Author: No One
•vineri, decembrie 31, 2010
Nu sunt genul sa-mi fac liste sau sa dau eu stiu ce concluzii pe sfarsit de an, dar simt nevoia sa fac un mic rezumat asa al anului acesta. Atat cat pot o sa incerc sa imi aduc aminte de tot ce vreau sa scriu.

In primul si in primul rand, anul acesta, implinind 25 de ani, am simtit pentru prima data "greutatea" acestor ani. Cand vad cifra asta parca simt ca nu mai sunt tanar. In curand voi face 26 si... simt cum ma apropii de 30 :)) E asa de aproape. Cum a trecut timpul asta? Nu ma simt, chiar nu ma simt de 26 de ani. Ma simt de parca am facut un salt brusc peste cativa ani :)) si m-am trezit la varsta asta.

Anul acesta am avut primele examene dupa ceva timp. Si am trecut cu bine. Se putea mai bine (cu mine tot timpul se poate mai bine :P), dar ma bucur ca am trecut peste un hop, peste ceva nu neaparat nou dar care era un punct cat de cat important in trecerea mea.

Am luat si cateva kilograme la bord :P Iar asta ma face sa ma simt bine :) Am trecut peste un punct critic in zona asta si am sa incerc sa va zic de ce. Cum sa incep? Acum am 59-60 de kg (undeva intre). Poate parea putin, dar daca ne luam dupa IMC (Indice Masa Corporala) sunt la limita greutatii normale. Ceea ce e bine tinand cont ca am fost si sub. Nu zic ca acest indice este cel mai bun indice al sanatatii, dar eu l-am luat ca un punct de referinta pentru greutatea mea. Intre IMC 19 si 24 se considera ca e greutate normala (eu am 59 kg deci IMC=19). Sub este subponderal, peste este supraponderal. Sub 18, din cate tin minte, se considera ca esti anorexic. Deci pot sa zic ca am fost anorexic. Eu nu am avut niciodata in viata mea peste 61 de kg, in general fiind undeva intre 57 si 59. Dar in 2007 cand am inceput sa am anxietate si depresie (plus ca am stat si singur o perioada) am scazut in greutate cam pana la 53-54 de kg. Cel mai rau a fost in 2008, nu mai stiu exact daca in primavara sau toamna, cand am ajuns la 51 de kg.  Am scazut in greutate pentru ca in general cand nu ma simt bine (depresie) am tendinta sa nu mai mananc. De atunci, din 2008, am zis ca nu mai vreau sa ma mai intorc la asta si sa ma simt cum m-am simtit atunci, asa ca am incercat sa mananc chiar daca nu vroiam. Incet incet am inceput sa pun kilograme pe mine. Ce vreau sa zic e ca, asa putin cat este, 59 de kg inseamna ceva pentru mine si faptul ca am putut sa ajung aici, in anul asta, ma bucura. Orice kilogram in plus de acum incolo e un pas inspre o directie mai buna. De propus, imi propun ca anul viitor sa mai pun cateva kilograme si sa incerc sa ajung la 65 de kg. Eu consider ca o greutate buna/potrivita pentru mine ar fi undeva in jurul lui 70 (eu am 1.76 m). De ce? Pentru ca nu am genul de corp masiv, iar peste 75 de kg nu mi-ar sta bine.

Tocmai anul asta m-am prins ca daca fac miscare (ma plimb) ma simt mai bine si nu mai am unele stari aiurea (in anul de gratie 2010 John s-a prins cu adevart ca miscarea face bine :D; sa se consemneze :P). Asa ca daca aveti tendinta sa stati in casa, pe fotoliu, ati face bine sa va ridicati in picioare si sa fugiti spre usa :))

Cat despre anxietate si depresie pot sa zic ca totul e mai bine. Daca anul 2009 m-am stabilizat asa pe o linie, anul asta a fost unul ceva mai bun. Am avut anxietate de mai putine ori, am iesit mai des din casa, starile proaste m-au tinut mai putin si am iesit mai repede din ele. Nu am mai avut palpitatii care sa ma sperie :) Am avut o perioada cand nici din casa nu puteam iesi (imi era frica ca o patesc ceva, va vine sa credeti?), acum ies fara nici o problema, de cele mai multe ori fara sa iau o pastila (le iau din ce in ce mai rar). Acum trebuie sa vad cum sa ies din oras singur :)))

Doamne, ma simt ca la un Cincinal :))) (cand se dadea raportul)


Revin dupa doua zile de cand am inceput :P

Pentru o perioada in vara asta am fost indragostit. A fi indragostit e acelasi lucru cu a-mi cadea cu tronc? Nu stiu. In general nu stiu cum sa fac diferenta intre o chestie de moment si a fi indragostit. Probabil ca nu am o idee exacta in minte cum sa le definesc sau poate nu le-am trait cum trebuie. Dar eu cred ca ea vroia altceva de la mine. Cineva cu care sa vorbeasca, a friend. Nu stiu, am senzatia ca de fiecare data cand imi place de cineva complic lucrurile. Poate ar fi trebuit sa raman in continuare sa vorbesc cu ea, dar nu mai pot fi impartial sau sa am o anumita distanta. Stiti care e chestia? Chiar am simtit ca putem fi prieteni (as in friends), ca acolo poate fi o legatura interesanta, ca ne putem intelege intr-un anumit fel. Dar nici aici nu mai sunt sigur: daca sunt prea subiectiv tocmai pentru ca imi doresc asta? De cand nu am mai vorbit mi-am dorit de cateva ori sa vorbesc cu ea, dar nu stiu daca e bine sau nu. Oare nu ma agat cu gandul de ceva ce poate nu e? Ce sa-i faci, mergem mai departe banuiesc.

