Author: No One
•miercuri, decembrie 22, 2010
Simt cum ma apropii de sfarsit. Nu mai e mult si anul asta se termina. Poate un capitol se termina. Poate unele lucruri le voi lasa in urma. Altele e posibil sa le iau cu mine si in anul urmator. Ma simt mai batran cu un an. Ma simt mai bun cu un an. Ma simt mai om cu un an. Imi place ca sunt om, imi place ca ma pot strange in acest gand. Altfel nu as vrea sa fiu. Vad lume pierduta, vad sulflete in cautare ca si mine, suntem niste copii. Ne facem prea mult sa suferim.

Ma simt atat de bine in linistea asta. Nu as vrea sa o pierd. Si n-am sa o pierd decat in momentul cand am sa ma las cucerit de banalitati. Pentru ca toate sunt niste banalitati. Chestii carora le dam greutate pentru ca ne place sa credem ca au greutate.

Am sa sufar si in continuare. Am sa sper si in continuare. Am sa fiu si naiv si prostut si orice vreti voi. Am sa fiu si fericit. Atata vreme cat nu ma voi lasa cuprins de rau, atata vreme cat nu il voi lasa in mintea mea, pentru ca ea, mintea, e ceea ce da greutate cu adevarat lucrurilor fara greutate, atunci voi fi ok. Cred ca poti fi bun intr-o lume care iti da senzatia ca trebuie sa fii altfel.

Ma uit in urma. Vad un an care se sfarseste. Si ma vad pe mine cu un an mai batran.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, decembrie 22, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.