Author: No One
•vineri, decembrie 03, 2010
Eu am un numar de imagini care tot apar (sau se repeta, cum vreti voi sa-i ziceti) in ceea ce scriu: caderea (si saritura, in unele cazuri), albul (zapada, pereti, cearceafuri), ninsoarea, drumul, geamul (in general vazut prin geam dinauntru in afara), eu stand intins (privind in sus), holul (si usile de pe el).

Revenim putin in trecut. Cand am inceput blogul asta imi doream sa pot sa scriu tot ce se poate, cumva sa reusesc sa intru cat mai adanc (chestie pe care o voi incerca, intr-o forma sau alta, cat va tine blogul). In timp mi-am dat seama ca si eu am niste limite (desi cred ca stiam asta si inainte sa incep scriu). La un moment dat, tot gandind si scriind, mi-am dat seama ca nu pot scrie despre anumite lucruri (nu direct cel putin) desi imi doream. E putin mai complicat cu doritul asta. Dar stiu ca despre unele chestii nu voi scrie, nu pentru ca vreau sa tin anumite secrete (daca s-ar putea si din partea mea si dintr-o situatie, sa zicem, favorabila as scrie despre orice), ci pentru ca nu ma simt confortabil sa le spun (autocenzurare cred ca se numeste) si pentru ca am un pacat tampitel si anume tin la parerea oamenilor (unde, unde e CV-ul ala?). Tin minte ca la un moment dat am scris o postare in care eu eram pe un hol in fata unei usi inchise pe care nu o puteam deschide. Ma stresam ca nu se poate si in final am renuntat sa mai vreau sa o deschid (am plecat din fata usii din cate tin minte).

Chestiile nu sunt clar definitivate in ceea ce vreau si ce nu vreau sa zic. In general imi doresc, de fapt mai clar spus am momente cand ma apuca dorinta de a spune/scrie despre ele (noaptea cand nu pot sa dorm). Dar intre a-mi dori si a scrie efectiv e o distanta mai mare. Aici avem 2 categorii, superficial impartite pentru ca ele se suprapun cateodata, si anume cele de mai sus care cel mai probabil nu le voi scrie (chiar si daca ma prinde nebunia in fata calculatorului) si cele mai "usoare", care apar si dispar si ele, dar pe care daca le prind le pot scrie. Am zis ca sunt superficial impartite si in ideea ca ele intre ele, grele si usoare, se leaga.

Dar daca cele "grele" sunt usa inchisa, atunci cele "usoare" sunt usa intredeschisa. Si la asta ma gandeam azi-noapte, ca eu alerg (in scrierea acestui blog) dupa usi intredeschise. Ma tot plimb pe holul asta fara capat si din cand mai vad in departare o usa intredeschisa. Cand apare e ca un moment de avant as zice (dar care nu tine pentru totdeauna), e un moment in care pot sa sari in gol (the jump si/sau the leap of faith), un moment de mica nebunie (care iti zici ca s-ar putea sa o regreti -> nu regreti cand iti asumi niste chestii, adica "saritura", fiecare specifica chestiei pe care vrei sa o faci) si poate de curaj (sau ceva asemanator). De cele mai multe ori fug dupa usa asta si cand sa ajung la ea, se inchide (fie ca-mi pierd avantul, fie ca incep sa ma autocenzurez), uneori nu fug dupa ea (asta intra la usi inchise de fapt), si uneori o prind si pun piciorul in prag ca sa nu se inchida. Aici avem 2 situatii: cea mai frecventa -> o deschid incet si cu grija (analogii, ma refer la altceva dar de fapt ma refer la mine, chestii stangace aparute/inserate printre cuvinte, filme si melodii care-mi plac etc) si cea mai rara (ca manifestare) -> cand deschid usa ca lumea. Ar mai putea sa fie o situatie, si anume cea in care dau cu usa de perete, dar nu stiu daca am avut una ca asta.

Dar daca privesc tot blogul in ansamblul lui imi dau seama ca chiar si atunci cand nu vreau tot scriu ceva despre mine. Nu trebuie sa fie neaparat idei si cuvinte. Altfel spus blogul ma reprezinta, si chestiile care apar ici si colo sunt consecinta directa sau indirecta a "influentei" celui ce sunt eu. Uite un exemplu cat ma recent (din postarea anterioara) ca sa fie mai clar: ascult in repeat (deci am obsesii care tin un timp) si noaptea trecuta tot imi repetam versul ala (titlul) in cap (e mai mult decat obsesie, e faptul ca raman cu lucruri/cuvinte/idei in cap, ca mintea mea se invarte si se invarte, ca imi place ideea sa raman suspendat asa intr-o stare, ca nu ma pot opri, cel putin pentru o perioada).

Ok... Copii spuneti "stop"... Stoooop! :))

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, decembrie 03, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.