fata si tu iti zici nu. Cu fiecare pas, cu fiecare moment care trece iti zici nu. Si ceilalti uita de tine si tu doar vrei sa fii in umbra. Ar trebui sa fii atent dar daca nu mai faci parte atunci de ce sa fii atent?

Si statea acolo, si cand a inceput sa vorbeasca era ca si cum a inceput sa contruiasca. Captezi atentia, iti asezi cuvintele, te lupti cu avalansa de idei si incerci sa creezi o linie dreapta pe care sa te strecori. Si cu fiecare cuvant devenea mai sigur si mai sigur, concentrat la ce zicea, crescand in prezenta si poate in intensitate. E ciudat ca iesi din umbra si intri in lumina, dar, dar... in lumina, vorbind, el trecea in alta lume, uita de cei din jur. Concentrandu-se pe cuvintele sale el ii facea sa dispara din fata sa pe ceilalti de la masa. Din nou nu mai era atent la ei, dar de data asta din alta perspectiva, din alta pozitie. Si zicea... , spunea... , se gandea la siguranta pe care o capata in sinea lui, la tranzitia de la cuvintele greoaie la liniaritatea ideii. Si acum totul curgea, totul avea logica in ceea ce zicea. Poate si ei, ceilalti, gaseau logica in imaginea pe care o creea. Cu fiecare cuvant crestea in el siguranta, convingerea ca ceea ce zice este logic pentru el. Devii convins de ideea ce vrei sa o arati si te lupti pentru ea tocmai pentru ca ea are logica in mintea ta. Tu ii vezi sensul. Tu acum esti avocatul tau.

(...)

M-am uitat la un clip de vreo ora in care cativa actori vorbeau la o masa (roundtable) si pur si simplu mi-a venit sa scriu (nu e prima data cand fac asta, cand imi vine sa o iau asa, sa ma las purtat). Imi place tipul asta de a scrie tocmai pentru ca plec de la o chestie (nu-i pot zice idee) si merg asa unde ma duce. Nu e nimic gandit de dinainte, doar scriu, si ce vine, vine. Sunt destule aspecte asupra carora m-as fi putut apleca, care mi-au trecut prin minte inainte si in timp ce scriam, dar la sfarsit ce vedeti e ceea ce a iesit :)

This entry was posted on luni, decembrie 06, 2010 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.