Mi-a placut la ea ca incearca cu adevarat sa-si urmeze visurile. Ca se lupta pentru asta si ca isi creeaza mental o stare pozitiva pentru asta. E ceva ce si eu mi-as dori sa am, de aceea am si admirat lucrul acesta la ea. Si mai cred ca nu multi au exact aceasta capacitate.

Anul acesta am intalnit pentru prima oara pe cineva cu care am vorbit pe net. Pentru 2-3 minute in gara orasului meu :P (era in trecere). Ma gandesc la cat timp am vorbit si imi dau seama cat de buna a fost cu mine. I-am zis chestii despre mine pe care le stiu doar cativa oameni, am fost ca un copil curios plin de nesigurante, si nu tin minte sa fi primit o reactie negativa de la ea. Nu am ce sa-i reprosez sa stiti. Nici pentru faptul ca a disparut brusc din lumea mea, pentru ca stiu (si am inteles) ca avea nevoie de o schimbare, de noi coordonate dupa care sa se ghideze. Am avut posibilitatea sa merg la ea, si ma gandesc ca poate e mai bine ca nu s-a materializat. Nu de alta, dar nu stiu cat de corecte ar fi fost intentiile mele ca sa merg la ea. Nu vreau sa dau senzatia ca erau rele, dar pur si simplu, cand m-am gandit dupa aceea, nu mi s-au parut corecte. Sau poate exagerez eu.

Ma gandesc ca la anul ar trebui sa-mi propun sa nu ma mai indragostesc si sa nu mai vorbesc cu cineva pe net. Nu o zic cu rautate, dar nu cred ca ar fi bine, mai ales tinand cont ca intr-un fel ma afecteaza.

Acum la sfarsitul anului am inceput sa ma "lovesc" de ideea de acceptare. Vad ca incet incet incep sa accept anumite lucruri despre mine si despre viata mea. Incerc totusi sa nu cad in resemnare, desi cateodata imi doresc asta. Inca nu sunt convins in totalitate, dar poate it's not such a big deal cu unele lucruri :)) E ceva conflict aici cu daca e big deal sau nu. Ramane de vazut pe anul viitor la ce concluzii voi mai ajunge. Stiu ca anul asta m-am schimbat cumva. Nu cu mult, dar ceva parca e altfel. Simt ca nu ma mai zbat atata, ca am devenit ceva mai rational decat eram (cica zodia mea e una ce tinde spre rational), ca nu mai simt lucrurile atat de adolescentin. Le-am zis in asa fel incat sa arate ca, in functie de ce fac, asta poate fi un lucru bun sau unul rau. E o lectie importanta invata acum cativa ani, ca un lucru, acelasi lucru, poate fi si rau si bun in functie de cum il privesti.

Scriu pe blogul asta de un an si jumatate, destul cat sa imi dau seama si de partile rele si de partile bune (ma rog, macar o parte). Partile rele tin de dependenta. Am tendinta sa vreau si sa scriu mult, cateodata intrebandu-ma daca nu cumva exagerez. O fac si pentru atentie, pentru ca orice blog, mic sau mare, are un public. Poti sa te pierzi aici daca nu esti atent. Partile bune sunt faptul ca ajung sa ma cunosc mai bine tocmai disecandu-ma si scriind (atat cat pot) despre mine si faptul ca sunt impulsionat de comentariile voastre. Ele ma fac sa ma ancorez la ceva real, sa-mi zic "mah, daca fac prostii, daca nu incerc sa fac ceva, atunci vor fi dezamagiti". Nu stiu, poate e silly dar vad ca e un impuls foarte interesant, cand simt ca nu mai sunt eu cu mine ca sa fac totul asa aiurea de capul meu.

O sa sune siropos :)) dar va multumesc. Va multumesc ca ma cititi, ca ma suportati, ca nu va suparati. Va multumesc pentru toate comentariile care mi le-ati lasat, pentru melodii, carti si propuneri pentru filme. Va multumesc pentru sfaturi, pentru glume si pentru micile povesti. Va multumesc ca sunteti cititorii mei in lumea acestui blog destul de imperfect.

Poate mai sunt lucruri de scris dar in momentul asta nu ma mai pot gandi la ceva. Ahh... anul asta a fost unul bun, putin mai bun decat cel dinainte, asa ca nu-mi doresc de la 2011 decat sa fie mai bun. Nu are rost sa fac liste sau sa imi creez scopuri anuale la care sa ajung. Consider ca el doar trebuie sa fie mai bun decat acesta.

La fel va doresc si voua :) Un An Nou cat mai bun. 

Aceasta postare e penultima pentru ca imi doresc sa mai postez o melodie pe anul asta. Mi-am pus in gand sa o pun aici si de atunci tot ma incapatanez sa nu renunt la idee :))

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, decembrie 31, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.