Author: No One
•luni, ianuarie 31, 2011

iubirea si fericirea poate sa nici nu existe, trebuie doar ca eu sa cred in ele

Later Edit: 
nu existenta lor e importanta ci faptul ca tu sa crezi

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, ianuarie 30, 2011
E Duminica
Gata
De maine incepe nebunia
Ne oprim aici cu numaratoarea :P

De acum (probabil) o sa scriem mai putin
(eu si piticii din capul meu)
Cum sunt dependent sa tot postez
Ideal ar fi una-doua pe saptamana
(quickie?)
Zic ideal, ca iar ma apuca nebunia si scriu in fiecare zi
Sigur o sa am in cap in fiecare seara/noapte cateva idei de postari
(de alea serioase, rant and everything)
Neahh, nu ma dezmint :)

Intrebarea zilei
De ce tot imi vine mie sa salvez oameni?
Tot ce fac e sa strez oameni along the way

Ahhh
Am zis ca o sa pun Celine Dion???
Dap :D
Ca o paranteza
Toate melodiile pe care le-am pus in astea 2 saptamani
Sunt alese pe moment, ptr ca mi-au venit in minte in ziua aia
(sau cu o seara inainte)
Nu am incercat sa fac un soi de playlist sau asa ceva dinainte
Inchidem paranteza
Deci...
Imi plac mai multe melodii, atat pre cat si post Titanic
(hell, imi place si My heart will go on :P)
Dar pentru postarea asta am ajuns la trei
(nu e top, desi cred ca astea sunt printre favorite)
So...
Una ar fi
Alta ar fi
Iar a treia o punem aici

We don't say goodbye


PS: putem sa rasuflam usurati, ptr o luna nu o sa mai stresez pe nimeni :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 29, 2011
Azi e sambata
Si m-am trezit cu niste extrateresti la usa
Am zis ca sunt colindatori
Asa ca m-am strambat
Asta, cumva, se pare ca i-a suparat
Asa ca mi-au luat motanul si m-au amenintat ca-l impusca
(gesticulau ceva acolo, ceea ce pot sa presupun ca era ceva amenintator)
Am intrat in stare de soc
Tinand cont de faptul ca numai motanul asta a mai ramas
"Cine? Sarkozy?", am zis eu
(nu-i zicem asa, i-a dat un vecin numele asta ptr ca are ochii albastri si priveste crucis)
Ei gesticulau in continuare
Tin minte ca Sarkozy era in mana unuia si la un moment dat s-a intors cu fata inspre el
Statea, atarnand, cu labele pe langa corp, uitandu-se cu privirea aia tampa a lui
Dupa un moment de tacere, astia s-au uitat la mine
Eu am ridicat din umeri, cumva sugerand ca asta ma depaseste
Pareau incurcati si speriati in acelasi timp
S-au teleportat de pe loc, 
Motanul a cazul pe jos 
Iar eu, privind in sus, am vazut nava cum se misca fara noima in aer dintr-o parte in alta
I-au luat Cayenne-ul vecinei
Probabil de ciuda
Nu ca mi-ar pasa
M-am uitat in jos apoi
Sarkozy se lingea calm intre picioare

Data viitoare ma uit pe vizor
(si am sa fac gardul mai mare)


PS: o zi obisnuita ca oricare alta :)

*nota*
alte cazuri asemanatoare
(se pare ca e o relatie ciudata intre ei si animalele de aici)
sursa aici

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, ianuarie 28, 2011
E vineri
Ma uit in fata
Ma asteapta o luna... hmmm
Toata nebunia asta cu sesiunea imi aduce aminte de asta :)

Aseara
La sfarsitul filmului Se7ven
Personajul lui Morgan Freeman zicea:
Ernest Hemingway once wrote,
"The world is a fine place and worth fighting for."
I agree with the second part.

M-am uitat zilele trecute la emisiunea "Profesionistii" (de pe TVR 1)
Era invitata o femeie care a facut parte din lotul Noica-Pillat (Melincescu pe nume, parca)
Si a zis cam asa
Esti umilit numai daca esti de acord sa fii/sa te simti umilit
(in sensul ca daca tu crezi asta, atunci asta te vei si simti)
Cred, chiar cred ca
Felul in care ne putem simti e dat cu adevarat de mintea noastra si nu de o actiune exterioara

Daca traim intr-o lume in care aspectul conteaza cel mai mult
Atunci batranetea e cel mai bun lucru care ni se poate intampla

For a minute there, I lost myself


PS: run, run, I'm chased by the karma police :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 27, 2011
Cateodata am senzatia ca stau intr-o sala de asteptare. Ma refer asa la viata in general, la lume ca un tot, la oameni si cum isi traiesc viata. Desi as fi tentat, totusi nu simt cu adevarat ca o sa ne ducem dracu cu totii, stiu ca pana la urma vom ajunge in biroul ala sa ne rezolvam problemele si sa ne luam hartiile. Dar pana atunci... stam, si iar stam, stam, stam, stam, mai stam putin, stam si ne holbam pe pereti, stam si ne uitam ca prostii unii la altii, stam si ne intrebam de ce naiba stam, stam si credem ca nu vom mai iesi niciodata din camera asta afurisita, stam si ne facem tot felul de ganduri, stam si fierbem in noi, stam, stam, staaaaaaaam.

Asteptarea asta parca ne tampeste pe toti.

Nu e vorba de rabdare aici, ci de senzatia asta ca nu are nici un capat, ca inotam intr-o mocirla, si tot dam, si tot dam.

Asta a devenit una din zilele alea cand mi s-a pus pata pe mine si drept urmare ma uit la lume (eu, voi, pisica, purcelul... ) cu o atitudine flegmatica, nemultumita si plictisita.

Stiti cum sunt personajele alea japoneze cu capul plecat si cu o lacrima pe el? :))

Jezuz, am ramas cu zece ani in urma, pe vremea aia cand era ok sa simulezi maturitatea si sa nu stii ce e aia responsabilitate. Am senzatia ca o sa raman in faza asta a vietii mele pana la eternitate and beyond.

"John, numai tu ai posibilitatea sa iesi din asta. Numai tu esti cel ce te poate ajuta". John stie asta dar in momentul asta nu este la telefon, asa ca puteti lasa un mesaj si va va raspunde el cand se va maturiza si va decide chiar sa-si traiasca viata, sa faca ceea ce se cere de la varsta lui, sa fie responsabil blablablabla... stiti voi.

Cateodata cand o persoana are o parere buna despre mine sau ma place, imi vine asa o senzatie, sa dau cu mucii in fasole si sa-i schimb parerea. Sa zica apoi "bad John, baaaad", iar eu sa fiu "da, da, asa e, asa e". Tiii, uite unde era sado-masochistul :)) Hehe, but it's true, and I'm not the only one.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 27, 2011
E joi
Morpheus,
Da-mi pastila aia, 
(nu asta, aialalta)
Mi-am dat seama ca nu ma pricep sa traiesc in the real world

Orice parere ai acum
Mai vorbim peste cinci ani
Orice parere vei avea atunci
Vom mai vorbi peste inca cinci ani

Dream world, here I come


PS: sometimes I run, sometimes I hide.... lalala la la :) (someeeetiiiimes)

ta hand om dig citorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, ianuarie 26, 2011
E miercuri
(asa cum a fost si acum o saptamana)
Si e ger
Sa nu iesiti afara :)

Daca ar fi sa va opriti acum, in momentul asta
Si sa va intrebati
"Imi place cum e viata mea?"
Ce v-ati raspunde?

Zicea unu pe Tube
"R.I.P. The 90s
1990-1999
Only 9 years old... ;("
(de fapt sunt 10, am facut eu calculul pe o hartiuta)
Ironia e ca a murit cu o miime de secunda (poate si mai putin) inainte sa faca zece ani :)

I am a shy, passive-aggressive Superman

   

PS: una bucata anii '90 :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, ianuarie 25, 2011
E marti
(inca o data)
O zi ca oricare alta
Care trebuie umpluta cu lucruri socialmente nepericuloase
Se cere seriozitate

Citit
Si imi place
Mai ales ca sunt de acord cu ea
Cititi-o si voi :)

Iar sunt blocat intr-o melodie

 

PS: stiu ca am mai postat melodia asta, dar facem o exceptie pentru ca imi place mult :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 24, 2011
Stiu ca undeva, acolo, pe undeva, in universul meu, ar trebui sa scriu despre chestii serioase (si sa dau lumii lucruri la care sa se gandeasca), dar am ras asa de mult la clipurile astea ca trebuie (like, I must -> intra in categoria obsesive-compulsive shit :D) sa le pun aici.

