Author: No One
•duminică, ianuarie 16, 2011
Ar trebui sa ne traim viata cu un picior pe acceleratie si cu unul pe frana. Dar nu, nu, noi ori pe una ori pe cealalta. Niciodata pe ambele. Ori vrem sa atingem soarele, ori vrem sa ne prabusim in iad. Suntem teroristii propriului nostru suflet.

Perfectiunea asta de care ziceti.... Ma uit prin camera si incerc sa o gasesc. N-ar trebui sa fim multumiti cu cine suntem? Cumva ma gandesc ca am inteles gresit ideea de "tindem spre perfectiune". Asta e pornirea sa ne faca sa mergem mai departe, e indicatorul dupa care sa ne ghidam. Perfectiunea? Nu in aceasta lume. Echilibru da, dar perfectiune nu. Mai avem de bagat la cap pana sa o gasim, caci noi o gasim si nu ea pe noi.

Gata, ma opresc si revenim, in tacere si sub clopotul meu de sticla. (I feel like I'm) Drifting... ca atunci cand te trezesti si mai stai si te uiti in tavan. Esti acolo dar cumva nu esti. Azi ma simt puternic fiind vulnerabil si tacut. As vrea sa fiu stapan pe sufletul meu, pe ceea ce ar trebui sa simt si ce nu. In legatura cu tot si toate. Dar imi dau seama ca nu pot fi. Suntem oameni. Trecem prin aceasta lume ca sa simtim, chiar si cand facem tot posibilul sa nu o facem. Oricat de uracios vrei (si poti) sa fii, tot vei simti. Nah, acum oftica-te :P

Ar trebui sa ma duc in oras. Caut reduceri la haine :) Ar trebui sa ma duc.

PS: cum v-am mai zis, in unele momente sunt genul "totul sau nimic". Sunt si perfectionist in unele :) Asa... ca sa se stie, dar si ca sa nu se creada ca vreau sa atac oameni pe strada.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, ianuarie 16, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.