Author: No One
•sâmbătă, decembrie 31, 2011
Mamele noastre muncesc prea mult. Ma uitam zilele astea, de sarbatori, la mama mea care a gatit atatea. Si stiu ca le face pentru noi dar e totusi munca. Cine are chef sa gateasca si sa faca curat cand e in intr-o mini vacanta dupa 5 zile pe saptamana, in fiecare saptamana, de munca? Asa ca inteleg si incerc sa ajut si eu.

Sa fii mama e chiar un full time job. Si chiar mai mult de atat.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, decembrie 31, 2011
Sunt un monstru fara masca  Sunt un monstru cu masca. Iar oglinda nu minte.

O inchid usor si chipul meu razbate sub o masca alba, rupta in dreptul obrazului drept. A crapat si bucata de la obraz a cazut. Pielea arsa imi accentueaza montruozitatea. Imi ascund chipul. Sunt un monstru cu masca. 

O inchid si o deschid din nou si oglinda arata acum un chip. Cu ochi albastri si zambet cuceritor. Sunt frumos. Prea frumos, si zambetul meu ucide. Sunt cale spre pierzanie si frangator de inimi. Sunt un monstru fara masca.

Sunt un monstru fara masca  Sunt un monstru cu masca. Si viata mea e o dualitate. Impartit intre doua lumi si doua identitati. Si fara nici una. Monstrul sade undeva mai adanc si nicio masca sau lipsa sa nu va compensa asta.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, decembrie 29, 2011
Imi dau masca jos. Mi-o curat. Albul ca de portelan. Cu o lacrima in coltul ochiului. Masca rupta. Masca fara margini. Fata mea a ars sub ea

Albul mastii curge dureros peste margini. Si imi umple ochii. Si gura. Masca aluneca si eu o prind. Pe ritm de muzica trista. De moarte si inviere.

Iarta-ma daca sunt asa. Abatut si dus in zari cetoase. Incerc sa-mi curat masca. Fata mea ii simte lipsa. Si eu ma simt descoperit. Sunt un monstru fara masca mea  Sunt un mostru cu masca mea.

***

Am scris cum am auzit muzica asta (luata de la fyamma). Credeam ca ultima postare e ultima pe anul asta. Guess not :))


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 28, 2011
Daca ar trebui sa pun in doar cateva cuvinte cum a fost anul acesta atunci as zice ca nu a fost la fel de bun ca anul trecut :)) Poate anii cu soti sunt mai buni sau eu stiu dar anul asta a fost ok. Undeva la fel ca anul 2009.

In primul si primul rand am reusit sa trec bariera celor 60 de kg, peste care nu mai trecusem niciodata, si am ajuns acum la 68 de kg. Ceea ce e bine :)

Am incercat sa fac ceva exercitii si miscare (am cerut cateva tipuri de antrenamente de la cineva) dar m-am lasat dupa o luna. Ceea ce nu e bine :(

Anul asta m-am tinut de tratamentul pentru depresie si anxietate care mi s-a dat. Nu m-am tinut niciodata de unul si ma bucur ca acum ma simt bine datorita acestuia. Practic nu mai am problemele pe care le aveam cand credeam ca o sa patesc ceva ca sanatate. Cica e de durata si nu stiu unde va duce, dar e bine ca macar ma simt bine fizic.

Parca mai mult decat in general, acum, la sfarsit de an, m-am ingrijorat destul de mult de viitorul meu. De licenta, de ce job voi avea dupa ce termin (cand te gandesti ca nu sunt locuri de munca), de ce voi face in viata mea de acum incolo. Nu am incredere in mine ca voi reusi sa trec peste astea cu bine. Din nou totul depinde de mine si eu nu stiu daca ma voi ridica la asteptari.

Cu facultatea sunt bine. Stiu ca va deveni din ce in ce mai greu odata cu venirea examenului de licenta. Am mult de invatat. Mult. Sau cel putin asa mi se pare. Dar sper ca va fi bine si ca voi fi mobilizat atunci cand trebuie.

Sfarsitul acesta de an m-am gasit intr-o stare de plictiseala acuta. Nu numai ca nu stiu ce sa fac cu timpul meu (care trece asa de incet) dar toata acesta lipsa de activitate ma innebuneste. Pur si ismplu stau si astept sa treaca timpul. Am mai avut momente de astea dar printr-o stare asa de puternica de plictiseala nu am mai trecut. Si nu numai ca ma plictisesc dar nici nu-mi mai vine sa fac ceva. Asa de aiurea e starea.

Nu am regrete de sfarsit de an. Cica la sfarsitul anului se trage linie si se cantareste dar la mine nu am ce sa cantaresc exact pentru ca nu il simt exact ca un sfarsit de an ci mai mult ca o schimbare de cifre. Asa ca nu am regrete acum de sfarsit, pentru ca nu vad anii ca fiiind capitole. Daca stau sa ma gandesc mai mult ii vad ca fiind niste stari. "Anul asta m-am simtit/ a fost asa", "anul trecut m-am simtit / a fost asa", cam asa as rezuma relatia mea cu anii care trec.

Scriu de 2 ani si jumatate si pana anul asta a fost bine dar de ceva timp parca simt ca nu mai am ce scrie. E aiurea si nu stiu daca se vede de vreme ce postez destul de regulat. Uneori ma gandesc sa ma opresc in lipsa de inspiratie si de chef, alteori imi doresc sa scriu. Ma mira ca ma mai cititi, sincer. Probabil e ceva acolo ce eu nu vad.  Va zic din nou: va multumesc ca o faceti :D Nu stiu ce vedeti la mine dar ma incanta ca sunt citit de voi. Voi incerca sa mai scriu dar nu promit cat, pentru ca nu stiu. As vrea sa mai tin legatura cu voi prin blog. Cum ziceam eu? :P Vom vedea, vom vedea :)

La multi ani, dragii mei! Nu o sa va bombardez cu urari dar o sa va doresc sa fiti fericiti si sanatosi. Cred ca asta conteaza cel mai mult. Restul se trag din astea :) Si orice ati face nu va pierdeti. Si ramaneti puternici si buni. Voi va veti face anul viitor, voi veti participa la cat de bun va fi, asa ca puneti-va pe treaba de pe intai :)) Nu lasati ca tristetile si gandurile sa va tina pe loc. Visati in pauzele de cafea :) Aveti grija de voi.

Si la sfarsit va las cu o melodie (luata de la Iris)


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, decembrie 22, 2011
Vino acasa
Ai plecat de atata timp
Si te-am asteptat
Te-am asteptat

Vino acasa
Caci ti-am uitat chipul
Si corpul
Si rasul

Vino acasa
Stiu ca ai uitat cum arata
Si ai vrea sa iti aduci din nou aminte
Stiu cat de mult ti-ai dori

Vino acasa
De pe indepartatele strazi ce le parcugi
Din locul acela, undeva acolo
Vino acasa

If you don't come back to me
I'll be gone too

O melodie


***

Te iubesc. Cad post-it-uri din cer. Te urasc. Cad peste tine. Te vreau  Scrise cu scris ingrosat. Pleaca. Iti cad la picioare. Vino. Si vantul le bate mai departe din mainile tale. Imi lipsesti. In lumea asta, in jurul tau. Nu mai cred in tine. Sunt sute de post-it-uri cu mesaje catre tine.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, decembrie 22, 2011
In celula mica detinutul se plimba. In pasi marunti pe suprafata restransa. Are gandurile imprastiate si pasii mci. Zgarie cu degetele peretii din caramida.. Mintea iii aluneca si se simte de parca innebuneste. Oare cum de au rezistat altii inaintea lui? Lui nu-i vine usor. Timpul trece si el asteapta. Sa treaca o ora, o zi, o luna. Pana cand, nici el nu stie. Doar asteapta si isi chinuie mintea sa reziste in plictiseala asta. Vrea sa scape, sa evadeze din acest put. Sa se elibereze de acest timp mort pe care-l traieste. Asa ca asteapta in timp ce parcurge de miii de ori celula mica.


***
O melodie


ta hand on dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 19, 2011
As vrea sa cred ca nu conteaza dar de fapt conteaza. Pentru ambele sexe. La ei e penisul, la ele sunt sanii si fundul. Dar oare le putem compara? La femei e tot corpul in general, presiunea e mai mare sa arate bine. Pe cand la noi e doar o mica [:))] parte. Dar ce parte. Tocmai aia care ne face stima de sine in materie de sex :P Unui barbat, daca nu e prea pretentios, ii poate placea o femei cu sani mici sau cu fund mic, pe cand unei femei chiar daca cumva ii place nu se poate acomoda fizic cu un penis mic. Nu sunt femeie dar ce sa faci cu un penis sub 10 cm? Din ce mai citesc de obicei e preferat unul de la 15 in sus. Fair enough. Dar asta nu pica bine unuia care chiar o are mica. Nu e corect, dar n-ai ce face, asta e viata (sau genetica probabil).

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 19, 2011
Cum sa traduci o stare de bine in actul de a scrie?. Parca de fiecare data cand ma simt bine simt nevoia sa scriu ceva, chiar daca nu am nimic de zis. Si acum chiar nu am nimic de zis. Doar ca fiecare comentariu, fiecare accesare ma face sa scriu. Imi place mica asta atentie, o recunosc. Ma intreb din nou daca nu cumva caut atentie. Nu stiu, raspund pentru a mia oara. Probabil.

Tocmai ce am vazut un film (Restless) Si mi-a placut chipul actritei, cu parul ei scurt cu tot. Ma intrebam cum e sa fii cu o femeie cu parul foarte scurt. Dar asta suna a superficialitate nu? :)) Cred ca daca iti place de cineva iti place cu orice "mic defect" (ma refer in general, nu la par scurt care-mi place by the way). Hihi, cumva, orice ar avea e mic defect. Mi-am adus aminte, in timpul filmului, ca imi zicea cineva ca ii place.sa descopere defectele la oameni, ca ii placeau. Eu zic, totusi, sa nu fie foarte mari pentru ca atunci fascinatia pentru "micile defecte" sa nu se transforme in suferinta cauzata de ele.

[Paragraful asta e mai morbid dar vreau sa scriu pentru ca tine de o anumita traire. In film fata avea cancer la creier. Si dupa o criza ajunge in spital. Si cand am vazut-o pe pat simtindu-se mai bine ma gandeam ca nu va dura, ca va mai veni o criza. Cum e oare sa stai cu gandul asta ca nu va fi mai bine si ca vei mai avea o cadere, chiar daca atunci ti-e bine? E foarte dureros si trist daca nu te poti detasa si iti poti accepta mortalitatea. Asta e trairea.]

Inca n-am mutat mobila asa ca inca adorm mai greu :)) Si mi s-au terminat bomboanele de ciocolata din cutie. Astept o carte sa vina prin posta si citesc o alta luata de la biblioteca. Ma oblig sa vad filme pana la final.

Mi-am adus aminte, azi noapte, cum m-a invitat variu-miu mai demult la o bauta cu prietenii lui. Am refuzat pentru ca nu-i cunosteam si nu ma simteam confortabil. Azi as face la fel cu orice grup, la fel si maine.

Am scris cam mult in ultima perioada, nu? As vrea sa gasesc ceva cool despre care sa scriu. O poveste sau ceva.

Oricum va multumesc ca ma cititi :D Nu stiu cum nu vi se par niste aiureli.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, decembrie 18, 2011
Acum doua nopti am visat ca visez. Adica aveam un vis in vis. Ce mai tin minte era ca eram pe un pat, in camera mea (care nu arata ca cea reala, ci era intr-o casa gen mediteraneeana) si a urcat pe el o catelusa cu par scurt, neagra cu maro, ce am numit-o Andreea. Si apoi m-am ridicat si m-am dus la baie, la dus, care nu avea cada. Si apoi m-am trezit din visul din vis si eram nerabdator sa-l zic pentru ca simteam ca ar fi din viitorul meu, ca lucrurile din el inca nu erau dar se vor intampla. Asa ca m-am dus la o masa unde erau mai multi oameni.