Chestia e simpla. Sunt 3 dudes si o dudette si vorbesc despre filme. Tematic. Cam nerdy, va atentionez. Cu schimburi de alea de replici care-mi plac mie :) (de ce nu sunt si in realitate discutii de astea? uffff). Cu desene pe langa ei ca sa ilustreze ce gandesc. Ăhh... you get the picture (or you'll watch it :P)

Ele sunt, in ordine, "Why Back To The Future is secretly horrifying", "5 classic movie high schools that would suck to attend", "Which Apocalypse would be the most fun" si "Why the Harry Potter universe is secretly terrifying"




   

Daca ati ajuns aici si le-ati vazut, va multumesc :) Daca nu, hmmm.... stati asa sa ma gandesc... nup, nu veti pati nimic :P

Ce fac aici la ora asta, aici? Hmmm... *soapte, soapte*... avocatul meu mi-a zis sa nu zic nimic :D

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 24, 2011

majoritatea nu facem faţa la alti oameni cand vine vorba sa ne confruntam cu chestii de adancime
(cei care fac faţa, zic eu, sunt cei care s-au obisnuit)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 24, 2011
E luni
(din nou)
Intru in criza de timp
Normal
Asa fac tot timpul

Mai e o saptamana


PS: wow, o aud pe Zooey Deschanel cantand :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, ianuarie 23, 2011
A zis-o bine Raza -> "avem nevoie unii de altii"

Ma uitam la un film in seara asta (My Sister's Keeper) si ma gandeam la faptul ca sunt asa de mult drame in lumea asa. Si sunt multe care nu sunt fluflu-uri (nici nu stiu daca exista cuvantul asta). Chestii grele, la care nici nu ne gandim. Nu ne gandim, nu pentru ca suntem rai sau vrem cuiva raul (vb de un om ahhh... sa zicem "normal"), ci pentru ca nevazand, neauzind, nestiind, ele nu fac parte din realitatea noastra.

Sa va zic de tacere? De faptul ca toti tacem si ne menajam, si pe noi si pe altii? Unde este punctul in care tacerea nu ne mai face bine si ne face rau?

Avem nevoie unii de altii nu pentru ca am fost construiti a fi fiinte sociale, ci pentru ca suntem legati unii de altii.

Eu am avut noroc ca am avut cine sa ma ajute (adica ai mei parinti). Ca am putut sa ma intorc acasa. Ma gandesc cateodata ca daca mai stateam singur acolo (in Cluj) putea sa fie foarte rau pentru mine. Cine stie, ajungeam printr-un spital pe undeva. Ma autodistrugeam traind izolat si nemancand. Trebuie sa o recunosc, ca daca ma prinde, cateodata sunt asaaa de incapabil de a avea grija de mine. Ma intreb uneori daca mai pot sa traiesc singur. Daca nu cumva sunt o persoana dependenta. Nu stiu ce sa zic. Viitorul pare, in unele momente de gandire, nesigur.

Intrebare: suntem in stare oare sa stam langa o persoana care are nevoie de ajutor? Putem sa renuntam la unele aspecte din viata noastra doar pentru a ajuta o persoana? Suntem in stare sa suportam? Ai sta langa cineva, bolnav de exemplu, si l-ai ajuta no matter what? Oricat ar durea, oricat te-ar supara, oricat ti-ar pune rabdarea la incercare? Ai putea sa ajuti fara sa ceri nimic in schimb?

Eu nu stiu daca as fi in stare sau nu. Sa zicem ca pentru o ruda mai apropiata as sta, dar pentru cineva care nu mi-e ruda? Un prieten, o prietena, un (o) necunoscut(a). Gandul de a ajuta e frumos, nu? Dar parca facut dupa regulile noastre. Vad drame si ma impresioneaza, ma induioseaza, ma misca, dar oare nu e prea putin? Multi dintre noi avem momentele noastre de induiosare si apoi trecem mai departe absorbiti de problemele noastre. Si cu oamenii aia cum ramane?

Tin minte cand eram la spital in Cluj (ma luase durerea de rinichi) si pe patul pe care statusem eu venise o fata. Eu asteptam sa-mi dea trimiterea la urologie. A inceput sa planga. Cine stie ce problema avea. Parea de varsta mea. Cat ma costa sa-i zic ca va fi bine sau, daca era tot cu rinichii, ca o inteleg? Mi-am zis sa nu ma bag, sa nu deranjez. Cine sunt eu sa-mi bag nasul in viata altuia? Ce naiba sa-i zic? Daca crede ca fac pe desteptul? Nu domne, am luat ce aveam acolo langa pat si am tacut. Dar mi-am dorit sa-i zic ceva, chiar mi-am dorit. Dar cu intentii nu faci nimic. Unii ar zice ca si cu vorbele nu faci nimic.

De aia nu suport tacerea (desi si eu o folosesc sau o impun si ma bucur de "beneficiile" ei). Stam asa in tacere si asteptam un miracol. Stiti povestea cu lenesii, nu? Trei tipi se aseaza la masa si comanda de mancare. Si apoi zic: "cine vb primul plateste". Tacere. Era masa plina si tacere. Stateau si se uitau unul la altul. Vine un caine si le mananca mancarea, iar la sfarsit il musca pe unu de nas. Ala tipa. Iar ceilalti, vazand asta, ii zic sa platesca. E asa de amuzant ca e trist.

Am completat un chestionar mai devreme despre bloguri. Uite o idee despre bloguri. Scriem ca sa eliminam tacerea. Tacem in lume si astfel scriem bloguri.

As zice multe dar parca nu mai am energie de a mai scrie si de a aseza cum trebuie cuvintele aici. Ele sunt in capul meu obosit si parca imi trebuie un mare scriitor sa le puna pe foaie, caci eu nu pot.

Simt ca trebuie sa spun un banc, sau macar ceva amuzant, ca sa va fac sa radeti si sa nu mai fiu asa serios :) Dar nu o fac. Poate altadata.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, ianuarie 23, 2011
E Duminica
Afara ninge
Nu ma credeti?
Am dovada
Uite-o
Si anul trecut a nins
Cum???
Nu ma credeti?
Nahhh

Azi am facut bulgari (de zapada, evident)


PS: cum??? nu va place iarna? mahhh

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 22, 2011
Protestez
Contra personalitatilor multiple
Contra mastilor
Pentru ca va imbatati
Pentru ca luati prea multe pastile

Protestez
Pentru ca suntem asa
Pentru ca nimeni nu lupta
Contra nebuniei afisate ca fiind ceva cool
Contra tacerii

Protestez
Pentru ca nu-mi place ce vad
Pentru ca ma deranjeaza
Pentru ca ar trebui sa fie altfel
Pentru ca simt cateodata ca nimic nu se va schimba

Protestez
Contra comoditatii
Pentru ca nu avem grija de noi
Contra absurdului din noi
Pentru ca ne plangem fara sa facem nimic in schimb

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, ianuarie 22, 2011
E sambata
Si ma dor ochii
Si ma dor urechile
Si stau

Am pus cealalta postare (cu sambata) inapoi in raft
It sounded silly
Broke my own rules I guess

Ma voi culca si orele vor trece
Ma voi scula si gata, totul de la capat
Momentul de acum nu va mai conta
Inca o noapte petrecuta incercand sa gasesc ceva

Daca tot aman
Daca tot trag de timp
Asta inseamna ca nu vreau sa ma confrunt cu viata si cu lumea asta?

Inca o noapte irosita
Nedormita
Si vei intelege numai daca irosesti noptile din aceleasi motive ca mine

All you lost souls out there
Pentru scurt timp ati fost in mintea mea
Si eu v-am dorit sa va fie bine

Inca o noapte intre multe altele


PS: vom uita si de noaptea asta, asa cum am uitat si de celelalte

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, ianuarie 21, 2011
E vineri
A bit sleepy
A bit hungry
Azi luam micul dejun la Tiffany :P

Mi-am propus in viata sa nu am reactii puternice
Cand cineva vrea sa ma faca sa reactionez
Cred ca as prefera sa fiu intrebat
Si sa stiu
Dar oamenii nu vor sa intrebe
Ei prefera mai degraba sa te faca sa reactionezi
Probabil pentru ca asa nu se expun asa mult
Ei, de fapt, asteapta reactia de la celalalt
No words there, buddy

As prefera sa-mi vrei vorbele decat reactiile 


PS: una din favoritele mele din anii '90 :)
(sunt destule in anii aia care sa-mi placa)

Later Edit:
sau poate altfel spus
(tot) asteptam reactia dar nu punem intrebarea

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 20, 2011
E infricosator cateodata cand spui lucruri despre tine. Nu neaparat pentru ca te expui, ci pentru ca atunci cand scoti cuvintele pe gura iti dai seama cum esti, ce faci, cine esti. Cuvintele alea devin reale, devin realitate, nu te mai poti ascunde de ele. Odata spuse, ele capata contur iar tu iti dai seama de lucruri despre tine pe care pana atunci le tineai ascunse. Ascunse chiar si fata de tine.

***

In alta ordine de idei, de ce va plac "baietii rai"?, ma intreb si eu ptr a nu stiu a cata oara. Fara sa vreau sa fiu rautacios dar primul raspuns care-mi vine in cap e: pentru ca n-aveti ce face. Nahh, am si eu o dambla cand aud de "fete" si "baieti rai" in aceeasi propozitie.

***

Vreti inca o dambla? :P M-am gandit din nou la ideea de "masca". O vad folosita numai de femei. Adica ele au simbolistica asta, la barbati nu am vazut-o (ei probabil au alta, asta daca au). Care e reactia mea la simbolul asta? Pai nu-mi place si totusi ma fascineaza. Ma fascineaza tocmai pentru ca e folosita de femei. Daca erau barbatii in locul lor nu ma interesa.

Si da, admit ca probabil nu stiu prea multe despre sensurile, subtilitatile si implicatiile ideii de "masca".

Inca lucru pe care l-am vazut ca e folosit de femei e cuvantul "por". L-am intalnit in cateva bloguri pe care le citesc, de fiecare data intr-un context erotico-sexual. Presupun ca e folosit de femei pentru ca nu l-am vazut scris de barbati si pentru ca nici eu nu-l folosesc.

***

Azi, cand stateam si asteptam pe strada, am vazut trecand, putin mai in fata, doi tipi si o tipa. Nu cred ca are vreo importanta ca erau tigani, zic eu. Ei mergeau amandoi in fata, unu langa altul, si ea ii urma in spate. Ei mergeau mai repede si ea se straduia sa tina pasul. Primul gand a fost de ce nu merg ei putin mai incet ca sa mearga si ea normal. Si apoi m-am gandit ca putin le pasa (tipilor). Asta m-a dus cu gandul la faptul ca suntem invatati de mici (direct sau indirect) ca avem (sau sa avem) o anumita pozitie in societate. Pozitia barbatilor si pozitia femeilor.

***

Am dat zilele trecute peste un blog scris de un tip si l-am "rasfoit" din curiozitate. Ce m-a facut curios era faptul ca tipul isi schimba gagicile asa cum isi schimba sosetele. Rectific putin, el nu avea prietene ci doar si-o tragea. Zicea ca ajunsese in punctul ala in care nimic nu-l mai stimula, totul era cam aceeasi chestie, nimic nou. Zicea despre el ca este badaran si "bad boy" pentru ca asta se cere. Daca esti "baiat bun" nu prea merge treaba. A fost intrebat ce fel de femeie cauta, cum zicea el "femeia care merita", pentru ca pe astealalte le folosea pentru sex. Si el zice: sa fie inteligenta, sa fie isteata, sa fie frumoasa, sa aiba grija de ea, sa aiba un caracter puternic, sa poata sa-i faca fata (fiti atenti: "sa poata sa-i faca fata", nu "sa-i faca fata"), sa fie amuzanta, sa fie buna si fara limite in pat.

Tare imi e ca daca o gaseste, asta daca o gaseste (nu "cauta" unde trebuie), nu va stii ce sa faca cu ea si se va comporta cum o face si cu astealalte. Nu poti sa te schimbi asa usor doar pentru ca ai gasit persoana care "merita". Obisnuita ramane totusi obisnuita.

Eu cred ca daca ai multi parteneri atunci iti va fi foarte greu sa ai o relatie de lunga durata. Si invers e valabil, adica daca ai foarte putine relatii si alea de lunga durata iti va fi greu sa fii apoi un "mare jucator". Astea sunt chestii care se invata in timp. Si apoi odata invatate raman cu tine.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 20, 2011
E joi
Si Anne Hathaway e Selina Kyle in The Dark Knight Rises
(iar Tom Hardy e Bane, pentru cei ce cunosc :P)
Mi-am gasit paltonul :)
Rar mi se intampla sa gasesc haine din prima care sa-mi placa si mai ales sa-mi vina
Asa ca daca nu se intampla ceva pana atunci (like... a change of mind), maine il iau

Ma lupt cu ideea de acceptare de un timp
Nu azi
Dar sa zicem de vreo jumate de an

Imi place mult postarea cu moneda
I have my reasons I guess
Nu va uitati asa la mine :)
Trebuia sa o zic

Back to right... left... right, left, right


PS: imi plac versurile melodiei :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, ianuarie 19, 2011
Am un chef acum. Abia m-am trezit. Doamne ce intens poate sa fie. Parca plutesc intr-o mare de hormoni. Eram in pat, si cu cat stateam mai mult cu atat (ma) innebuneam mai mult. Aluneci, stand asa in plapuma, aluneci pur si simplu. Doresti cu o intensitate pe care nici nu crezi ca o puteai avea cu o zi in urma. Dar nu e nimeni in particular in capul tau. Pur si simplu esti "blocat" in dorinta asta. Dar oare vreau sa renunt la cum ma simt acum?

Inca mai plutesc. Sau, pot sa zic ca mintea mea e inca terenul de joaca al zeilor? :) Al zeului Sex, al zeului Dorinta si al zeului Voluptate. Sau poate asta din urma e zeita.

Zic "zei" ptr ca simt ca acum nu am nici un control real asupra mea. Nu am un buton cu care sa inchid sau sa deschid starea la dorinta. Pur si simplu ma trezesc cu ea langa mine si trebuie sa stau pana ea decide ca trebuie sa plece. Si partea ce mai interesanta e ca-mi place :)

Stiu ca o sa-mi "revin" treptat. Pana la urma am alte treburi de facut azi, care necesita mai multa atentie. Dar as vrea sa stau, sa mai stau, in starea asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, ianuarie 19, 2011
Wow, acum am asa o senzatie ca sunt atat de mic in lumea asta. Nu nesimnificativ, desi si asta se poate intelege. Ci mai degraba departe de lumea reala, de lumea aia care m-ar face praf numai cand s-ar uita la mine. Ma simt ca un copil care nu stie ce e viata si care inca e prea norocos. Sunt un norocos. N-am avut greutati majore in afara de cele facute de mine. Am fost ferit la o adica. Poate in ochii vostri par un fandosit. Nu ma simt asa, si nici nu mi-e rusine cu cine sunt. Imi place cine sunt, chiar daca pentru altii pot parea un mucos sau un copil. Cumva, culmea, faptul ca sunt cum sunt e consecinta a acestui "ferit". In alte circumstante poate as fi fost altfel. Nu vreau sa fiu altfel oricat de vulnerabil ma face cel ce sunt acum.

Incerc sa construiesc un om care sa se potriveasca cu ce vreau eu de la el. Sa-i dau acele calitati care sa-l faca un cineva de care sa-mi placa si sa nu permit crearea si dezvoltarea acelor defecte care sa-l faca un om cu care sa nu am nimic in comun.  Notiunile de "calitati" si "defecte" sunt subiective aici, depinde de cum vede fiecare in parte.

Nu stiu cum suna dar existenta mea imi comfirma ca e loc pentru oricine pe acest pamant.

Poate sunt un orb, in lumea mea sub clopotul de sticla. Poate de fapt nu stiu nimic despre nimic. Poate dorm visul celui ce nu vrea sa se trezeasca.

Incerc sa privesc prin lentilele realitatii. Sa ma privesc. Ma pot descurca eu in lumea asta? Sunt oare incapabil de a trai o viata "complexa"? (poate aveti voi un alt cuvant mai bun) Vreau sa traiesc alta viata? O alta viata?

Asta e contradictia. Nu vreau sa fiu un altul. I'm fine cum sunt ca persoana. Dar cumva parca sunt nepotrivit in decor. De parca as fi venit in slapi la fotbal.

Mai citesc cate ceva, mai vad sau aud cate ceva si atunci parca vad o alta lume. O alta in afara mintii mele. E ca si cum ai pune 2 poze una langa alta. Una cum vad eu lumea si alta cum e posibil sa fie lumea. Ca-n carticelele alea: sesizati diferentele. Cateodata simt ca I'm fucked. Ca ar fi mai bine sa ma dau la o parte ca si asa nu am ce face pe acolo. Ca nu ar trebui sa-mi doresc nimic din ce e acolo, in imaginea aia, si sa ma rezum la a mea. Asta e izolarea de care vorbesc uneori. Sau cel putin una dintre nuante.

Daca as avea superputeri as misca lumea din loc. Dar asa ma plimb oriunde cu kriptonita mea. Poate am si uitat ca o mai am la mine.

Uneori as vrea sa fiu un calator pe care sa nu-l stie nimeni. Sa traiesc o mie de ani pentru ca nimeni sa nu stie de existenta mea. Sa-mi duc propriu-mi secret si singuratatea prin lume. Sa trec si sa ating oameni dar sa plec mai departe. Tot timpul mai departe, spre un nou loc. Niciodata pe loc, niciodata al cuiva. Sa-mi creez propriul blestem si sa-l duc cu mine. Sa traiesc ceea ce stiu ca nu as putea trai daca as sta pe loc.

Dar mie imi place sa fiu al cuiva, sa stau pe loc, sa am stabilitate si liniste. Ce chestie, nu? Sunt intre o tendinta (pe loc) si un gand (calator).

Poate superputerea mea e imaginatia. Sau cuvintele. Sau vulnerabilitatea. Sau faptul ca sunt constient intr-un anumit fel. Sau... poate e altceva.

Nu-mi vine sa cred ca sunt asa tocmai pentru ca am trait intr-un anumit fel. Tocmai viata asta, pe care de multe ori nu am placut-o, m-a facut cel ce il vedeti acum. Culmea, nu as vrea o alta viata daca as stii ca ea m-ar face altfel, mai rau. Gandul ca nu as fi fost eu daca totul s-ar fi petrecut altfel.

Iau o moneda de jos. Are doua fete. O intorc pe o fata si vad o imagine, o intorc pe cealalta si vad o alta imagine. Dar e o singura moneda. O singura moneda.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, ianuarie 19, 2011
E miercuri
Si Anna e cu mine
O aud in casti
Imi tine de urat

Am scris o postare


PS: nu asta, alta :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, ianuarie 18, 2011
Doamne cat de plictisitor poate sa fie penalul asta. Prin comparatie civilul pare film de actiune :)) O zic fara misto (serios), dar toata stima pt cine poate sa se masturbeze citind penalul :P Dar trebuie sa-l fac, ce sa-i fac (ma refer la penal, nu la masturbat :D)

O recunosc din capul locului ca nu-mi place sa invat. O fac doar din nevoie, ca ceva ce trebuie sa faci ca sa obtii ceva (o diploma in cazul asta). Bine, acu' nu trec ca gasca prin apa, dar totusi nu invat cu placere. Imi ziceam la un moment dat ca daca vreau sa nu mai am insomnii atunci ar trebui sa invat (citind ajunge chiar sa ma apuce somnul, nahh :)) )

Stiti, v-am zis ca am in minte ceva ce vreau sa fac dupa ce termin. Nu zic ce, ca mi-e teama ca daca o spun in cuvinte o sa ma teflecesc si n-o sa mai ajung sa fac asta. Asa ca stam cuminti la cutie si facem politica pasilor marunti, fara sa incerc sa ma gandesc ce va fi peste un catralion de ani.

Am un coleg care se entuziasmeaza pe ideea asta. Eu incerc sa fiu mai ponderat. E frumos (si bine) sa ai vise, dar asa, numai cu ele, nu realizezi nimic. Cerem mai putin entuziasm si mai multa vointa de a face. Incerc sa ma agat de ideea de ce va fi dupa, ca sa trec acum prin facultate. E un gand care pe mine poate sa ma ajute. Sper.

Adaug aici (in anexa asta :P) ca eu nu sunt genul sa ma entuziasmez prea mult. O fac putin si cu o anumita intensitate (dar nu exagerata totusi). Si in general o tin numai pentru mine. Imi place sa fiu asa (zic eu, mai ponderat) ca sa nu mi se urce la cap (lucru de care sunt constient ca se poate intampla). Nu-mi plac scenariile in care unu zice ca va face si va rupe, si apoi... cucuuu!... nimic. Prefer mai putine vorbe si apoi ceva concret la sfarsit.

Si da, desi inca mai am de lucrat la asta, asa imi doresc sa fac lucrurile in viata.

Later Edit: zicea pitic de ideea de a fi "in rand cu lumea" (se referea la a termina cu scoala si a incepe in sfarsit un servici). Eu de exemplu nu sunt "in rand cu lumea" din punctul asta de vedere (si poate si din altele), mai am pana acolo. Cateodata "lumea" asta se poate uita ciudat la tine cand nu esti in rand cu ea. E pe principiul "uite ce am facut/cine sunt eu si uite ce-ai facut/cine esti tu". Si va zic, multi gandesc in limitele principiului asta, chiar si fara intentie.

Later Edit 2 (si off topic): moooooa ce tare e Alexandra (vb de în derivă acum). Joaca bine fata aia (Laura Ilie), f natural. Cred ca in cele cateva minute pe care le-a avut i-a luat pe toti :) And she's cute, I admit :) (completare: Alexandra e fata psihologului, adica Andrei, din serial)

Faza de final (pornita de Alexandra) a fost cea mai buna din serial (dupa mine). "Hai urla... ca un leu". Dar, bineinteles, Andrei al nostru nu a urlat. "... ca un leu". Tine mult in el, asa pare sa fie personajul, acumuleaza si acumuleaza. L-a dibuit Victor pe alocuri. "Hai urla... ca un leu". Uneori eu cred ca sunt ca Andrei.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, ianuarie 18, 2011
E marti
Luam o melodie care-mi place
Si taiem o bucata din ea

(De la galagie la liniste, de la intensitate la melancolie)

Azi sunt sunet de bass

 

PS: e noapte acum :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 17, 2011
   Se lasa tacerea peste orasul asta. Stam cu totii pititi prin casele noastre. Pana cand?

   Trec pe strada, trec pe langa fete si femei. Si nu ma uit. Why bother? De ce sa ma chinui?

   Cum e sa fii prins in propria ta plasa? Stii oare ca asa nu vei avea ceea ce vrei?

   Astept cuvinte ce nu vin. Nici nu stiu de ce astept. De ce astept?

   Vreau sa scriu ceva "perfect". Ceva sa ma multumeasca pana la capat. Sfantul Graal al tuturor postarilor. Nu stii oare ca asa ceva nu exista? Nu stii deja ca vei cauta si vei cauta dar nu vei gasi?

   E asa liniste ca vreau sa adorm. Dar nu trebuie sa adorm. Oare nu tb sa faci stii-tu-ce?

   Sunt intr-o cautare continua. Una pe care nu o pot exprima in cuvinte asa cum vreau. Cand se va opri?

   Imi imaginez conversatii ce nu vor exista. Oameni ce nu-i voi vedea. Aici e o lume populata doar de o singura fiinta.

   Traiesc suspendat in gravitatie zero. Uneori imi place. Uneori nu-mi place. Nu stiu care dintre ele e de mai multe ori. Unde e butonul sa ma lipeasca de nava asta?

   Privesc in oglinda pe altul. Ma intreb de ce nu arata mai interesant. Mai altfel, mai... nu stiu. Pare totul asa de... banal, de normal. Unglamorous si plictisitor. Asta e viata pe care trebuie sa o traiesc?

   Vreau altceva. Dar nu stiu ce. Asta e golul pe care-l resimt.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 17, 2011
E luni
Am revazut zilele trecute unele clipuri ale formatiei The Fray.
Desi vreau sa scriu si incerc sa gasesc cuvinte, lasam alte texte pe altadata
 E o dimineata buna, probabil pentru ca ma simt bine
Sigur ritmul melodiei se potriveste (cel putin ptr mine)
 
Azi m-am sculat mai devreme
(scriu eu, asa, random)

Buna Dimineata!


PS: asta ascult acum :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, ianuarie 16, 2011
Ar trebui sa ne traim viata cu un picior pe acceleratie si cu unul pe frana. Dar nu, nu, noi ori pe una ori pe cealalta. Niciodata pe ambele. Ori vrem sa atingem soarele, ori vrem sa ne prabusim in iad. Suntem teroristii propriului nostru suflet.

Perfectiunea asta de care ziceti.... Ma uit prin camera si incerc sa o gasesc. N-ar trebui sa fim multumiti cu cine suntem? Cumva ma gandesc ca am inteles gresit ideea de "tindem spre perfectiune". Asta e pornirea sa ne faca sa mergem mai departe, e indicatorul dupa care sa ne ghidam. Perfectiunea? Nu in aceasta lume. Echilibru da, dar perfectiune nu. Mai avem de bagat la cap pana sa o gasim, caci noi o gasim si nu ea pe noi.

Gata, ma opresc si revenim, in tacere si sub clopotul meu de sticla. (I feel like I'm) Drifting... ca atunci cand te trezesti si mai stai si te uiti in tavan. Esti acolo dar cumva nu esti. Azi ma simt puternic fiind vulnerabil si tacut. As vrea sa fiu stapan pe sufletul meu, pe ceea ce ar trebui sa simt si ce nu. In legatura cu tot si toate. Dar imi dau seama ca nu pot fi. Suntem oameni. Trecem prin aceasta lume ca sa simtim, chiar si cand facem tot posibilul sa nu o facem. Oricat de uracios vrei (si poti) sa fii, tot vei simti. Nah, acum oftica-te :P

Ar trebui sa ma duc in oras. Caut reduceri la haine :) Ar trebui sa ma duc.

PS: cum v-am mai zis, in unele momente sunt genul "totul sau nimic". Sunt si perfectionist in unele :) Asa... ca sa se stie, dar si ca sa nu se creada ca vreau sa atac oameni pe strada.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, ianuarie 14, 2011
Va vine sa credeti? Am visat un episod intreg din CSI. Unul care nu exista :) Bine, avea si elemente din Dexter (parea sa fie in Miamiii - a se citi in romana - dar cu o parte din actorii din Las Vegas) si de film de actiune. Incepe ca un thriller cu un criminal in serie (care evident omoara in serie :P) si se termina cand za bad guy (la sfarsit e "jucat" de Ice-T) face ravagii cu un fel de pusca tun SF pana e prins de politisti. Ce e naspa e ca "episodul" trebuia sa se termine mai devreme, cand, zic eu, iesea un final destul de bun (politisti ii intind o capcana in care tipul cade), dar eu am continuat cu el pana a dat in film de actiune.

Tin minte ca la final dupa ce l-au prins pe ala, apareau secvente de dupa cu fiecare in parte (ca-n filme). Una in special mi s-a parut f interesanta cumva datorita masinii (era ca un Smart ceva mai mare si mai patratos, cu locuri fata si spate, fiecare asemanatoare cu o bancheta, aceasta din spate fiind asezata in masina ceva mai sus ca nivel decat cea din fata, cam cum e un autobuz in fata), dar mai ales pentru ca scena (erau doua tipe ce discutau in timp ce mergeau cu masina aceea) avea coloana sonora :)) Da :P Era un refren compus dintr-un singur vers cantat de mai multe ori de o tipa. Zicea "I'm infectious... I'm infectious... I'm infectious" :)) Pot sa zic ca refrenul suna binisor :P

Si tin minte ca tot timpul cat "cream" episodul eram si spectator la el (il vizionam). Imi ziceam "ce bine ca l-au prins", sau ma intrebam "cine e criminalul?", sau ziceam "partea asta nu-mi place", sau "ce secventa buna" :))

Hmmm... titlul putea sa fie si "See as I" :P

Later Edit: exista cumva si criminali in paralel? Just wonderin' :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, ianuarie 14, 2011
Trebuia sa merg cu un coleg undeva anul trecut. Nu l-am sunat sa vorbesc cu el si nici nu m-am dus. Si am si evitat sa merg pe la el cand m-a invitat. Nu am vrut, not in the mood, mi s-a parut prea mult. I'm not a bitch cu oamenii cu care as putea fi prieten, dar, desi nu e exact nepasare, nu imi dau interesul sau am o lipsa de implicare. Nu sunt genul sa dau semne de viata cand devin comod si nu am chef de viata  Probabil ca sunt si anti-social. Wellll, that's me... sometimes. Not proud of it

Mi-ar placea sa cred ca as fi un prieten bun cu cineva dar in realitate nu stiu cat sunt de bun de fapt. Nu e vorba ca sunt rau dar parca nici nu depun efortul de a fi unul care sa-si faca simtita prezenta, sa existe acolo.

***

Desi ceea ce voi zice acum nu a venit direct din ceea ce am zis mai sus, cred ca se potriveste si aici. Cand faci ceea ce faci nu poti sa te plangi... De fapt poti, ca esti om, dar nu poti sa fac din asta un motiv de victimizare, sa zici ca lumea e asa sau pe dincolo, ca saracul de tine esti neinteles. Cand faci ceea ce faci, platesti un pret, pe care trebuie sa ti-l asumi si sa intelegi ca ceea ce ai facut e facut de tine si ca acele consecinte exista tocmai pentru ca ai facut asta.

Nu stiu cum e la altii, dar eu inteleg care-i pretul cand fac ceea ce fac si desi ma plang, nu ma victimizez (adica considerand ca are cineva ceva cu mine sau ca ceea ce se intampla e din vina cuiva). Cel putin eu asa cred, cine stie, poate de fapt sunt in mare mocofan si vorbesc prostii.

Facem lucruri arbitrare si impotriva noastra si de aici platim preturi pe care nu le acceptam cu adevarat. Suntem responsabili de noi si de binele nostru. Ne jucam, platim pretul. Exista motive de ce facem ceea ce facem, motive interioare, poate stupide sau nu. Ele sunt ascunse, adanc, sub un strat superficial de motive simple. Noi in mare le vedem pe astea simple (care pot sa fie logice) si din comoditate sau frica evitam sa le vedem pe cele reale.

Suntem fiinte complexe si in complexitatea noastra facem lucruri care la o vedere din exterior sunt stupide. Ne uitam la copii si ne dam ochii peste cap cand culmea noi tot copii am ramas. Nu stiu de ce suntem asa cum suntem. Cateodata am senzatia ca ne invartim asa in gol, prostindu-ne.

PS: desi e posibil sa se lege, primul paragraf nu e motivul sau generatorul a ceea ce a urmat dupa el (doar am vrut sa scriu despre asta - ma refer la primul paragraf). Gandurile astea au venit, culmea, pornind de la un episod din în derivă :))

In completare: am pus si stelutele alea sa le separ, primul paragraf ramanand primul. Si... trec (sau poate am trecut) printr-o faza cand ma intreb ce-i cu oamenii. Ce e cu mine? Ce e cu voi? De ce suntem asa? De ce facem ce facem? De ce suntem asa de... nu stiu... ciudati, aiurea, dificili, intortocheati? (ma refer la oameni in general, la natura omului) De ce ne facem ce ne facem?

Nu stiu ce m-a apucat de ma gandeam zilele trecute (ieri, alaltaieri) la asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, ianuarie 14, 2011
weird kid searching for normal life
amongst bubbles and white clouds

he wishes chocolate, lemons and world peace
while sleeping the short thin dream

weird kid being weird in a round shaped world

please give me something, anything
,he says trying to understand how to live this life
send me a dream, a story of love and war
,he thinks while the world has stopped looking
love me, hate me, just do something of meaning
,he feels deep in his lonely heart 

who are you?
weird kid searching for normality in a weird, mad world

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 13, 2011

Daca va suna cunoscut atunci inseamna ca il cunoasteti :) Cineva ii zicea pe Tube "shy insomniac" :) Suna bine ca nume pe net, nu?

Ma intreb cum e in sufletul sau, ce fel de persoana e. Pare o persoana buna.

Citeam ieri o postare dintr-un blog ce nu-l mai citisem pana acum. Nu am sa scriu despre ce era. Pana la urma m-am decis sa nu comentez in absenta. Dar m-a facut sa ma intreb de ce facem ceea ce facem? Avem reactii, punem in miscare evenimente, facem rau sau bine. De unde vine asta? Eu ma refer la chestii care vin din noi. Nu-mi place ideea de a arata cu degetul in alta parte cand faci ceva, chiar daca crezi ca esti indreptatit sa o faci. Deci cand ati facut ceva, de unde a pornit, de ce ati facut asta cu adevarat? Asta daca ar fi sa coborati adanc in voi, acolo unde nicio alta persoana nu ajunge.

De ce facem ceea ce facem?

Raspunsuri as putea sa dau, dar nu asta e ideea.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, ianuarie 11, 2011
- Si ce facem acum?
Statea pe o bucata de mobila (servanta? damn me daca ma pricep) si isi agita picioarele in aer. Mai degraba ghetele ei maro deschis, crem, galbui maronii sau cum or fi alea.
- Nu prea te pricepi sa descrii culori, zise uitandu-se la mine cu o spranceana ridicata. Zambea.
- Mah, acu trebuia eu sa zic ca "ne traim viata". Dupa scenariu, hmmm
- Zi! Eu te las, nahh
- Nu ma lasa. Nu vreau de fapt, desi suna bine sa vina asta la intrebare. Ma simt ca la psiho stand asa intins pe parchet. Vrei sa fii psihologul meu?, clipii eu ca un catelus catre ea
Ciudat. Cum de se invarte acum cu bicicleta in jurul meu?
- I need you so much closer. You, you, you, tot timpul you. Nu puteai sa zici ca eram cu bicla prin camera. Auzi la tine, "in jurul meu"
- Descriam scena. C'moon!
- Sunt psiholog sau nu? Eu zic ca e ceva aici. Si daca zic ca e, trust me, e.
- Uite-te la tine. Bossy. Sau Bossey sau cum naiba. Ia zi, de ce e mai usor sa scriu dialogul asta in capul meu? Pe foaie e asa naspa. It should be fun. You know... fun.
Lasă bicicleta sa cada jos si se uita de sus la mine.
- Fun? :))). Pai de ce m-ai facut ca un personaj de anime?
- Hai mah, ca nu ai fusta scurta. Esti mai mult steampunk. Cu ochelarii aia draguti :), aratai eu de jos cu degetul inspre ei
- Oooo sa-ti multumesc ca nu m-ai facut Sailor Moon?
- Daca stau si ma gandesc, ma bucur ca nu ti-am dat o arma sau ceva :P Nush, mi-a placut imaginea. Cu ochelarii aiia rotunzi de aviator pe cap, si cu ghete si cu manusi mari. No problem, nu te-am facut din betigase. Esti baietoasa, god dammit. You kick ass. Hai ca m-am facut sa rad :)). Nu poti sa te superi pe mine acum. Nuuuu? Dar daca iti zic ca ai ochi frumosi? Trebuie sa ai ochi frumosi. Ca sa nu mai am replica cand mai uit la tine.
- Ce replica de doi lei, zise si isi dadu ochii peste cap. Imi mai dadu si un sut pe deasupra. Ridica-te, babo.
- Vezi ca te transform intr-o broscuta micuta. O broscuta micuta si steampunk :P Care se uita printr-o lentila la mine. Stai sa ma concentrez. Ughii ughii.
- Ha ha ha, asa te concentrezi tu? Nu te chinuii, nu ma mai transform. Ireversible. Sau cam asa ceva.
Facu cativa pasi prin camera
- Nu am nume. Nici la asta nu te prea pricepi. Si... stiu ca te gandesti, dar sa nu-mi zici Sailor Moon. Chiar ti-a placut serialul ala?
- Cand eram mic. Am si eu o scuza :) Eram mic. Era pe italieni. Ma gandesc ca imi placea de cea cu parul scurt. Aprop, Dinulescu arata bineeeee :))) Ii sta bine parul ala scurt.
- Vai, vai m-ai lasat fara replica. Sunt socata. Nuuu stiam. Nu, nu, nu. Stii, smulge ceva din tine versul ala, nu? E plina camera acum cu el. E ziua ta azi, pustiule. Ce vrei sa-ti aduca mosu'? :P
- Tu esti mosu'? Ha ha ha. Vreau si eu un mos ca asta
- Hai mah fii serios. Ca mine asa... :D
- Dar nu esti. Hai ca nu esti. Vrei sa zic?
- Baga mare ca de aia am zis.
- Acu ceva timp vroiam sa pun o postare aici. Cu titlul "26 de ore intr-o zi". Cam ca anu trecut. Nici nu stiu de ce vreau sa scriu asta.
- Primul lucru sincer care-l zici pe ziua de azi. Aia cu ochii era sa ma impresionezi pe mine :)
- Si nu...?
- Putin asa :P Da-i mai departe. Si nu vroiai sa zici asta pe aici....
- Da, de ziua mea. Parca m-as da in spectacol.
- Si cu dialogul asta ce crezi ca faci? zic eu sarcastica. Sarcastic e, nu?
- Beats me. Moaaa ce imi vine sa sterg. Tine-ma sa nu o fac. Dar stai... tu unde esti?
- La geam. In capul tau. Unde vrei. Ce suna a anunt porno de ziar :))) Uite dansez polka cu ghetele. Hai mahh... nu ma pune sa o fac. Nu fii....
- Era funny imaginea. Tot sexy ai fi ramas :P
- Mah cum sa ma vada lumea asa? Eram baietoasa, remember? Eram mandria noastra, noi astea streampunk :P
- Daca mai zic o data despre steampunk inebunesc. Se scrie cu 2 de "n"? Mama, ce prost ma simt.
- Nu te mai peria atata. Esti ca un tantar. Bla bla bla. Bazzzai bazzzai. Nu-mi vine sa cred..... esti nemultumit. Botosule!
- Da mah, ca nu a iesit dialogul pe care-l doresc. Buhhhu hu hu. Damn it. Trebuie sa fie fun. Cand scrii tb sa fie fun, la naiba. Vreau sa comunic cu vocea din mine. Cu tine. Suntem ca niste soldatei din lemn aici.
- Hmmm nici mie nu-mi plac plangaciosii. Si da, poti sa zici "tradare" :)
- Tradare!!! God Dammit.
- Si nici nu esti funny :)
- Nici? Haiii mahhhh. Fac botic. Botic. O sa arat ca o pitzi in poze :))) Botic-botic.
- Hahaha, frumos alint pentru o tipa de asta. Ia zi, eu...?
- Uite la ea, cine e cu "me, me, me" :))
- Pai daca iti seman. Cine se aseamana se aduna... intr-o camera cu soare. Si intr-o dimineata de vara. Nah ;)
- Tu esti partea mai estetica (a se intelege mai frumoasa) a deal-ului. Nu e asa ca suna a replica de 2 lei? In realitate chestiile astea nu tin :))
- Esti sigur? Remember... botic-botic?
- O sa ma injure toate pitzipoancele din lume. Ma iau asa pe degeaba. Nu ma mai instiga la prostii.
- Iote, corectitudinea intruchipata. Ce corect esti cand numai tu scrii. Btw... nu, hai sa scriu by-the-way ca nu vorbesc in litere... deci... ce naiba? Ai uitat ce vroiai sa scrii? Eu nu sunt uituca sa stii, nu ma face sa fiu. Ahh... cat de aiurea e oare sa citesti pe unu care scrie si vorbeste cu el insusi? :)) Ti-as zice weird sau crazy, dar nimeni care isi zice asa nu crede ca de fapt e asa. E mai mult un alint. Uite la noi, bluram granitele intre noi. Nici nu mai stiu daca tu vorbesti sau daca o fac eu.
- Cum ziceai la un moment dat?... Bahh, am scris replica aia? Ca tot o caut pe mai sus. Era ceva de genu ca nu mai stii ce sa mai zici.
- Pai nu mai stiu, facu ea pe mirata.
- Da, facusi tu pe mirata. Nah, ca nu ma pot supara pe tine. Te-am facut prea draguta. Damn :P
- Shhh!
Plecă de la geam si veni in fata camerei. Isi aseza ochelari aia de aviator pe ochi si se uita direct in ea, aplecandu-se putin.
- Mah cum functioneaza asta? Hmmm... Nu mai mormai acolo in spate. Gata... uite... Multumim Dreamz :) Vezi, vezi, eu sunt aia draguta de fapt :P

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, ianuarie 10, 2011
Felling numb these days.

Ma bantuie un gand, o stare. Ma bantuie din cand in cand de anul trecut. Am zis anul trecut ca ceva s-a schimbat. (Oare?)

Tot am "directia" asta in cap si nu stiu daca e schimbare. Nu, nu pot fi direct, imi pare rau. Nu pot fi cand nici eu nu stiu daca sa o spun cu voce tare. Dar probabil am spus-o in mai multe feluri de cand scriu.

Citeam putin mai devreme, la Alex pe blog, asta : "Nu te-ai întrebat niciodată cum ar fi să nu simți nimic? Cum ar fi să nu te mai deranjeze nimic? Cum ar fi să te poți detașa pentru totdeauna?" Cam asta e, dar vazuta din perspectiva mea (adica cu mai putin "nu simti" si cu mai mult "detasare")

Toata aceasta stare, aceasta dorinta venita dintr-o parte din mine (nu din toata) cere un echilibru (si un pret). Stiu ca daca nu o folosesc bine pot cadea in mai rau. Stiu ca, oarecum, ea nu e o modalitate spre mai bine (o parte din mine va muri acolo). Dar ma gandesc la ea ca la ceva ce vreau sa urmez. Cu fiecare zi ce trece creste, imi intareste convingerea ca vreau sa fie asa, ca sunt asa. Stiu ca sunt las dar nu mai vreau sa ma lupt cu cealalta parte din mine, cu acest other half. E in mine o jumatate ce isi doreste sa iasa la lumina si o jumatate ce vrea sa se inchida si sa ramana in casa. Banuiesc ca trebuie sa aleg intre una din ele.

Sunt un singuratic. Asta e natura mea. N-as zice asa daca n-as stii ca intr-un fel imi place chiar daca uneori ma striveste. Nu stiu sa fiu altfel. Poate nici nu-mi doresc.


Imi place cum suna partea cu "I need you so much closer". Versul nu are semnificatie in contextul asta (e exact opusul fata de ce simt ca vreau), dar muzica, partea asta, asa cum suna, e cumva asa cum ma simt eu. Imi place la nebunie cum imi invadeaza mintea si ma mangaie, cum exprima in sunet ceea ce e in mine, cum rezoneaza cu mine. O ascult in repeat, cam de la minutul 1 pana pe la minutul 4, 5 sau 6, si nu pot sa nu ma gandesc la ea cand nu o fac. Poate versul mi-l cant mie, nu stiu. Ma elibereaza, dar o face intr-un fel ciudat, blocandu-ma intr-o lume departe de realitate.

Prefer sa fiu blocat intr-o lume invaluita in sunetul unui cantec decat sa ma confrunt pana la epuizare cu starile si gandurile mele.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, ianuarie 06, 2011
Pornesc de la un raspuns pe care l-am dat la postarea anterioara:

iar in privinta celor care pleaca citind putin nu ma ntereseaza ca nu vreau sa fac card de cititori. eu ziceam ceva de cei care ma citesc de mai mult timp sau de cei care ma citesc dar ma stiu dintr-un anumit tip de postare. nu poti sa te agati de toti potentialii cititori, aici apare o selectie. raman cu tine cei cu care rezonezi (chiar si putin), ceilalti se duc (fie ca sunt in trecere, fie dupa un timp in care sa se convinga daca le place sau nu). asta e partea frumoasa, raman cu tine cei care trebuie :) asta e un motiv ptr care nu-mi fac publicitate gen link exchange. cine trebuie sa vina, vine. e o placere pentru mine sa stiu ca sunt un numar de oameni care ma citesc no matter what. ca dupa tot atat timp inca mai dau click pe blogul asta.

Mi-am adus aminte ca citeam mai demult pe un blog o postare despre cum sa ai/sa iti faci mai multi cititori. Erau sfaturi bune, dar, chiar si asa, ma gandeam daca nu cumva persoana aceea scrie cum scrie ca sa atraga cat mai multi cititori. Unde mai e blogul personal? (recunosc ca nu am citit mai mult de cateva postari din blogul acela, deci n-ar trebui sa judec). Una din idei era sa scrii cam la 2-3 zile ptr ca daca ai pauze prea mari risti sa pierzi cititori (nu te mai citesc daca vad ca nu scrii dupa un anumit timp). Chestia asta mi-a ramas in minte, in primul rand pentru ca eu scriu destul de des, si in al doilea rand pentru ca mi-am dat seama ca intradevar sunt si cititori care daca dupa o saptamana nu scrii nu te mai citesc. Citesc bloguri care scriu o data pe luna, uneori si mai rar. Stii ce au un comun aceste bloguri? (dupa mine) Nu le mai pasa cu adevarat daca cititorii raman sau nu. Cei care raman sunt cei care trebuie, nu? Atunci asta inseamna ca celelalte bloguri care scriu mai des sunt scrise pentru altii sau pentru atentie? Nu. Aici e, ca in orice, in functie de persoana, indiferent daca scrie mult sau putin.

Acum ar fi corect sa zic si eu de ce scriu mai des. O fac din chestii amestecate. Si din nevoie de atentie, si din dorinta de a scrie si de a scrie. Scriu pentru mine, nu mi-am pus niciodata problema asta. Am zis deja ca imi place sa fiu citit si sa am un public. Vreau multi cititori? Da si de fapt nu prea :)) Prefer un numar constant cum e acum fata de un card. Ce sa fac eu cu 100, 500, 1000 de cititori pe zi? N-am ce face. Sa ma cunoasca lumea? Pai nu vedeti ca incerc sa ma ascund de ea? Ultimul lucru ar fi sa vreau sa fiu un nume si sa ma stie toata lumea. Scriu mai vanilla asa? Da, incerc sa zic ce vreau sa zic dar sa nu ranesc sensibilitati. Scriu ca sa scriu mai bine, scriu ca sa ma descopar pe mine, scriu ca sa vad daca pot, scriu pentru ca sunt singur, scriu pentru ca imi place sa am o reactie la ceea ce scriu, scriu ca sa vada si lumea ca sunt aici, scriu ca sa vad ca nu sunt chiar asa un nobody, scriu ca sa ma exprim intr-o lume in care eu nu pot (si nu-mi dau voie) sa ma exprim, scriu ca sa arat si laturi din mine care numai in mine se afla, scriu ca sa imi ocup timpul si sa nu stau si sa ma uit pe pereti. Cum am zis sunt o amestecatura de chestii. Motive si motive. Niciodata bune sau rele, asa cum nici eu nu sunt bun sau rau.

Vroiam sa zic si altceva. Stiu ca daca nu mai scriu pana la vara de exemplu un numar de oameni tot ma vor mai citi atunci cand voi scrie din nou. Nu toti de acum, dar cativa vor fi acolo cand voi scrie. Cum am zis, e un gand placut asta cand stii ca cineva te poate citi no matter what.

Intr-o discutie mai demult cu a certain someone (imi place sa-i zic asa, nu ma pricep sa inventez nume pentru cineva) ea m-a intrebat daca voi mai scrie pe blog in caz ca voi avea pe cineva. Da, voi mai scrie, dar probabil nu voi mai incerca sa fiu asa personal, pentru ca unele lucruri le voi discuta cu ea si nu voi mai simti nevoia sa le scriu aici. Eu cam asa scriu, daca nu o fac cand vreau atunci e mai greu sa scriu despre ceva daca nu imi vine din nou cheful sa scriu despre asta  Dar asta e shoulda, coulda, woulda. Nu stiu sigur ce voi face in cazul asta. Probabil ca daca as avea pe cineva asa de aproape as dori sa scriu despre ea, si nu stiu cat de bine ar fi asta daca persoana ar afla sau ar stii.

Ne oprim aici.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, ianuarie 05, 2011
Urania a zis ca saptamana asta (de vinerea trecuta pana joia asta) va fi una oarecum proasta pentru zodia mea. Uite (imi ziceam eu in minte) a avut dreptate, daca prin "oarecum proasta" intelegem ieri si azi dar si "fada", asa cum e o mancare fara sare si piper. Fara gust mai degraba. Bagi in tine ca sa ai ceva in stomac. Asa si eu, traiesc "fad" zilele astea. Cred ca toata energia ultimelor zile din anul trecut si-a prins picioarele in namolul din primele zile ale acestui an.

Simt nevoia sa scriu ceva dar nu am ce scrie, desi am idei de-a lungul carora sa merg. Uite una. Cand o aud pe Simona Senzual zicand ca "asa-s barbatii" referindu-se la fustangiul de prietenă-su (nici nu cred ca exista cuvantul asta) cu nume de interlop, imi zic in sfarsit ca asa nu as vrea sa fie fiica mea. Nu proasta, nu blonda, nu cica "stricata", ci cu mentalitate de asta pe care si-o propteste ca o scuza (sau poate chiar asa gandeste) ca sa stea cu (si sa fie inselata de) Maharu in ideea ca la sfarsit v-a ramane cu ea dupa ce s-a plictisit de toate pitipoancele din lume. Bine, scopul dupa parerea mea sunt banii. Si acum punem o intrebare fara un raspuns. Cum e mai bine sa fii? O curva sau o femeie "fidela" dar inselata? Cine rade la sfarsit? Raspunsul celor trei parti (Simona, Maharu si cealalta pitzipoanca) ar fi: Eu. Raspunsul meu ar fi: Nici unul. Toti sunt niste pacaliti care au senzatia ca ei au castigat de fapt (financiar, moral bla bla bla). Vai de mine ce griji am si eu acum :)) M-am uitat la o emisiune de barfa (caci astea mondene de fapt cu asta se ocupa) si m-a prins si pe mine :D Daca exista un Iad al celor care consuma "mondenitati" atunci cred ca mi-am cumparat un bilet in primul rand :)) Acum, putin putin mai serios zic de chestia asta pentru ca uitandu-ma la emisiune (asa din coltul ochiului) am avut un moment clar de "asa nu vreau sa fie copilul meu". Nu e vorba de Si-mo-na, ci de mentalitatea asta de a suporta orice (uneori pentru un scop, alteori asa aiurea de dragul vietii) si sa-i gasesti si scuze la situatie (in cazul asta ea e inselata si tot ea zice ca "asa-s barbatii"; 'mai "curiosi" asa' adaug eu ptr o mai buna intelegere; buna scuza pentru noi barbatii, nu-i asa?)

Completez acum cand am terminat postarea (toata): m-am gandit de cateva ori in perioada asta (citind comentariile intr-o postare) cum nu vreau sa fie copilul meu. Am scris asta pentru ca in sfarsit am gasit un motiv clar, aparut pe loc, cum sa nu fie. Ceea ce am scris nu are legatura cu blogul si nici cu autoarea,

Iau o pauza. Ma uit la în derivă :)

Gata. Episod cu Diana :) (Diana ameninta ca se va (mai) sinucide, ca sa-i faca in fronda lu' maica-sa pentru ca de fapt cu ea are ce are). Revenim. E rant? Da. Imi place ce am scris? Hmm. Sterg? In nici un caz. Sunt eu acolo asa cum sunt pe tot blogul. Apropo de asta, ma gandeam azi noapte sa va intreb, fara sa cer si sa vreau un raspuns, de ce cititi blogul meu? Cititi de fapt pentru un anumit tip de postari/exprimare? Am de fapt un anumit tip de articole? Sa-mi raspund la intrebari? :)) Hai sa incerc putin. Daca e sa le iau dupa cum le sortez am mai multe tipuri de postari (vroiam sa scriu "articole", dar suna prea pretentios, eu nu sunt jurnalist de profesie), dar cumva ma gandesc ca de fapt sunt acelasi in fiecare din ele. Totusi cateodata ma gandesc ca ma cititi pentru ca v-a placut un anumit tip de postari. Daca e asa atunci celelalte nu va plac? Sa scriu numai intr-un anumit fel? Si acum ne intoacem pe turnanta :) Sunt de fapt acelasi in fiecare dintre ele? Hihi, you spin me round.... Aaaa shit. Stiti melodia? Mie imi place dar acum ma gandesc ca nu se refera la invartit. Nu in sensul asta. Nu, stati asa... La Dead or Alive e: You spin me right round, baby / Right round like a record, baby / Right round round round (asta e originala). Coverul lui Flo Rida e cam asa: You spin my head right round, right round / When you go down, when you go down down (cantat de Ke$ha). Mdaaa, cu totul alt sens :P Pfiuuu eu am zis varianta corecta :)) (aia cu "me" nu cu headu'). Ma credeti sau nu, nu am vrut sa ajung aici. Dar uite ca sunt :P

Completez acum la recitire (am ajuns aici cu ea): nu raspundeti la intrebarile de mai sus. Really. 

Ma gandesc ca pot abera la nesfarsit. Acum, fara sa fie inteleasa treaba ca o rautate, zic ca in asta tu si cu mine, Tolstoy, ne asemanam. Putem face asta tocmai pentru ca in realitate vorbim cu putina lume si deci avem tendinta sa vorbim mult (cand ni se da, si ne dam, ocazia) si sa glumim prin aberatie, ceea ce evident face ca lumea sa creada ca facem misto de ea, ceea ce nu facem. Si pentru ca vrem atentie. Dorinta de atentie care vine din faptul ca suntem singuratici. Cum merge? Merge? Partea proasta e ca daca am sta de vorba, am abera fiecare in felul sau si am crede ca celalalt face misto. Pentru doua persoane care pleaca de la acelasi "principiu" ne-am intelege destul de prost :)) Oricum, e posibil sa spun numai prostii. De fapt nu asta fac eu acum? Nu aberez? Aaaa... not funny. Vezi? Vezi? "Principiul". Hmmm... I must seem very weird right now. I'm not weird (but somehow I like it)

Acu' daca o sa zic ca mi-am dat drumul la scris, o sa se intample exact invers si nu o sa mai am nici o idee despre ce sa scriu (Aici cativa oameni deja se roaga sa zic ca mi-am dat drumul la scris in ideea ca poate ma opresc). Neahhh, scriu pana nu mai pot. Mai pot? (intreaba el introspectiv)

Mai e putin pana la sesiune, nu? Ce inseamna asta? Inseamna ca o sa mai am perioade proaste. In general cu cat ma apropii de examene, cu cat sunt mai "tentat" sa o dau in perioade proaste. Acum nu vreau sa zic ca o sa o iau pe aratura, doar ca e o zona propice pentru mici depresii. Eu sunt genul ala de se streseaza pana la examen, iar in ziua examenului n-are nici un stres :))

Azi noapte stand in pat m-am simtit singur. E o chestie cunoscuta mie. Ma intalnesc uneori cu ea cand stau asa. M-am luat singur de mana (adaugam dramatic daca vreti, pentru frumusete "poetica": ca sa nu o iau pe ea de mana). Am constientizat, adica am devenit constient de asta cand ma tineam de mana. Mi-am zis "uite-te la mine, vreau ca cineva sa ma tina de mana". Treaba psihologica, domne. Psihologica. Derulam postari prin minte. Prin analogie cu mana, mi-am zis ca vreau sa vorbesc cu cineva. Intr-un pat mare de 2 persoane (cel putin) numai cu mine in el. Nu vroiam sa dorm. Ce sa fac? La calculator nu ma pot duce, de citit nu am (si nici nu am chef), nu e nimeni cu care sa vorbesc. Sa ma culc? Ne culcam si dupa ce ne sculam nu ne mai simtim singuri, ne trece starea. Stiam asta cand nu vroiam sa ma culc. Pana la urma am adormit. Ce sa fac altceva? Daca esti trecut prin insomnie stii cum e, daca nu, nu :) Sau sa zic altfel. Asta e un mod de a-ti trai o insomnie (cum adica? ai insomnie pentru ca te simti singur? parca era un dezechilibru al corpului, de tratat cu pastile). Dar am adormit pana la urma, nu? Nu e insomnie cand poti sa te culci dar tu nu vrei. Nu?

Nu stiuuuuuuuu (de astea) :)))

I unfold into myself. Asta mi-a venit sa scriu acum. Cum sa continuam?... I fold myself into the world. Makes sense?

Ma gandesc ca o sa scriu asa de mult ca nu va mai dori nimeni sa citeasca :)) Ma gandesc ca am obosit de fapt, de vreme ce paragrafele s-au miscsorat brusc. Am scris despre nimic si totusi... Ca in Seinfeld, nu? :) Un serial despre nimic. Ce chestie, sa fii ironic cu serialul tau in interiorul serialului tau. Sa fii ironic cu tine in interiorul cuvintelor tale. Ma gandesc la ideea "sa nu te iei asa in serios". Si brusc mi-au venit 2 bloguri in minte. Sunt sigur ca sunt mai multe din cele pe care le citesc care nu se iau prea in serios (totusi luandu-se in serios), dar astea mi-au venit acum in minte. Ma gandesc la ele, ma gandesc la al meu. De fapt suntem seriosi dar cumva in acelasi timp nu vrem sa fim. Nu e vorba despre neseriozitate, ci de dorinta de a fi serios cumva dar de a nu deveni prea serios cu tine. And remember... don't take life too seriously. Ma gandesc la aceste cuvinte si imi vine in minte ca sunt ca un punct de sprijin cand, in cazul asta, vorbesti despre tine.

Am obosit. Nu mai pot sa scriu. Imi place ca am scris fara sa am ceva prestabilit in minte. Da, la unele lucruri m-am gandit ieri si azi cum sa le scriu intr-o postare, dar totul e scris pe loc, asa cum au picat cuvintele. Imi place asta: "asa cum au picat cuvintele". Si acum mi-am gasit titlul :)

Completare (ghici unde am ajuns cu recitirea?): eram ciufut azi ca nu am putut scrie pe blog :)

ta hand om dig cititorule  

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, ianuarie 04, 2011
La un moment dat m-am gandit sa incep cu o melodie. Imi place simetria intr-o poveste :) Dar nu a fost un gand la care am tinut sa fie realizat. Dar am gasit melodia, asa ca incep cu una :P Dupa aia vom fi si seriosi, ne vom lamenta, ne vom si prosti.

Melodia a fost descoperita cand ma uitam la Bride Wars. Da, se intampla si de astea :)) Cumva pare si mai rau ca m-am uitat din proprie initiativa, fara sa am scuza ca m-a obligat o tipa sa ma uit :P (putem oricand sa zicem sa ne-am uitat dupa Anne Hathaway :D)

La ce ma gandesc cand o ascult? Hmmm... la mine stand pe o veranda de lemn, in plina iarna, privind (poate ninge, poate cerul e cenusiu) sau la mine stand jos, sprijinit de un perete sau de o boxa (sau de altceva), ascultand cum o fata (nu e neaparat cantareata, doar o fata) canta melodia la chitara (de fapt as pleca de la masa, as lua o chitara si m-as sprijini de peretele ala)

Unu: hmm par cam egocentrist asa in imaginatia mea cand ascult o melodie. Doi: nu stiu sa cant la chitara si nici nu am una :)

Chiar imi place :) Ar trebui sa o ascultati si voi


* pun si melodia de pe album, care e mai scurta decat cea de sus (aveti acolo si versurile)

Later Edit: e 5 ianuarie ora 00:58 si inca ascult melodia asta :) ehhh, inca stau si ma holbez in monitor :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare