Author: No One
•sâmbătă, decembrie 11, 2010
Am avut in seara asta un vis pe care cred ca-l tin minte cam tot (sau macar ce trebuia) dar nu stiu cum sa-l povestesc. Dupa ce m-am trezit, pur si simplu am simtit ca are anumite intelesuri pe care eu acum nu le pot patrunde (am folosit si in vis cuvantul "metafora" ca sa explic povestea lui)

Eram intr-o casa mare, de fapt pe holurile ei, unde erau standuri diverse (ca intr-un targ). Eram eu si cu prieteni (de varsta mea cred, dar tin minte si o familie cu copii, prieteni de familie). Tin minte ca detineam si eu un stand, cred (sau poate erau doua). Unul era de patiserie, iar la celalalt nu stiu ce firma ne-a dat ceasurile ei ca sa le tinem pana vin ei inapoi. Erau ceasuri de mana (puse pe un perete) si de buzunar (puse cateva intr-o vitrina pe langa alte ceasuri). Plimbandu-ma pe acolo, pe holuri, am intalnit o fata (erau multe pe acolo tin minte) cu care am reusit sa ma inteleg si sa flirtez. A fost o perioada scurta dar placuta. Tin minte la un moment dat aici ca eram in fata unei usi (unde era o camera salon de infrumusetare cu spa sau asa ceva) si aveam in mana un zar mic si perfect (era un cub perfect cu punctele clare). Unul dintre prieteni nu stiu ce face (imi da peste mana cred) si scap zarul in camera aia. Ma indeamna sa-l gasesc. Il caut si gasesc pe jos zaruri mai mari (tot timpul mai mari) si urate (strambe, care nu erau drepte, nu erau cuburi perfecte). De aici incepe cautarea. Nu mai dau de fata, nu mai dau de standul de patiserie unde am intalnit-o pe fata. Gasesc pe jos numai zaruri strambe, imperfecte. Dupa un timp de cautare, plec de acolo si ma duc la un castel (acasa?) cu 1 sau 2 prieteni (unul dintre ei era cel ce mi-a dat peste mana). Cei doi erau Cavalerul (asa-l vedeam, ca pe un cavaler, nu in armura sau asa ceva, dar avea totusi o sabie :P) si Vrajitorul/Calugarul (il simteam mai mult ca un vrajitor dar era imbracat ca un calugar franciscan, stiti voi, maro si cu gluga). Nu cred ca a fost o a doua zi (nu am vazut lumina afara, in vis) dar m-am intors din nou pe holurile acelea, printre standurile acelea. Acum erau altele, fata nu mai era, standul ei nu. Tot eu, cu familia aia si cei doi. Caut din nou sa gasesc zarul pe jos. Tarziu plec din nou cu cei doi la castel (poate era castelul lor). A treia "zi" din nou acolo pe holuri. Cand sa plec am plecat cu familia, sa o duc acasa. Era Demi Moore si cu sotul ei mai tanar (un alt tip decat Ashton; don't ask de ce Demi). Aveau cel putin o fata (parea ca aveau 2 copii cel putin). Mi-a explicat ca toata aceasta cautare era o inventie, o "pacaleala" facuta de ei (zarul nu exista?), era o poveste fabricata (pe undeva pe aici i-am zis eu ei "metafora"). Cei doi, Cavalerul si Vrajitorul, erau eu (sau parti dn mine; cand m-am trezit le-am zis alter ego). M-am dus cu ei la castel , unde ei s-au integrat in el (am imaginea in cap, s-au pus intr-o camera in perete, afara, si s-au transformat intr-un perete cu lemn si poate si cu geam in afara). Acum era dimineata acolo.

PS: am incercat sa o scriu repede (ca sa nu pierd momentul) si astfel cred ca a iesit mai bruta (postarea/povestea).

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, decembrie 11, 2010 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.