Si apoi am mai visat cateva chestii pe care nu le tin minte. Dar in legatura cu visul din vis cred ca este al doilea de genul asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, decembrie 17, 2011
De la un timp nu mai pot sa adorm repede asa ca practic ma tavalesc prin pat de pe o parte pe alta ca sa pot dormi. Ba ies din plapuma, ba scot doar un picior, ba imi cracanez picioarele in nu stiu ce pozitie, ba imi pun capul langa perna, ba ma strang ca un copil. Si ce ma gandeam azi noapte e de ce nu exista o pozitie in care sa adormi instant? Una relaxanta si linistitoare. Te pui in pozitia aia si adormi ca un bebe :D No more giumbuslucuri prin pat (nu alea, nu alea :)) ). Am observat totusi ca adorm mai repede daca am radio-ul sau televizorul pornit (si dat incet). Cred ca e "zgomotul" care devine ambiental si ma adoarme.

Si cu ocazia asta vreau sa clarific un lucru. Etichetele care le pun postarilor zic daca postarea e fictiune sau nu. Ideea e ca daca e "pe foi albe" atunci e fictiune, iar daca e "insemnari" (cum e aceasta de exemplu) atunci e despre mine. De la un timp incerc sa scriu fictiune de vreme ce in viata mea nu se intampla nimic. E cam plictisitor pe aici. Asa ca pun o melodie si cu ea in casti incerc sa scriu ce imi vine in minte si sa fac un text. E putin experimental si cam dezlanat dar imi place sa vad daca iese ceva bun sau nu. Plus ca ma joc putin cu ideea (fantezia) de a fi scriitor :)) Plus ca mai scriu si pe aici. Sper totusi ca nu voi ajunge sa ma repet :))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 16, 2011
Si s-a dus, pe cai necunoscute mie. A plecat in masina ei micuta cu motor V8 si a lovit vreo 2 cutii postale. Cainele urla la balcon. Si-a lasat parul taiat pe podea si hainele in debara. Am uitat cand a mai plecat asa. Cred ca niciodata.

A plecat si vantul bate printre perdele. Si-a luat peria si periuta, umerasele si oglinda. A spart telefonul si l-a aruncat in bolul cainelui. Cainele tot urla. Vreau chitanta inapoi si o pisica. Ma uit pe GPS si o urmaresc cu privire de stalker. Merge in linie dreapta. In directie opusa mie.

Astept. Sa vina sau sa nu vina. Sa vada ce e in sufletul ei. Eu am gresit deja. Asa ca acum astept sa mi se decida destinul.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, decembrie 16, 2011
Am un casetofon negru cu radio si tin minte cand eram mic cum stateam pe intuneric si ascultam la el. Demult era Andrei Gheorghe, apoii Razvan Exarhu si Vlad Craioveanu. Imi placeau emisiunile de talk show de la miezul noptii. Azi noapte cand nu puteam sa dorm mi-am luat casetofonul la mine in camera si am ascultat din nou la radio-ul acela. Dadeam de rotita pe diferitele posturi radio. Nu stiu, acum mai sunt emisiuni radio de talk show? Chiar imi lipseste una :P

Nu stiam asta prea bine dar cred ca sunt un pofticios cand vad dulciuri. Parca imi sclipesc ochii. Pot sa refuz dar tot timpul imi atrag atentia. Si nu numai dulciuri, ini general mancare care-mi place (gen pizza adica :P). Ce vreau sa zic e ca trebuie sa am grija la poftele mele. Cu varsta metabolismul meu va asimila din ce in ce mai mult si ma voi ingrasa (peste limita impusa de mine). Dar cand le vad nu ma pot abtine :))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, decembrie 14, 2011
Something funny :P


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 13, 2011
Dintre resturile navei a venit si m-a scos. O mana ce se intinde spre mine.

- Hai... Vino cu mine.
- Ce s-a intamplat cu mine? Am murit?
- Nu chiar, mi-a zis in timp ce urcam dealul. Esti doar in alta parte. Viu... Intr-un fel

In varf ne-am asezat langa statuie si ne-am uitat la apus. Ea si-a strecurat mana in jurul alei mele si si-a pus capul pe umarul meu.

- E tot timpul o placere sa stau langa tine, imi zice. Atat cat se poate

Stam amandoi unul langa altul si ne inchipuim, se pare, cat de bine ne e asa. Timpul e scurt, ea imi zice. Si in curand va trebui sa plece. Dar va veni de fiecare data cand voi avea nevoie. Nu prea des dar va fi acolo.

Si cand soarele a apus de tot eu am ramas singur langa statuie. Dar nu chiar singur de vreme ce un catel se uita incantat la mine. Trebuie sa cobor, asa ca o iau in jos pe partea cealalta a dealului. Si cainele vine dupa mine. Cred ca am sa-i zic Azorel :)) In lipsa de alt nume :P

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 12, 2011
Si la final ramanem cu lesa in mana, cu cainele in ea si cu un semn de intrebare deasupra capetelor. Lumea nu s-a schimbat de la ultima interventie, doar noi am mai imbatranit. Pana si cainele crede asta. Latra a aprobare. Il rog sa taca putin. Isi pune capul pe o parte si se uita la mine mirat. Si el asteapta. Un final la tot ceea ce vedem. Stiri, OTV si show-uri pacatoase.

Nu totul trebuie sa aiba sens. De ce? Pentru ca ordinea este supraevaluata, iar povestile cu happy end sunt sooo yesterday. Cainele imi face cu ochiul. A gasit un os si-l roade. Ce stie el despre lumea asta? Lumea lui e doar osul din fata lui.

Ma gandesc ca ar trebui sa renunt la carne si sa fiu un om mai bun. (Cainele se uita la mine cu interes.) Vegan. Cica asa se numeste. Si Azorel se stramba. El traieste pentru proteine si grasimi. Oamenii astia nebuni... cu plante si frunze :)) Rade neamul cainesc de noi.

Si la final ramanem cu lesa in mana, cainele langa noi si cu senzatia ca nu intelegem nimic. Oare putem sa traim intr-o lume care nu are sens? Data si sustinuta de noi. Poate pana la urma sensul il gasim in noi, in gandirea si ideile noastre.

Dar pana atunci raman cuvintele scrise. Cu Azorel langa mine

 

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, decembrie 11, 2011
Si anume ca e posibil ca dau de una mai fasneata si sa ma ia asa nexperimentat si probabil naiv. Mi s-a zis chiar ca eu ar trebui sa agat si sa nu fiu agatat. Ce vreau sa zic e ca eu sunt un tip mai linistit si mai retras de felul meu si ca posibilitatea de a fi "agatat" de una cu "interese" e mai mare. Ma gandesc si eu uneori la asta. Oare lipsa mea de experienta ma face si cumva putin naiv si deci si vulnerabil? Nu stiu ce sa zic dar nu-mi pot alunga gandul, care uneori devine putin obsesiv. Oare asta sa fie destinul meu, sa pic pe mana uneia cu interese? Prin intersese inteleg sa profite de bunatatea mea, sau sa isi gasesca unul linistit care sa nu o bata la cap, sau sa iis gasesca unul la locul lui pe care sa-l insele pe la spate. Chestii de astea. Poate suna aiurea, dar in lumea asta nimic nu e imposibil.

Cand vine vorba de femei nu ma astept la prea multe de la mine. Stiu ca e cam tarziu. Unoeri, in gandul meu, prefer sa ma resemnez. Probabil ca sunt comod si mi-e "teama" de ce nu cunosc. Mi s-a zis ca nu ma pot astepta sa imi cada una in poala, si stiu asta, si nici nu ma astept.. Eu zic ca cel mai bine e sa-mi vad de facultate si apoi de un job in domeniiu. Cat despre "femeia cu interese" :)) poate voi fi destul de destept si nu voi cadea intr-o plasa ca asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, decembrie 06, 2011
Stand pe scaun, beau ceaiul. Afara e cald si bine. Iar lumea de pe balconul asta pare mai buna. Totusi incep sa observ niste erori. Sezlongul din fata mea se transforma in pixeli, in patrate ce alcatuiesc aici fiecare obiect. Norii se descompun iar culoarea cerului se schimba. "Ce se intampla?" intreb, dar nu mi se raspunde.

Trebuie sa ies de aici. Pun piciorul pe balustrada si sar. E cea mai buna solutie ca sa ma trezesc. Cazatura dureaza ceva, timp in care in jurul meu totul se decoloreaza si se descompune, dar cand ating strada contorsionata ma trezesc brusc in scaun.

Sunt pe nava si corpul meu se zbate in spasme obisnuindu-se cu noul mediu. Intreb inca o data ce se intampla, tip, dar nimeni nu imi raspunde. Sunt ocupati cu ceva, ii vad alergand pe langa mine. Nava se zguduie si se cutremura. Imi rup firele de pe mine si alunec din scaun. Ma tin de speteaza ca sa imi recapat echilibrul. Picioarele trebuie sa se obisnuiasca si ele. Cineva vine la mine si ma prinde. Imi zice ca am fost loviti si ca e posibil ca nava sa se prabuseasca. In camerele de pe ea se vede clar ca din anumite parti ale ei iese fum. Cineva tipa ca nava nu mai poate rezista mult. Trebuie sa iesim din ea. Simtim inca o lovitura si apoi nava se inclina. Ma tin de scaun. Stiu, nu mai trebuie sa imi zica nimeni, ca vom lovi pamantul. Incerc sa ma tin cat mai bine in timp ce imi imaginez prabusirea cu bucati din corpul navei zburand in orice directie. Impactul cu solul ma proiecteaza de langa scaun si ma trimite intr-un perete. Imi lovesc capul de el si imi pierd cunostinta.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, decembrie 05, 2011
Timpul... Timpul trece. Si nu numai asta. Il si irosim. Oare cat din el il folosim pentru noi? Exclusiv pentru noi. Muncim, invatam, dormim. Daca dormim o treime din viata, atunci cat timp il traim fara sa-l traim?

Sunt zile de plictis cand ne uitam la televizor, sau stam la o masa sau la o coada. Sunt minute, ore sau chiar zile pe care le irosim. Nu imi pot imagina pe cineva care sa zica ca a avut prea mult timp. Tot timpul e putin.

Am zile in care pur si simplu ma plictisesc, stau degeaba si astept sa treaca timpul. Stau in pat sau pe tren. Ori in fata unui televizor. Si tot ce astept e sa treaca. Oare cate minute sau ore sau zile adunate asa le-am petrecut asteptand sa treaca? Oare cat timp il folosim cu adevarat? Eu zic ca putin, mult prea putin. Restul se iroseste.

Stiu ca banii pot fi dramuiti cu grija asa incat sa nu ii pierdem facand cheltuieli aiurea. Dar oare putem face asa si cu timpul? Ca sa nu existe timpi morti si zile irosite si sa ne folosim timpul la potentialul maxim.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, noiembrie 30, 2011
Mi-am pierdut jumatatea. Prin tramvai ori prin metrou. Trebuie sa ma mai gandesc O tineam de mana si apoi nu mai era. Poate si-a pierdut pantoful pe scari si s-a oprit, poate a rapit-o un zmeu si acum nu mai e de gasit. Poate mi-a dat drumul la mana. Dar nu vreau sa ma gandesc la varianta asta. E prea sumbru.

Am caut-o mai apoi si imi imaginam indicii pe care ea sa le fi lasat. Dar n-am gasit. A disparut. Uite asa, puff! Ce ma fac eu in lume fara o jumatate din mine? Ce se face ea fara acea jumatate? Poate nu eram noi jumatatile noastre? Oare destinul a rectificat greseala?

Mi-am pierdut jumatatea. Si nu mai stiu sigur. Era sau nu era jumatatea mea? Indoielile ma cuprind si in mine se lasa noaptea. E tarziu si ea nu mai e. Imi lipseste...

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 29, 2011
Acum era tot pe sezlong. Ea, aceeasi ea, numai parul ei avea o alta culoare. Negru sau saten inchis. Nu mai stiu. Isi sorbea ceaiul. Sau cafeaua. In camasa alba, cu picioarele lungite pe sezlong. Se uita undeva departe si eu o admiram.

Dar acum s-a ridicat si vine la mine. Se aseaza langa mine, pe pat, si ma priveste. Si eu ma uit la ea, cumva putin amuzat. Lungit in pat, pe burta, cu barbia pusa pe maini.

- Trebuie sa plec.
- Am facut dragoste cu tine mai devreme. Putin mai devreme. Te strangeam pe la spate si ti-am pus mana intre picioare. Te rugam sa-ti freci coapsele. Iti trageam fusta in sus. Ce ganduri reale...
- Stiu, imi zice in timp ce zambeste. Acolo sunt tot ceea ce ti-ai dorit
- De ce ma gandesc la tine, in atatea imagini, in atatea ganduri?
- Pentru ca asa ma poti avea. Stii ca realitatea nu va fi niciodata la fel cu ceea ce iti imaginezi. Gata, trebuie sa plec
- Dar...
- Nici un dar.

Se ridica de pe pat gata imbracata. Se duse la dulap, il deschise si isi lua haina de acolo

- Ne mai vedem, si disparu pe usa.

Da, poate intr-un coltisor din mintea mea. Ma ridic si eu din pat si ma duc pe balcon unde ma asez pe scaunul din fata sezlongului. Am cana ei in maini. Gust din ea. Pentru mine e ceai :)) E inca cald.

***

O melodie


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, noiembrie 28, 2011
Nu stiu sa ma prefac. Nu pot sa zambesc ori sa glumesc cand ceva nu-mi place sau ma deranjeaza. Acum cateva zile am avut "placerea" de a sta la masa cu un om putin... turmentat. Nu imi plac si nu am o parere buna despre oameni care se imbata. Nu-mi plac, ii consider, in lipsa de alt cuvant, neseriosi. Si de rasul rasului. Dar nu pot lua o atitudine lejera pe langa ei. Si asta ma gandeam la masa, ca fata de restul de acolo eu nu puteam sa ma prefac si sa zambesc. Nu am deprinderea asta. Sa ma prefac. Nu pot sa nu fiu serios ori tacut cand ceva ma deranjeaza. Asta cred ca tine de felul meu antisocial (restras, tacut) de a fi. Si in care ma cufund din ce in ce mai mult cu fiecare zi care trece.

Sunt rupt si strain de lumea asta cum numai eu stiu ca sunt. Cum ziceam mai demult pe aici, pe blog, parca nu ma potrivesc in decor. Uneori, dar uneori, imi doresc sa fiu un eu mai sociabil, mai prietenos, mai destins, mai... altfel. Asa cum vad la altii. Dar numai uneori. Alteori doar vreau sa dispar in singuratea mea, intre zidurile mele, in lumea mea nerealista. 

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, noiembrie 23, 2011
Nu e nici un motiv sa te intorci de la asta. Sa fugi pe carari batute si nebatute. Unde fugi? Nicaieri. Il alt spatiu. In alta dimensiune. Fugi de tine. De ce? Ce ai putea tu sa faci asa de rau? This is not easy. Asa ca mai stai. Pentru un pahar de cacao, pentru o mica bautura. Nu vezi? Incerc sa te conving sa ramai. Dar tu ti-ai pus deja adidashii in picioare. Haina o iau eu si o arunc in dulap. Vrei sa te inchid in baie? Nu? Atunci mai ramai. Pentru ca nu ai de ce sa fugi decat de ganduri. Pe care ti se faci degeaba. Hai incearca sa ma saruti. Stiu ca asta vrei. Sau vroiai, inainte sa ma certi ca ai haina incuiata in dulap :P Par cumva libidinos?:)) Un mosh ce se da la tinere si inocente, ohhh mai ales inocente, studente. Ai un zambet minunat. Ar trebui sa-l folosesti mai des. Cu diverse rezultate naucitoare. But I don't mind, you should too. Uita ca astazi ti-ai rupt unghia in tocul usii. Uita ca ai vrut sa fugi de tine. Ramai. Tu cu tine, si cu mine.

Ce am aflat azi e sa incerci si sa iti faci simtita incercarea. Chiar daca nu iese nimic. Chiar? Oare de ce este asa de greu sa actionam? De ce avem bariera asta in fata ochiilor si visam doar in capetele noastre?. Si cand trebuie sa zicem ceva nu zicem. Asteptam... Am intalnit un baiat zilele astea care mi-a zis ca-i pare rau ca nu a zis nimic si ca a gresit. El trebuia sa zica ceva si nu era vina ei ca nu facut-o. Ce simplu suna in filme :))

Am vazut azi un film dragut si cu o melodie sunandu-mi in casti am scris ce am scris. A nu se lua in serios. Fata inca nu stiu daca a ramas. Cred ca sta bosumflata pe taburet. Sau asa se preface ea :P Iar totul e fictiune, in masura in care fictiunea e doar un sir de cuvinte. Nici eu nu-mi dau seama ce scriu.

Sa continui cu noua noastra fata? Acum da din picior, tot stand pe taburet. A acceptat oare invitatia sa dormim in paturi separate? Cineva trebuie sa-i zica, caci eu nu vreau asta. Eu doar sunt aici din dorinta sortii. Ma intreb de ce viseza basme si povesti. Eu nu ader prea usor. Ok, poate doar dupa un film. Ca acum. Dar ea? De ce? Ce face o fata sa se gandeasca la povesti ca in basme? Tineretea? Naivitatea? Nu simtiti ca e prea siropos cateodata? Atunci cand lumea asta reala ne acapareaza. Fata are par blond cred. Nu ma pricep la nuante. Spre saten. Zambeste retinut dar frumos. Pare greu de convins dar totusi nu este inabordabila. Pare mai indrazneata ca mine. Atunci cum de mi-a venit mie sa-i zic sa stea? Poate undeva, deep inside me, sper sa ramana si sa-mi ia frica de necunoscut o data pentru totdeauna.

Acum tabloul se schimba si e dimineata. Ea sta pe un sezlong, afara, pe balcon cu o cana cu... orice, langa scaun. Eu stau in pat, cu capul opus peretelui, adica acolo unde nu e spatarul :)) si ma uit la ea prin usile deschise de la balcon. Ea e intr-o camasa alba si atat. Si de afara vine racoarea diminetii. Cred ca stie ca e privita dar nu se intoarce. Poate se bucura de dimineata asta, poate mai ia o inghititura de cafea ori de ceai. Poate sta doar cu ochii inchisi cu mana in jos pe cana si cu un deget ce se joaca cu o suvita. Eu doar imi pun mainile sub barbie si, lungit asa, o privesc. In linistea aia traim amandoi acum, pentru un moment infinit in timp.

Haina e inca incuiata in dulap :)

Si melodia, atat live cat si, banuiesc, album version



PS: nici nu stiu in ce categorie sa o pun :D asa ca le pun la gramada in toate trei

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 22, 2011
Ma gandeam ca atunci cand trecem prin viata cuiva ajungem sa-i schimbam cursul vietii. Cu mult, cu putin. In general cu un unghi foarte mic  Sa zicem ca viata merge intr-o directie si cand apari tu ea, datorita tie sau din cauza ta, isi schimba coordonatele si se duce in alta directie. Adica micile intamplari, micile interventii o schimba.

Puteti sa ziceti ca e destin si ca asa trebuia sa se intample sau puteti sa ziceti ca e cauza si efect si atunci e loc tot timpul de devieri din partea celor care va influenteaza.

Sa zicem ca intalniti pe cineva si va casatoriti cu acea persoana si intr-o zi moare intr-un accident. Oare nu cumva locul in care a avut accidentul e cauza directa a faptului ca v-a intalnit? Oare ar mai fi fost acolo, in locul acela, pe strada aceea, daca nu erati voi?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 22, 2011
Mi-a placut filmul asta. Asa cum zice si titlul, este vorba despre o zi, 15 iulie, in care ni se arata viata celor doi prieteni, un el si o ea, timp de 20 de ani. Nu va zic mai multe pentru ca s-ar putea sa va stric vizionarea  Eu unul vi-l recomand cu caldura.

Info pe imdb si wiki iar trailerul este mai jos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, noiembrie 20, 2011
Tocmai ce am terminat de citit The Hunger Games. Stiu ca se face un film si auzind toate cuvintele de lauda la adresa seriei, din partea cititorilor si a unor scriitori plus ca a intrat in topurile cunoscute (gen New York Times) de bestsellere, m-am decis sa citesc prima carte. In romana. Nu mi-a placut cum e scrisa. Cred ca nu degeaba e in seria Nemira Junior :)) Parca e scrisa pentru copii. Povestea parca e cusuta cu ata alba, dialogurile sunt anemice si scurte, diversele situatii care apar sunt aproape de cliseu (eroina castiga jocurile, personajele bune omoara ca sa se apere sau din greseala, personajele rele sunt unidimensionale in rautatea lor si tot asa). Putin putin m-as fi asteptat la altceva. La o orientare mai adulta si mai gri a romanului. Jocurile astea se dau pe viata si pe moarte intre 12 perechi de tineri, un el si o ea, reprezentand cele 12 districte de langa Capitoliu, capitala Panem (fosta USA). Initial trebuia sa castige doar unul, dar in timpul jocului, convenabil pentru scriitoare, se schimba regula si acum pot castiga ambii membri ai perechii dintr-un district. Ce vreau sa zic e ca in roman apar numai situatii convenabile. Mica fata (personaj bun) care se aliaza cu eroina moare, ca sa nu avem situatia in care ele doua sa se confrunte pentru titlul de invingator, perechea eroinei ajunge sa fie castigator impreuna cu ea, ultimul pe care ei il infrunta e cel mai furios si doritor de sange din concurs. Se puteau aduce mult mai multe nuante la romanul asta dar ce a iesit in schimb e aia buni si aia rai. Adica pentru kidz.

Ce mai adaug e ca nu stiu daca o parte din faptul ca nu mi-a placut cum e scris e dat de traducere. E posibil de vreme ce la noi pot fi si traduceri facute prost.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 18, 2011
Imi zic "Imi lipseste sa scriu aici" dar nu sunt asa de sigur. De fapt nu mai am ce. Cred ca I miss the attention, a little bit :) Dar nu sunt an attention whore. Nu ma consider. Oricum voi decideti daca sunt sau nu sunt. Hmm... nu cred ca fac bine daca tot subliniez asta :))

Nu vreau sa ma mai plang aici, asa ca nu mai scriu. Totul e bine. In mare. Am mai trecut prin doua momente sa le zicem, generic vorbind, de anxietate sau de panica, dar atat timp cat imi zic ca e in minte mea reusesc cumva sa imi controlez gandurile. Cad repede in frica daca imi las gandurile sa zboare.

Viata mea e monotona acum. Acasa si la facultate. Atat. Nu sunt in stare sa trec de un prag si raman, aici, in zona mea de confort. Deseori ma resemnez zicandu-mi ca that's it. This is my life. It's not gonna get any better than this. Din nou eu si gandurile mele. Ma programez si o fac cu tenacitate :)) E adevarat, de ce sa nu zic?

Cu fiecare pauza pe care o fac pe blog simt ca e inca putin, inca o picatura, pana nu o sa mai scriu. Doar eu mai sunt incapatanat cateodata si scriu. Dar nu mai stiu daca este in folosul meu, daca ma mai ajuta cu ceva. Simt ca ma agat de el, sau ma agatam. Ar trebui sa scriu ca si cum ar fi my second nature, zic eu, nu sa (ma) fortez sa scriu ceva, sa fie acolo.

In loc de o postare in "pe foi albe" scriu doar ideea aici. Ma gandeam la un robot cu o inima in interiorul sau. El e acum intr-un atelier, agatat intr-un cadru. Se lucreaza la el, iar inima sa este scoasa din el. In locul ei e un gol. Si el simte acel gol. Simte inca bataile ei asa cum simte un om bratul sau de mult taiat. Simte pulsatiile ei si cum ele se propaga pe vasele din plastic. Si desi simte stie ca nu mai are inima in el. Senzatia asta, lipsa inimii, mi s-a parut interesanta.

Ne citim pe o alta data. Bye

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 10, 2011
Citesc intr-un blog ca "planurile nu-s bătute în cuie şi se pot uşor modifica pe parcurs, deci nu-şi prea au rostul" si eu eternul creator de planuri ma intreb cum de altii traiesc in alt mod decat mine. E asa ciudat sa vezi alte realitati atat de diferite de a ta. Cum de reusesc altii sa fie altfel? Parca eu numai realitatea mea o cunosc, pe ea o simt si o traiesc. Oare cum sunt coordonatele unei alte realitati si implicit a omului care o traieste? Este simtita chiar atat de diferit? (fata de cum o simt eu pe a mea)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 10, 2011
Intai melodia ce o ascult acum. Este un cover dupa Tom Petty


Si apoi o a doua, gasita la Zen pe blog


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, noiembrie 10, 2011
O pasare zboara in vazduh. Cu aripile intinse, cu penele albe purtate de aerul cald. Iar eu strabat desertul. Visurilor si amintirilor mele. Este cald, innebunitor de cald, dar nu am nimic. Merg mai departe. Unde? Nu stiu. Voi stiti?

Soarele se joaca cu umbrele. Pana apune, pana coboara sub lumea asta. Si acum luna, in plina racoare, lumineaza pietrele calde. Un cerc lovit de varsat de vant. Este o noapte luminoasa. Merg mai departe. Nu stiu unde. Oare El stie?

Si ma prinde rasaritul inca in picioare. Cel mai frumos de pana acum. Cerul rosu ars de raze se extinde pana peste noaptea din spatele meu. Si este lumina din nou, si eu merg in continuare. Mai departe. Peste desertul Mojave.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 08, 2011
Intr-o zi, pe o foaie de hartie, mi-am desenat mana cu un creion din carbune. I-am dat conturul degetelor si i-am trasat umbrele. Si apoi am luat pensula numarul 7 si am aplicat usor cu ea nuante de galben si rosu care s-au amestecat si au format culoarea pielii mele. Si cand am terminat aveam o noua mana stanga, fina si cu degete lungi.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 05, 2011
Iepurasul se opreste-te in fata mea, bate pe pamant dintr-o labuta si intinde ceasul de buzunar in fata ochiilor mei. "Nu mai aveam timp". Si ma impinge

Cad. Printre frunze ruginii de toamna. Un drum fara incetare si fara final. Dar lovesc pamantul intr-atat incat sa-l simt bine in oase. Sunt murdar si plin de frunze. Sunt intr-o camaruta. "Vino" imi spune fata si deschide usa. O lumina puternica imi loveste fata. Drumul meu e prin usa aceea. Trec si apoi ma intreb de ce am facut-o. Dar usa se inchide puternic in urma mea.

Pe campie doar un singur scaun. N-am ce face, campia e cat cuprinde, trebuie sa ma asez. Imping scaunul cu varful piciorului. De ce trebuie sa ma asez? ma intreb de data asta inainte. Si ma asez. Si incepe sa ploua. Dar nu dureaza mult pana cand cativa fulgi incep sa cada. Dar nu e frig. E chiar cald. Ma bucur ca macar e atat. "Serviti un ceai?", aud in spatele meu. Ma intorc si peste mine cade umbra unui tip cu o palarie mare in cap. Scrie "nebun" pe o foita prinsa in ea. Cred ca trebuia sa scrie "press" :)). Iau ceasca si cand sa beau si eu iepurasul ma prinde de mana si ma trage dupa el. "Vino, vino". Ma las dus, cu ceasca inca in mana. Nebunul se uita la mine, imi zambeste (ii lipseste un dinte... interesant) si imi zice: "Tine minte, toti suntem nebuni aici"

Incurajator gand, dar imi place :) Iepurele ma trage pana la o usa, o deschide cu grija si se duce inaintea mea. Iese un fum din camera asta cat sa-l tai cu cutitul. Bajbai inainte pana dau de o canapea. Pe ea sta iepurele nostru si cu alti membrii ai faunei locale. Pisica de langa mine ranjeste si imi intinde ceea ce pare un... joint. Ma uit cam suspect. Si iepurele trage un fum. Strig la el "Credeam ca e ceva important. Ca ma duci pe un drum mistic, plin de insemnatate." Matza imi raspunde "Stai jos... relax... Incepe emisiunea" Ma asez cam nedumerit. Ce caut eu aici? De atata fum nici nu vad in televizor. Dar se aude din el o femeie cum zbiara "Off with their heads!!!". Animalele incep sa rada.

***

Si o melodie ce o ascult acum


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, noiembrie 05, 2011
Mi-a luat fata in maini si m-a sarutat pe buze. Si apoi a plecat cu pasi siguri pe usa.

Iar eu? Eu am ramas in usa cu castile in maini.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, noiembrie 04, 2011
pornind de la niste cuvinte dintr-un comentariu scriu

Deschide-ti umbrela daca ploua, si mergi inainte. Prin ploaia pana la glezne. Lasa-te udat, si mergi drept. Printre stropii lichizi de apa. Spune-ti o rugaciune, si inchina-te la nori. Care trec acum peste capul tau. Lasa-ti gandurile sa cada odata cu stropii, si uita ca le-ai avut. Tu singur mergi acum prin ploaie.

Tu duci cu tine aceasta ploaie. Printre case urate lovite de timp. Tu mergi sontic si cazut. Printre gropile din asfaltul facut de mantuiala. Tu trebuie sa continui. Printre aceste vise morocanoase de toamna

Deschide-ti umbrela daca ploua, si continua. Prin ploaia asta impartita in picaturi mari si mici. Prin lumea asta gri si cazuta in iutare. Prin starea asta inghetata intre trecut si prezent. Si nu-ti inchide umbrela decat atunci cand si ultima picatura va aluneca pe materialul ei negru si se va evapora pe asfaltul cald.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, noiembrie 02, 2011
Inainte, acum mai multi ani, obisnuiam sa imi pastrez melodii in format mp3, pe calculator, si sa le reascult. Acum, de un an, doi, obisnuiesc sa le dau bookmark clipurilor de pe YouTube si sa le ascult o zi, doua, pana dau de o alta. Mi se pare ciudat ca fac asta, parca pierd ceva prin faptul ca nu le mai reascult (dupa un timp x).

Imi place melodia asta. Very slow, very moody. Am gasit-o la Z.e pe twitter.


Later Edit:

Bantui... Bantui pe strazi, printre blocuri. Pe langa orasul asta pustiu. Pe langa tine. Bantui si tu nu ma vezi. Bantui si scriu. Pe vagi foi albe, pe smaltul chiuvetei. Si uit ca sunt singur, ca nu mai am pornirea de a fi prezent. Imi schimb mood-ul, imi schimb starea. Si sunt din ce in ce mai gri, mai opac. Fara ca cineva sa mai asiste la viata mea. Bantui aceasta casa parasita de ceva timp. Ca un spirit ce inca se mai agata de o ultima farama de lume. Bantui camere prafuite si numai eu stiu. Un inger ma priveste fara sa-l vad, cum merg incet printre ramasitele cuvintelor mele. Vreau sa fiu vazut, dar e un gand nascut gresit din alta minte. Bantui, bantui si incerc sa ma obisnuiesc cu gandul. Ca sunt numai eu acum.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, noiembrie 02, 2011
Am asistat azi la o discutie despre femei si sex cum n-am mai asistat niciodata :)) Se pornisera astia din jurul meu si discutau despre cum s-o faca, despre funduri, despre bagaboante, despre ce-au facut nu stiu cand. Cica trebuie sa le tragi de par ca le place sau ele insala fara scrupule cand vor sau sa nu iti inseli nevasta cu una mai urata :)) Instructiv si educativ :P

Mi-e simpatic baiatul, frizerul la care am fost, dar nu sunt de acord sa-ti inseli nevasta (asa mi s-a parut din discutie) si nici sa discuti cu cine ai fost si ce-ai facut cu niste straini. Poate sunt eu mai conservator cand e vorba sa vorbesti despre sex dar chiar asa cu niste oameni pe care abia ii stii?

Constat cu uimire ca oamenii vorbesc vrute si nevrute cand se iau la vorba. Eu zic ca nu e bine sa faci asta. Chestiile personale sa ramana personale, eventual sa le discuti cu niste oameni pe care ii cunosti bine. Sau sa le scrii pe blog :)) :P

LE: ascultam discutia asta si simteam ca parca eu si cum vad eu lucrurile fac parte din alta lume. Din cu totul alta lume. Si ma intrebam: "oare nu sunt eu cel ce nu vede bine lucrurile? oare sunt eu cel ciudat, blocat in cu totul alta lume decat cea reala?"

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 01, 2011
Citesc un blog. Suflet de tarfa. Il stiti? De fapt e prea mult spus citesc, mai mult il rasfoiesc si ma intreb ce ne atrage la astfel de bloguri. Cu sex, femei cica fatale, cu booze and drugs, cu o viata sa zicem "dezordonata". Sunt unii oameni facuti parca sa traiasca asa. Si nu pot sa nu constat atractia noastra catre bloguri care infatiseaza o astfel de viata. Dar de ce? Oare nu incurajam o viata ca asta cu fiecare click ce il facem?

Sun de parca judec, si nu vreau sa o fac, dar nu ma pot desprinde de ideea ca nu face bine. Imi suna a autodistrugere.

Si mie imi place sa citesc bloguri care se incadreaza in categoria "sex" sau "si sex", dar parca pana la un punct. Stiti comentatorii aia de pe bloguri care scriu de parca esti un pacatos pierdut si vor sa te aduca pe calea cea buna? Asa ma simt si eu acum vis-a-vis de blogul asta. Depaseste putin punctul meu de toleranta. Sau poate doar cand aud de droguri. Nu stiu.

PS: cand e momentul in care spuneti ca un blog nu e real?

ta hand om dig cititorule

Author: No One
•marți, noiembrie 01, 2011


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, noiembrie 01, 2011
Nu ma pot sa zic ca mai am stari de depresiv, dar ganduri am. Aseara eram nemultumit. Nu stiu daca de mine sau de faptul ca aveam atata energie dar trebuia sa stau si sa ma uit pe pereti fiindca era noapte si trebuia sa dorm. Probabil amandoua.

Ce ma nemultumeste la mine? Pai, faptul ca am in mine o parte comoda, tematoare si, poate, foarte nemotivata. Ma nemultumeste ca ma tin pe loc fiind asa, ca aman sa fac ceva in privinta asta.

Latul se va strange din ce in ce mai mult si va trebui sa imi asum o viata de adult matur. Viata si lumea in care traim o cere. Dar eu ma tem pentru mine pentru ca nu stiu sa ies din zona mea de confort. Nu vreau sa ajung un ratat si sa regret ca n-am facut ceva ca sa schimb asta atunci cand aveam sansa.

Ce ciudat pot sa fiu ca in loc sa ma motivez eu in schimb ma resemnez. Cu tot si cu toate. Cu viata asta, cu orasul asta, cu deciziiile mele. Am in mine partea asta, probabil masochista, care parca abia asteapta sa ma distrug.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 31, 2011
Alerga prin oras. Luadu-se dupa curentul de aer ce se crea. Printre blocuri si pe strazi. Fugea sa ajunga la centrul acestui... vuiet, acestei energii.

Era in mijlocul strazi. O sfera de lumina galbena si energie. Acum era mai greu de mers pana acolo. Infrunta aerul si se duse inspre ea. Cand ajunse langa sfera o privi cu curiozitate. Parul ii batea in toate partile din cauza curentului creat. Puse mainele pe ea, inconjurand-o cu ele. Raze de lumina ii ieseau printre degete. Aerul batea din ce in ce mai repede cu cat apropia mainele sa o apuce.

Se auzi o bubuitura si un val de lumina cuprinse totul. Iar copilul nu mai era acolo. Strada, plina de rasamasite de materiale distruse, era pustie acum.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 31, 2011
Ce-ar fi daca in noaptea asta m-as culca si maine m-as scula intr-o zi din viitor? O singura zi, numai una as trai atunci si apoi ziua urmatoare voi reveni din nou. Si in tot acest timp eu, cel din viitor, voi trai ziua mea de maine. In viitor voi sti ziua cand se va face schimbul, dar astazi pot doar sa imi doresc sa fie maine :)

Mi se pare interesant sa stii o zi din viitorul tau si sa o traiesti. Sa vezi cum va fi si mai ales cum e. Sa stii ca va fi bine.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 31, 2011
Daca nu ati vazut filmul Super 8 si vreti sa-l vedeti poate nu ar trebui sa vedeti aceasta scena care e chiar finalul. Mie mi-a placut, mai ales in combinatie cu muzica.


Just as the ship is about to blast off, it looks for a few more pieces of metal. It finds Joe's locket (his mother's that he has carried around the whole movie) but he holds on to it. It contains a picture of him and his mother when he was a baby. He holds on for a moment then decides to let go (symbolizing his attempt to find peace after her death). The locket attaches to the ship, and the ship blasts off to space, leaving the soldiers, Joe, Cary, Alice, Louis, Jackson, Charles, and Martin stare in awe. (sursa themoviespoiler)

Si melodia


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 29, 2011
Stiti filmele acelea care dupa ce le vezi te fac sa te simti romantic si sa crezi in happy endings si suflete pereche? Hai fetelor, stiu ca stiti :P Well... asta e unul dintre ele. Si eu sunt la fel, intr-o stare de feel good, hihihi :P

Ryan Gosling si Emma Stone au chimie in filmul asta. Sau asa mi s-a parut. Poate e doar datorita Emmei. I love that girl :P Are un ceva al ei :)

De fapt toti au chimie. Si asta face filmul sa fie sweet in felul sau.

Ma uitam la Jacob (personajul jucat de Gosling) si imi ziceam ca asa trebuie sa fii ca barbat. Bine, aranjat, bine imbracat (la patru ace cand trebuie, casual cand se cere), care optional sa stie sa faca o bautura si sa o serveasca cum trebuie :)) Probabil varianta masculina la sex appeal. E o faza in film (care este si in trailer) in care ea-l vede fara tricou si zice "Seriously!? You look like you're photoshoped". Arata bine facut, asta era ideea. Makes me kinda jealous ca nu sunt asa :))) Ideea e, ma repet, ca pe aici (cred eu) vad femeile un barbat bine (poate nu chiar asa de metrosexual, desi la un moment dat cred ca nu strica). Si barbatii, cred, au problema asta, ca in realitate sunt doar cativa bine bine (din toate pct de vedere), restul sunt ori pustani ori barbati doar cu bani.

Gata, rant is over. Mi-a placut filmul. Cred ca o sa va placa si voua (daca nu l-ati vazut deja). Info gasiti pe imdb si pe wiki, iar trailerul e mai jos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 29, 2011
Ii sarut in partea de jos sanul ei stang plin si rotund si ma duc cu limba in sus, ca o linie, exact sub sfarc pana dau de el. Il lovesc cu varful limbii. In sus si in jos pana se intareste. Si apoi il sug. Dulce si incet, pana cand buzele mele iau forma lui.

Degetele mi se plimba, de la plexul ei in jos. Trasez in jos o linie scurta cu degetul si apoi un sarut in acel loc, si inca o linie, si mai jos, si inca un sarut. Tot asa pana ajung intre picioarele ei, pe care strang cu mainile acum libere in asa fel incat coapsele ei sa-mi incalzeasca usor fata.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 28, 2011
In primul si primul rand am ajuns in punctul in care nu mai am ce sa scriu :)) Dap, am ajuns si aici.

In al doilea rand am dorinta asta ciudata sa fac ceva, orice, sa vad filme, seriale bune, sa citesc carti bune si nu am nici un chef. Are sens, dorinta cu lipsa chefului? :)) Am ajuns in punctul in care incerc sa ma conving "Deschide filmul, deschide cartea, mai citeste un rand, mai vezi un film". Parca negociez cu mine :)) Lipsa de motivatie probabil.

Si daca tot ascult melodia asta, hai sa o pun si aici (am pus-o si pe twitter). E de la Zen


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, octombrie 27, 2011
- Si iti pare rau? Cu ce s-a intamplat pana acum. Si poate, cu se va intampla.
- Depinde. Depinde de cum se va termina.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, octombrie 27, 2011
"Repede pe scari"

Treptele dispar una cate una in urma lor. In cerc. Ei coboara tot mai jos. Esarfa ei se desrpinde si aluneca in vid. Tot in cerc. Pana cand nu mai este cale de intoarcere.

***

Treapta cu treapta el urca. Treapta cu treapta fiecare gand vine cu el. Pana la usa. O usa cu chenar de lumina. Un sfarsit la orice inceput. Treapta cu treapta tot urca. Pana cand ajunge la usa. Si cand o deschide o lumina alba inunda totul.

***

Am urcat odata niste trepte care nu duceau nicaieri. Nici nu urcai, nici nu coborai. In cerc si din nou de la capat. Fara inceput si fara sfarsit.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 21, 2011
Click click click. Isi facea amintiri cu aparatul. Si pozele cadeau la picioarele lui una cate una. Click. Si copilaria trecea repede in instantanee. Click. Primul sarut. Click. Primul job. Click. Primul copil. Click click click. Si batranetea veni cu acea ultima zi din viata oricarui om

Iar pozele au ramas pe astfalt. Ca sa fie purtate de vant. Undeva unde altii copii cu aparate in mana sa le vada.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 18, 2011
Cade ploaia si m-ai lasat singur in taxi. Ce merge pe strazile astea pline de lumina dar pustii. Incerc sa adun stropiii de pe geam si pivesc absent afara. Unde ma duci? Unde ma duci? Dar raman intepenit pe bancheta din spate. Du-ma acasa, ii zic. Si astfel taxiul ma plimba prin oras, fara nici o oprire.

sursa missZ.e

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 18, 2011
Interesant film dar nu pentru oricine. Cel mai interesant lucru as zice ca este modul cum este filmat, cu imagini ca de documentar si cu camera aproape tot timpul in miscare. Filmul are multe teme de la univers la creatie, la parinti si copii, la figura paterna atata ca tata cat si ca Dumnezeu, la viata si moarte, la educatie si duritatea tatilor cand o fac, la razvratire etc etc Totul se amesteca in imagini asa ca filmul e mai mult un ansamblu de imagini avand ca centru o familie din anii '50 cu povestea ei.

Info pe imdb si wiki, iar trailerul, care arata destul de bine cum e filmul, e mai jos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, octombrie 16, 2011
Cand te afli intr-o lume idilica, perfecta, orice intruziune carea aduce "anormalul" in normalul acela este perceputa ca o agresiune, ca fiind ciudat. Inspira frica pentru cei ce nu cunosc peste limita normalului lor, adica lumea idilica in care traiesc. Atunci mai e buna ideea de a fi intr-o lume idilica, perfecta, "normala"? Sau ea duce la izolare si la taierea legaturilor cu realitatea?

Ma gandesc ca exista doua "solutii" la ciocnirea anormalului din afara cu normalul din interior. Doua solutii asemanatoare dar putin diferite. Doua solutii care duc la acelasi rezultat. Unu, "anormalul" contamineaza "normalul" sau , doi, "anormalul" scoate ce-i mai rau din lumea perfecta pentru ca acesta vrea sa respinga "anormalul" de care s-a ciocnit. Rezultatul duce la disparitia lumii perfecte, idlice si la readucerea ei in realitate.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 15, 2011
Scriu multe "pe foi albe". Se pare ca asta voi scrie un timp de acum incolo. Se pare :) Nu pot fi asa sigur cu mine.

Sunt citit mai putin. Asta se intampla cand nu mai dai semne de viata prin blogosfera. Dar nu-i nimic. Incep sa ma obisnuiesc cu noul meu "anonimat". Si cu noul meu ritm.

As vrea sa vad toate filmele care m-ar putea interesa. As vrea sa ascult toate melodiile care m-ar putea interesa. As vrea sa pot citi toate cartile si blogurile care m-ar putea interesa. Dar nu se poate. Sunt prea amulte si eu n-am cum intr-o viata de om sa le vad pe toate. Si apoi e cheful si sansa cand le gasesti. Poti sa treci pe langa ele fara sa stii.

N-am chef de viata acum. Si asta se vede in letargia mea.

Ma gandesc ca o relatie intre doua persoane merge atunci cand cei doi vor lucruri asemanatoare de la ea.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 15, 2011
Parca timpul s-a oprit. In mijlocul strazii stau si vad cum portocalele au ramas in aer, departe, stand sa cada. Pasii mei nu mai au sunet dar eu ma indrept spre ele. Iau una din aer si o arunc in sus. Cade la loc in mana mea. Restul sunt inca intepenite in aer. Ma invart pe picioare si ma indrept spre ea. O ea, o oricare ea, draguta, cu breton si cu ochelari mari. Ii iau mana si pun portocala in ea. Dar ea nu ma vede caci totul e inghetat in timp, inclusiv ea. Numai eu, numai eu sunt aici.

Stau la colt de strada. Iar portocalele incep sa cada. Pe strada din pietre, pe toata strada. Lumea se fereste si se uita in timp ce portocalele curg pe jos. Iar ea? Ea priveste cu uimire in mana, la portocala ce a aparut acolo. Nu stie de la cine e :)

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, octombrie 15, 2011
Abandonat pe o bucata de lemn, plutesc. Soarele imi intra in ochi si ridic mana. Singur. In deriva. Cineva a uitat de mine, sau oare eu am uitat de mine?

Plutesc pe marginea marii si uit de tot. De ganduri si vise, de morti si vii. Singur. Ma indrept undeva. Cineva probabil stie, sau oare eu am uitat?

Marea ma duce usor, departe, undeva. Nu mai incerc sa-mi dau seama, nu mai incerc sa vad. Singur. Pe o bucata de lemn. Eu plutesc.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 14, 2011
Ma plimb prin muzeu si nudul imi arata fundul. Ii fac cu ochiul sa inceteze, dar el il ridica si mai sus. Si ca sa se inteleaga mai bine il arata la toti. Oare gresesc eu sau nimeni nu se prinde? Atata display fara rusine, atata nerusinare in display. Pe vremea mea nudul statea in colt, de rusine a se intelege, caci asemenea purtare nu se cuvenea.

Il intreb "Draga dar de ce atata afisare carnala? De unde vii tu nenica si ce pasti pe aici?" Iar el imi zice ca e arta. Ce??? Arta? Si ca e greceasca. Doamne, cum asa? Grecii sunt in plin faliment. Or fi ramas ei fara haine? Oare dalta si ciocanul nu au mai avut fondurile necesare sa mai faca niste toale din marmura? Dar, dragii mei, sa-i ajutam, sa-i ajutam si sa ne aparam pudoarea.

Alt nud imi arata sanii jucausi cu niste sfarcuri ce arata in zare. Ii cer tipei sa le acopere ca prea stau asa drepte, si cine stie in a cui ochi intra. Dar ea imi scoate limba. Nerusinare! Cer despagurbiri, cer Curtea Internationala de Justitie. Sau macar un tricou. Si o vesta neagra.

Dar, iata, uite, suntem salvati. Un Adam are frunza la el, pusa strategic. Asa da! Ridic degetul mare in semn de aprobare. Dar dezastru... vantul, nemernicul, vantul!

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, octombrie 12, 2011
Odata cu frigul lumea mea se reduce la cateva camere. Doua mai exact, dormitorul si camera asta unde am calculatorul si televizorul. Trei, daca puneti si bucataria :P E prea mare factura la intretinere asa ca nu incalzim toate camerele.

Uite ca am scris si eu o postare despre frig. Indirect :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 11, 2011
Fiecare pas al ei era o unda. Fiecare unda un eveniment. Fiecare eveniment schimba lumea. Fiecare pas al ei schimba lumea undeva pe partea cealalta a globului.

Fiecare unda se izbeste de alta unda, care la randul ei se izbeste de alta unda si tot asa. Avem o mare de unde, o mare de interferente. Fiecare eveniment se interconecteaza cu un oricare altul. Totul este o retea.

Pasii ei salta peste valuri. Pasii ei calca usor peste marea albastra. Orizontul ii este directie iar in jurul ei este numai marea. Singura paseste si ea insasi este un eveniment. De la "ce cauta ea aici?" la "ce impact are numai si numai o singura unda pe care o formeaza?".

Vantul bate usor. Prin parul ei  Merge drept fara sa-i vedem chipul. Ai putea sa fii tu. As putea sa fiu eu, intr-o alta realitate, daca as fi fost o fata :P Dar nu vom stii niciodata :)

sursa missZ.e

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 11, 2011
Observ la mine o reticenta de a iesi in lume, de a face ceva. Parca am o teama, ceva ce ma face sa dau inapoi. E teama de necunoscut probabil. Nu stiu la ce sa ma astept. Mai devreme ma intrebam cum naiba iti faci un card? Cum m-as descurca in situatia asta? Ce as alege :))) Stiu, pare absurd si absolut inutil dar tot ma gandesc la diverse chestii si mai ales la cum m-as descurca in lume.

Observ la mine o lipsa de motivatie si de chef. Nu-mi vine sa fac nimic. Iar tot ce fac, parca fac din obligatie, nu pun energie. Nu-mi place asta la mine. E un soi de comoditate amestecata cu o teama de necunoscut.

Iar ma lovesc de nesiguranta si de ganduri despre cum o sa ma descurc. Si asta ma duce la "ce o sa fac in viata de acum incolo?". Nu mai sunt copil, nu pot sa mai stau asa pentru mult timp. Trebuie sa ma asez pe o cale dar eu habar n-am ce sa fac, si mai ales cum sa fac. Probabil totul se face din mers. Sigur totul se face din mers, iar eu gandesc prea mult acum :)), dar...

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, octombrie 11, 2011
Toamna asta, frigul asta, imi aminteste de trecut. De fapt, totul e la nivel de senzatii. Haine sunt brusc mai groase, plapuma e pe pat. Totul e rece iar caldura e numai in jurul meu, atat cat imi fac eu. Si in lipsa de alte cuvinte imi aminteste de trecut. De aceleasi senzatii pe care le-am avut si atunci. E greu sa le descriu, din pacate nu am cuvintele necesare acum. Ma repet si zic ca pentru o clipa astazi m-am simtit in trecut, pe cand eram copil. Probabil de la schimbarea asta atat de brusca de vreme.

Unde anume in trecut? De exemplu in diminetile reci de toamna cand ma trezeam de dimineata ca sa ma duc la scoala. Caldura plapumei si hainele reci asezate ca sa le imbrac. Eu somnoros ghemuindu-ma in caldura creata de mine in plapuma. Trecutul acesta, de multi ani uitat, trait intre frig si caldura.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, octombrie 10, 2011
Plictis. Cam asta ar fi senzatia zilele astea. Plictis, plictis, plictis. Pe unde ma duc tot ce vreau sa fac e sa dorm sau sa citesc. Ca sa treaca timpul, caci el trece asa de incet. Dar ma gandesc ca nu e bine sa treaca pentru ca asa nu il voi mai recupera.

Timpul trece asa de incet la nivel micro, dar trece asa de repede cand este vorba de ani. Acusi, acusi vine iarna si ziua mea, si tot asa de repede o sa vina si vara.

Ma aflu in situatia de a nu mai avea ce sa scriu aici. Este vorba de inspiratie si chef iar eu nu mai sunt multumit de ce scriu. Uneori ma gandesc sa las asa si sa scriu cand imi vine, poate peste o saptamana, poate peste o luna, alteori ma gandesc sa simplific (sau sa modific) si sa scriu numai "insemnari", fara "pe foi albe". Cred ca o sa fie a doua varianta. Nu stiu. Voi scrie. Vreau sa ma scriu.

Am fost la tara, la bunici, si am ramas placut impresionat de cat de activi sunt ei, de cat de mult muncesc toata ziua. Sa-l vad pe bunica-miu la 80 de ani impliniti cum se catara in nuc pana aproape de varf si cum apoi strange nuci in genunchi de pe jos ca un copil. Cum au amandoi rabdare si muncesc fara sa se planga. Nu pot sa nu-i respect putin mai mult.

De azi, sau maine, ar trebui sa ma apuc sa invat si de asemenea sa ma apuc din nou de exercitii (fizice) caci nu le-am mai facut de vreo saptamana si ceva. Am cam lancezit si nu e bine.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 07, 2011
Un film cam scurt, ciudatel dar dragut despre o lume in care ajung sinucigasii dupa ce, evident, mor. That's your plot summary right there :)) :P

Info pe imdb si wiki, iar trailerul, care face filmul sa fie prea inspre comedie, mai jos


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 07, 2011
Statea in intuneric, in plina bezna. Nimic nu mai era la fel. Trecuse atata si tot ceea ce stia s-a dus ori s-a schimbat. Nu avea de ce sa se mai agate, ceva cunoscut, ceva tangibil din trecutul sau.

Fuseses luat prizonier acum 6 ani si eliberat cu cateva zile in urma. Si acum era aici... intr-un loc strain, cu copiii care au crescut si cu o sotie care-l stia doar asa cum fusese. Pana si culoarea casei era alta, pana si blestemata aia de culoare.

Statea in intuneric si tot incerca sa se obisnuiasca. Se gandea ca neuintandu-se la nimic se putea obisnui. Doar asa, stand in tacere aici.

In spate auzi niste pasi. Tresarii, dar glasul nevestei sale il aduse inapoi:

"Vino in pat. E tarziu"

"Doar....mai lasa-ma putin. Inca cateva minute" Dar sotia lui inca statea acolo. Ridica putin glasul "Te rog, lasa-ma in pace. Vin imediat" Ea, speriata si nestiind ce avea, incerca sa puna mana pe el, dar el se misca brusc si se indeparta "Ti-am zis sa ma lasi in pace. Pleaca!", tipa el "Du-te" Asa ca ea pleca in timp ce el o urmarea cu privirea.

Acum statea din nou in intuneric, singur, incercand sa-si dea seama ce-i cu el si ce-i cu lumea asta mult schimbata fata de cum o stia el.

nota: oare cum e senzatia aia cand esti rupt de lumea ta pe care o stiai, lume care acum apartine trecutului? sa fii luat de acolo si repus dupa mult timp, dupa un numar de ani? ceilalti au simtit schimbarea si trecerea anilor, pe cand tu nu. tu ai ramas cu lumea aia asa cum ai parasit-o. acolo vroiai sa te intorci, aia era ancora ta care te-a tinut pana acum. si acum, cand te intorci, nu mai e

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, octombrie 07, 2011
Invarti oglinda ca sa nu-ti vezi chipul. Ingrid... de ce plangi? Vino aici. Dar tu stai pironita de perete. Si te ascunzi de adevar.

N-am venit sa te salvez. Daca nici pe mine nu stiu cum sa ma intreb. Intrebari... Ne intrebam prea mult, prea des. Dar tu taci.

Si te ascunzi de adevar. Iti ascunzi chipul peticit. Mic arlechin. Ingrid...


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 30, 2011
Doctorul la care ma duc din doua in doua luni, psihiatra, mi-a zis sa-mi fac o gasca. Ca sa ies seara la o bere, ca ma duc cu ei la munte, ca sa am activitate. Si stau si ma gandesc acum "ce ciudat suna". Gasca... Tot ce imi venea sa imi zic in minte era "asta nu se poate, nu vad cum". Nici acum nu vad, de asta si scriu. Pare ceva din alta lume :)) Pe cand eu sunt obisnuit asa, singur.

[PS: a se intelege gaşcă, nu gîscă :P (asta e o incercare de umor. slabut, slabut)]

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 30, 2011
In ultimii ani vad, mergand pe la magazine ori prin piata, cat de scumpa este viata. Toate preturile sunt mari, fie alimente, fie servicii gen electricitate sau gaz. Cu cat trec anii deja incep sa ma mir cum de mai reusim sa mai traim cu salariile pe care le avem.

Cand esti tanar, mai tanar ca mine adica, nu-ti pasa de bani si nici nu-ti pui problema lor. Dar cand iti dai seama, nu mai e asa usor. Iti dai seama de orice ora muncita ca sa ai bani si cum se duc ei asa de repede pe niste nimicuri, pe doua kilograme de putin.

In alta ordine de idei, vad, printre blogurile pe care le citesc, ca se scrie din ce in ce mai putin. Foarte putini scriu des. Tin minte acum doi ani ca nu mai avem timp sa le citesc pe toate, la zi, iar acum abia de dau de cateva postari noi. Nu e un repros, sa nu intelegeti asta, doar o constatare. Oare lumea incepe sa scrie mai putin? Nu mai are timp, chef? Trece moda blogurilor? Voi ce vedeti? E asa sau nu?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 29, 2011
Sunt din nou la Constanta :) Aici e doctorita la care ma duc si imi da tratamentul. A zis ca e de lunga durata, de ani. Si o inteleg de ce e asa. Ptr ca pot cade din nou. Si nu trebuie sa mai fac asta ptr ca atunci trebuie sa o iau din nou de la capat.

I-am explicat ca atunci cand ma simt bine nici nu mai am gandurile mele negative si starile mele proaste. Si imi dau seama ca acest bine trebuie "cimentat". Trebuie sa stau o vreme in aceasta stare de bine ca mai apoi, dupa, sa renunt la tratament. Asa am inteles lucrurile, si ii dau dreptate.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 28, 2011
In viata nu poti sa le ai pe toate. Trebuie sa-ti alegi lucrurile pe care sa le faci. Nu poti vedea, smiti, citi, cunoaste totul. Trebuie sa alegi. Nu sunt alegeri bune sau rele, ci doar alegeri. Toate te duc undeva, toate sunt acumulare si exprienta.

Stiind ca nu poti avea totul te elibereaza. Te face sa nu mai fugi ca sa-l acoperi.

Nu e singura viata sa stiti :P Mai sunt multe altele ca sa umpleti golul :)

***

Cum sa-i explic unui ateu ciclul reincarnarii? :)) Trebuie sa credeti in ceva. In ordine sau haos daca nu altceva. In voi, in om, daca nu credeti intr-o entitate superioara. Ideea e sa credeti, asa cum un batran isi are sprijin in bastonul sau. Asta e credinta (in om, in stiinta, intr-o fiinta superioara, in ordiine sau haos), un suport.

***

Daca ai incredere ca va fi bine, atunci va fi. Oricum, daca nu iese, nu ai nimic de pierdut :))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 27, 2011

You play in my head. For a moment... I know. 
You are here and there. For a moment... everywhere.
Please stay, stay with me. For a moment... now
Of all the things I want. For a moment... is you

***
Pe marginea lumii stateau un el si o ea. Undeva rasaritul curgea la orizont. El manca popcorn si ea isi sprijinea capul de umarul lui.

-Am putea sa fim fericiti si nici sa nu stim

***

Cumva tot ce cred este o bula nedesfacuta. Tu esti o enigma dar eu nu cred asta. Pare diferit, pare necunoscut mie. Aud voci zicandu-mi ca esti de napastruns. Pentru ca eu sunt barbat si nu am cum sa stiu despre tine. De ce? De ce sa nu stiu? Esti si tu la fel ca mine. Putem gasi lucruri comune, putem lega ganduri, putem fi la fel. Si de unde in mintea lor aceasta diferenta? Eu nu vad asta. Eu vad un pod, o legatura.

Dar dubiile ma prind si pe mine. Dar daca nu ne putem intelege? Dar daca e chiar asa, necunoscut langa necunoscut? Ce lume ar mai fi si asta in care sa nu ne stim cu adevarat dar sa ne ascundem dupa idei stereotipe despre noi?

Crestem cu povesti. Tu mai mai mult decat mine. Happily ever after. Dar unde e puntea dintre noi? Cica suntem diferiti. Atunci cum sa ne intelegem?

***

Scris pe melodia asta


Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 26, 2011
Dupa-amiaza si seara imi aduc aminte de vise visate in noptile ce au trecut. Franturi. Ca atunci cand ai un cuvant pe limba dar nu poti sa-l spui. Franturi. Destul de mici ca sa nu le pot descifra, destul de mari ca sa stiu ca sunt acolo.

Oare si ele se depoziteaza undeva in memorie? La fel ca amintirile?

Nu am despre ce sa scriu. Ma gandesc ca probabil voi scrie mai rar. Stiu ca sunt intr-o perioada buna si putin ciudata. Ma impac din ce in ce mai mult cu viata mea. Si nimic nu mai pare sa ma dezechilibreze. Oare chiar asa de bune sunt medicamentele astea?

Astept. Stau si ma gandesc ca trebuie sa pasesc spre o viata completa de adult, cu toate responsabilitatile aferente. Ca nu vreau sa o fac. Dar nu am incotro. Astept. Si simt calmul momentului de acum. Dar e ceva la orizont si ma apropii din ce in ce mai mult. Un nou an de facultate si probabil un job. E necunoscut acolo caci nu stiu ce voi face peste 6 luni de acum incolo. Ce va fi dupa tratament si dupa anul asta de facultate.

Timpul se scurge si se scurge in defavoarea mea.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 23, 2011
Stii e asa de... nu stiu cum sa-i zic. Greu. Sa te plimbi de la unul la altul. Nici nu-mi mai fac bagajul. Il las intr-un colt, si il iau cand plec. Asta e cand parintii iti sunt divortati, esti tot timpul intre ei, intre doua lumi, intre doua case. Asa ca bagajul ramane in colt, neatins. Ca pentru plecare.

(fictiune)
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 21, 2011
Pe strada esti un necunoscut. Nu ai nume. Nu ai adresa. Nu stii pe nimeni si nimeni nu stie unde te duci. Este singuratatea cea mai interesanta pentru ca o imparti in mijlocul lumii. Si pentru ca ceilalti fac exact la fel.

Mi-am facut um traseu pe unde sa ma plimb si sunt gata sa-l parcurg cat mai des posibil. Cele 30 de minute de plimbare. Si ma gandeam ca nimeni nu stie ca eu doar fac un cerc in drumul meu. Fiecare trece pe langa mine, majoritatea nici nu stiu de mine iar o parte poate iti zice ca ma duc undeva. Dar eu nu ma duc nicaieri, ci doar ma plimb in cerc :)) Cam astea sunt strazile, unde esti anonimul perfect. Si o faci in vazul lumii

As vrea sa zic ca nu observam oamenii pe strada dar o facem. Uneori ne sar in ochi, si poate pe aceia ii tinem minte. Dar doar atat. Restul e miscare. Si rutina.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 19, 2011
Exista doua feluri de frumuseti. Cu toti stim asta. Una exterioara si una interioara. Dar traim in lumea asta in care invatam sa o iubim, sa o adoram pe cea exterioara. Si asta duce la niste, sa zicem, "incurcaturi". Incurcam oamenii frumosi cu oamenii buni, respingem oamenii average, sau urati, la exterior dar cu suflet bun si vrem perfectiunea de la un om, atat frumusetea interioara cat si cea exteriora, all into one.

Daca cea exterioara se vede, cea interioara se simte. Un suflet frumos e simtit ca un prieten. Asta e cuvantul pe care-l pot gasi acum. Poate mai sunt si altele, mai potrivite. Ca o persoana cu care sa imparti ceva frumos. Ideea e ca o simti. Dar ce faci daca simti asta si totusi respingi persoana ptr ca nu-ti place fizic? Cum se simti atunci? Superficial? Vinovat? Simti oare ca esti conditionat de lumea asta artificiala?

Ar trebui sa invatam sa vedem frumusetea peste ceea ce vedem cu ochii nostrii. Dar oare putem? Oare eu pot? Mi s-a intamplat sa ma inteleg bine cu fete, sa gasesc acolo un suflet bun si totusi sa nu fiu atras fizic de ele. Mi-as fi dorit dar nu puteam. Si ma intreb cinstit: oare sunt superficial? Si nu stiu (poate nu ma las) ce sa-mi raspund. Poate trebuie sa invat sa accept fizicul asa cum e, sa vad frumosul in micile imperfectiuni. Uneori mi s-a intamplat sa vad asta. Putin putin acolo si am vazut. Cu barbatii mi-e mai usor ptr ca la ei nu conteaza, din perspectiva mea, fizicul. Si trebuie sa clarific ceva: cand am scris mai sus ma refeream la ideea de iubita, nu de prietena/amica.

Uneori ma intreb, ce fizic imi place? Si descopar ca imi place sa fie mult mai divers decat cred eu. Ca nu tin la dimensiuni, ci la cum se imbina toate. Poate pare conflictual cu ce am scris mai sus, dar nu e. Nu cred ca stiu exact ce-mi place sau nu, tocmai ptr ca n-am incercat sa aflu. Stiu ca idee dar nu stiu daca in realitate e asa sau nu. Stiu ca m-am inteles bine cu fete care nu ma atrageau fizic si mi-au placut fete frumoase dar care ma intimidau. Stiu ca nu stiu nimic de fapt.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, septembrie 19, 2011
Se furisau adesea unul in dormitorul celuilalt. Drumuri pline de pacat si de dorinta. Erau neseparati, si erau asemanatori. Cu parul blond spre castaniu, cu ochii stralucind in acelasi fel, cu buze rosii si carnoase. Se stiau si stiau ce gandesc. Erau un dulce pacat si o puternica evadare. Si isi ascundeau infamia de vazul lumii. Dar le placea. Le placea gustul lor atunci cand se uneau. Le placeau sudoarea si frica cand se ascundeau. In dormitoare straine si pe strazi pustii. Erau mai mult decat suflete pereche. Erau gemeni. Oameni a caror singura vina era ca s-au nascut in acelasi uter. Ei si-au fost primiii amanti. Si singurii. Stiau ca altfel nu se poate. Legati din priviri ziua, si legati prin dorinta noaptea

De data asta el venise in dormitorul ei. Si fara sa zica nimic, fara sa astepte o reactie in partea ei, o puse la perete. Ea era in general cea atenta si precauta. Dar acum, prinsa de brate si lipita de peretele rece, nu mai avea suflare. El isi strecura mana pe sub fusta ei subtire si o atinse intre picioare. Era uda de cand intrase in camera. O salta in sus, lundu-i picioarele in palme si o pastrunse brusc. Ea il apuca de par cu o mana si pe cealalta si-o infipse in umarul lui. Cu fiecare impreunare ea vroia sa simta si mai mult. Cu fiecare impunsatura ea soptea cuvinte abia auzite. Cu fiecare lovitura ea isi inchidea si mai mult ochii. Peretele ii zgaria spatele dar asta ii aducea si mai multa placere. Il ruga sa nu se opreasca, sa nu indrazneasca sa o faca. Sa continue pana nu mai poate. Sa o aduca din ce in ce mai mult catre orgasm. Si cand veni isi acoperii gura cu gatul lui ca sa nu se auda strigatele. El mai continua sa o pastrunda pana cand firicele lipicioase de samanta ii curgeau pe coapse.

O lua si o puse pe pat asa sfarsita cum se simtea. Si apoi pleca lasand-o sa savureze ramasitele de placere care-i inundau corpul.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 17, 2011
Mai demult obisnuiam sa pun aici cautarile de pe google care aduc aici. O sa incep din nou :P (o sa exclud toate referintele gen "someone, no one", "john constantine" sau "inchiuveta")
  • nu pot sa dorm. imi imaginez ca am penisul in gura unei femei. imi pulseaza in ritmul inimii. ea se desprinde si eu o sarut. mai tarziu ma gandesc ce simte o femeie cand este penetrata. imi imaginez cum este penetrata incet, penisul umpland-o. peretii vaginului simt penisul si-l strang usor. un mic val de placere o cuprinde. deschide buzele ca si cum ar vrea sa ia aer. intinde mana sa-l opreasca, dar nu cred ca vrea cu adevarat. imaginea se duce. ma intreb de ce mi-am imaginat mana aceea intinsa inspre abdomenul lui. (o luna juma am fost cautat cu fragmentul asta dintr-o postare de a mea)
  • barbatul capricorn (that's me:D) 
  • tulburarea bipolara hbo
  • leapsa intrebari
  • danone
  • despre pps (god knows what that means)
  • frumoasa si bestia be mine tonight
  • iluzia
  • jocuri ratele si vanatori
  • nu imi place are picioare groase (uneori picioarele groase pot fi sexy... zic eu...)  
  • ''faurar cum se traduce? (este februarie)
  • "fuck me, because i don't want to be alone. (hmmm de cate ori m-am gandit la asta :)) )
  • "those days without panties" www.gladiola.wordpress.com ( :P chiar e o cautare asta) 
  • 8 martie (ziua femeii)
  • 9 crimes (melodia de Damien Rice)
  • 90 i want you
  • a domina a fi dominat
  • a fizicul touch
  • am sa fiu si naiva si prostuta si orice vreti voi
  • ansr,hipoacuzie,fetele
  • art4africa
  • aseara in control (stiu ca dimineata e curtea de conturi :P dar ce e seara?)
  • baietoasele lacrimeaza.(deci... si baietosele lacrimeaza) 
  • barbati prea inalti? 
  • barbatul beta (dar ce s-a intamplat cu Data?) 
  • barbatul capricorn in pat (doarme :D)
  • blog...nu vreau sa te stresez..e ultimul meu gand....ma doare sa ne stiu asa...dar mi-am facut-o cu mana mea (nahh uite de unde sare mana :)) ) 
  • bonzai black diamond eticheta
  • ca sa gasesc pe cineva cu care sa pot merge mai departe in aceasta lume a swing-ului,cred ca ar trebui sa "ne simtim" unii pe altii. (da, swingul e solutia :)) )
  • calitati si defecte ale capricornului barbat 
  • capul plecat (sabia nu-l taie. stim lectia :D)
  • cartofiprajiti
  • cat deeley inaltime (1.75m) 
  • caut cuvant asemanator pentru frumos (aratos, minunat...) 
  • ce femeie i se potriveste barbatului capricorn? (capricornul nu spune :P) 
  • ce inseamna yeap (Dap) 
  • ce rimeaza cu someone (no one) 
  • ce sa fac atunci cand (nimic... relax)
  • ce vreau eu
  • ce-i scoate lui john in constantine (huh???) 
Astea sunt o parte din ele. To be continued....

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 17, 2011
It's kind of a nice movie :) Imi place. Si Emma Roberts e suuuper draguta

Doua citate din film

Lord, grant me the strength to change the things l can, the courage to accept the things l can't, and the wisdom to know the difference.

If you're not busy being born, you're busy dying.
(cred ca e un vers de Bob Dylan)

Si o melodie. Cover dupa Pixies (o stiti, originalul adica, din fight Club)

Maxence Cyrin - Where is my mind (piano cover)

Info pe imdb si wiki, trailerul mai jos



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 16, 2011
Nu stiu daca la venire sau la plecare, dar stateam in autobuz, ma uitam pe fereastra si imi ziceam "chiar sunt ok". Era ca o realizare a faptului ca nu mai am nici un fel de ganduri negative, ca nu ma mai zbat in toate gandurile alea pline de frica si ca sunt... detasat. Detasat de toate problemele mai mult sau mai putin fictive la care ma gandeam in lunile de dinainte de tratament [Pentru cei noi pe aici, daca cuvantul "tratament" suna de rau, sa stiti ca nu e]. Inca imi mai fac probleme, da, dar nu ma mai stresez. Cumva se vor aseza toate. Si daca nu, asta e, n-am de ce sa ma mai stresez.

Azi am fost in Bucuresti. Cu maica-mea. Ea cu problemele ei, eu along for the ride :) Am fost prin Kiselef. Si mi-am luat doua carti de la Nautilus. Inca 2 la seria Discworld de Terry Pratchett (14 in total pana acum). Ma gandeam mergand pe strazi ca se simte diferenta fata de provincie. Arata altfel pustimea, si tinerii in general. Mai ales fetele :P Se simte ca e oras mare si ca e capitala. Dar tot parca nu as vrea sa stau in el daca ar fi sa aleg vreodata. Am eu ce am cu orasul, o chestie subiectiva banuiesc.

Am inceput acasa sa fac niste exerciti ca antrenament. Mi le-a dat cineva pe un mail si pe acesta cale ii multumesc din nou :) Ce vreau sa zic e ca poate si datorita miscarii ma simt bine. Ca e un cumul de factori (exercitii, tratament, mancat bine, dormit cand trebuie). Toate sunt importante si in cazul meu necesare.

Deci e bine, cam asta e ideea :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 15, 2011
Rade si cade pe spate pe pat. Iar sanii ei salta incet cand o inalta arcurile. O cuprind de talie si ii sarut brusc si dur sanul. Ma desprind. Ii strang sanul abia sarutat in mana si apoi mi-o duc peste burtica ei. Incet, in jos, tot mai jos. Si apoi cotesc pe un picior, pe coapsa, in sus, spre genuchi. Atingerea imi dispare cu fiecare deget ce il retrag de pe piciorul ei. In sus, peste genunchi, pana mana mea se desprinde in aer.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, septembrie 15, 2011
Noaptea e liniste. E tot timpul liniste si asta nu ma ajuta cu mult. Stau si ma uit la ea si imi spun cum de nu ma rascolesc, cum de sunt de acord cu asta. Stau si stiu ca trebuie sa plec. Cat timp e ea aici. Fara un sarut, fara un salut. Si sunt de acord. Ciudat... nu stiam ca pot fi asa.

Ma uit la corpul ei. La coapsa ei care iese dintre cearsafuri, la bratul care-i inconjoara si preseaza sanul drept. La ochii ei inchisi, atat de dulci si de furati de vis. Doarme, si mie tot ce imi mai ramane acum e sa ma uit. Si sa mai astept. Minutul potrivit ca sa plec.

Nu stiam ca pot fi asa de... practic, in lipsa oricarui alt cuvant. Ca pot fi ca ea. Dar poate nu sunt. Poate cand o sa plec, poate peste o ora, peste o zi, peste cateva zile, voi incepe sa gandesc si sa o vreau. Cu toate ca nu trebuie. Sau poate ca voi ramane asa, rece.

PS: este fictiune chiar daca vorbesc la persoana intai

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, septembrie 14, 2011
De ce inchiuveta? Varianta simpla ar fi ca vine de la "insemnari pe marginea chiuvetei". Initial, in 2006, avem 2 bloguri. Unul cu filme si un altul, cel ce il vedeti acum, desi purta alt nume. Cel cu filme era "Note de subsol", iar asta "Insemnari pe marginea chiuvetei". Am scris putin pe ele si apoi, neavand nici net in perioada aia, le-am lasat asa. In 2009, cand am trecut peste anii 2007 si 2008, mi-am adus aminte de ele. Asa ca l-am sters pe cel cu filme si l-am pastrat pe acesta. Mi-am ales un nou sablon si cand sa scriu titlul ("Insemnari...") nu venea bine ca incadrare asa ca dupa ceva brainstorming (:P) am ajuns la Someone, No One. Imi place cum suna :) Se invarte bine pe limba. Plus ca asa sunt si eu in mine. Uneori un cineva, alteori un nimeni. Oscilez intre ele. Dar mi-a placut asa de mult de "insemnari pe marginea chiuvetei" ca l-am pastrat si l-am pus sub titlu.

De ce "pe marginea chiuvetei"? Pentru ca atunci cand vrei sa zici ceva despre tine scrii cateva cuvinte pe unde apuci. Iar in baie, pe chiuveta, este un loc ciudat si interesant sa scrii. Albul chiuvetei cu scris pe ea e o imagine interesanta ptr mine :P.

Cand vroiam sa scriu adresa, initial ma gandisem la "someone, no one", dar nu venea bine ca adresa. Nici "pe marginea chuvetei" nu venea. Asa ca dupa ceva timp de gandire am ajuns la "inchiuveta" care e simplu si nici nu te poti incurca in litere. Sensul a venit mai tarziu cand a trebuit sa-l explic cuiva. In chiuveta imi pun gandurile, tristetile, fricile, cuvintele, asa cum iti pui vasele sau lacrimile cand stai langa ea. Chiuveta este un loc ignorat in general intr-o casa dar acolo se pot aduna toate. Acolo iti speli "pacatele". Cumva :P

Cam asta ar fi sensul. In chiuveta vin toate lucrurile despre care vreau sa scriu, ca un loc de acceptare si refacere.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 13, 2011
O lua de barbie si isi atinse buzele de ale ei. Ea inchise ochii si se lasa atrasa inspre el. Pistrui mici ii jucau pe fata, iar ochii ei verzi erau acum inchisi visand la povesti.

El se intreba tot timpul ce simtea cand era saruta, dar ea i-a zis ca nu-i va zice. Secretul ei. Visul ei. Poate altadata cand visele li se vor scurge printre degete. La batranete. Altadata...

Si deschise ochii, si pistrui mici si mari ii dansau pe nas, si ea zambi :)

***


Stiam poza in alb negru dar nu o gasesc. Ea mi-a fost sursa de inspiratie. Plus pistruii Emmei Stone care mi-au adus aminte de poza.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 13, 2011
De ce tin neparat oamenii inteligenti si cititi sa arate ca sunt destepti cand fac misto? Sa foloseasca cuvinte necunoscute noua muritorilor de rand sau sa scrie in franceza de exemplu? Sa isi arunce ego-ul printre cuvinte de parca ei sunt cei superiori?

Oare asta e singurul sprijin a unui "intelectual" gol pe dinauntru? Sa arate ca e destept, mai citit si deci mai bun? Prefer sa fiu mai prost, dar mai corect.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, septembrie 13, 2011
Ascult comentariul audio la (500) Days of Summer si la un moment dat intr-o secventa ei explica ca in momentul cand Tom ia atitudine si isi zice parerea, care este opusa, atunci Summer incepe sa-l placa. Actorul (Joseph Gordon-Levitt) explica mai apoi ca asta e atragator la cineva, cand zice ceva pozitiv ca "I am..." sau "I believe..." fata de ceva negativ ca "I am not..." cum zic oamenii de obicei.

Ii ascult si imi dau seama ca nu pot trage paralele cu viata mea. Adica ei, cand au facut filmul, au facut aceste paralele cu viata si cu experienta lor. Dar la mine lipseste asta. Eu trebuie sa-mi imaginez cum ar fi.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, septembrie 10, 2011
Ma duc unde mi-a fost indicat. Era o alta persoana acolo pe scaun asa ca astept. Dupa ce termina ma asez si eu. Doamna din fata mea, cea cu care trebuia sa vorbesc, ma intreaba ce facultate am terminat. Ii zic psihologie. Imi zice foarte dragut ca e mai greu sa te angajezi cu facultatea asta si apoi incepe sa-mi explice despre fondul de pensii ce trebuie sa-l aleg si eventual sa-l aleg pe cel reprezentat de ea. Cat mi-a explicat a fost foarte draguta, avea rabdare, foarte prietenoasa. Eu luat pe nepregatite i-am zis ca ma voi gandi si ca nu vreau sa imi fac alegerea acum. Si apoi ea devine rece. Gata, mica nostra "discutie" s-a terminat. Imi iau buletinul si plec

Ce vreau sa zic e ca unele persoane sunt dragute cu tine cat sa-si faca treaba, cat sa te convinga sa faci ceva. Nu sunt dragute ca asa trebuie sa fie cu orice om, ci pentru ca au nevoie de asta pentru a obtine ceva.

Dar ce am zis eu e ceva minor fara repercursiuni in viata mea. Dar daca iti face asta un asa zis prieten, in care te increzi? Sau o ruda?

Oamenii raspund foarte bine cand esti dragut cu ei, se deschid mai mult. Cateodata am senzatia ca parca s-ar mira de asta, de parca chestia asta e foarte rara. O fi. Poate din cauza ca e asa de falsa de multe ori, sau poate pentru ca oamenii in general sunt ori reci ori nesimtiti. Nu stiu, cred ca generalizez aici.

Eu cred ca e bine sa fii dragut pentru ca asta primesti mai apoi si de la celalalt. Oare e acelasi lucru cu a te preface ca esti ca sa obtii ceva? Nu stiu. Dar prefer sa incerc sa fiu dragut decat sa fiu rece.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 09, 2011
Tot timpul ma simt vinovat cand zic ceva ce nu trebuia sa zic. De asta nu-mi place sa fiu tras de limba. Sau sa nu mi se zica ca nu trebuie sa zic.

Oamenii zic multe despre ei. Mult prea multe, dupa parerea mea. Ideal ar fi sa stii sa faci small talk. Iar daca vrei sa zici lucruri mai importante sau personale despre tine e bine sa stii sa-ti alegi oamenii.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, septembrie 09, 2011
N-avem senzatia asta acum cativa ani dar acum, dupa ce vad atatea pe la televizor, cred ca o sa ne fie din ce in ce mai prost, ca tara. Nu mai avem invatamant, sanatate. Avem coruptie pana la nivel inalt. Parca incet incet ne faramitam. Suntem precum fabricile alea din care acum, dupa ce s-a furat intr-o veselie, a mai ramas numai scheletul de metal. Si nici ala daca se mai fura.

Mi sa zis ca toate spagile mai mari care se iau prin institutii, o parte se duc la partid. Ca sa-si finanteze campania electorala. Acum e randul PDL-ului sa fure, dar asa a fost si cu PSD sau PNL cand au fost la putere. Sunt toti la fel. Si fura la fel. Atata vreme cat e de furat, cat exista tara si bugetul ei, ei o vor face.

Nu stiu de unde preocuparea asta a mea cu soarta tarii. Poate pentru ca acum imi sare totul in ochi. Si poate pentru ca sunt mai mare cu cativa ani. Parca nu mai e "rentabil" sa traiesti in ea, de aceea cred ca si pleaca atatia. Ce se va alege de tara asta? Mai e o sansa? Ma iintreb, pentru ca eu, ca si voi, traiesc aici, in tara asta si voi suporta consecintele daca nu se schimba ceva.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare