Author: No One
•joi, ianuarie 06, 2011
Pornesc de la un raspuns pe care l-am dat la postarea anterioara:

iar in privinta celor care pleaca citind putin nu ma ntereseaza ca nu vreau sa fac card de cititori. eu ziceam ceva de cei care ma citesc de mai mult timp sau de cei care ma citesc dar ma stiu dintr-un anumit tip de postare. nu poti sa te agati de toti potentialii cititori, aici apare o selectie. raman cu tine cei cu care rezonezi (chiar si putin), ceilalti se duc (fie ca sunt in trecere, fie dupa un timp in care sa se convinga daca le place sau nu). asta e partea frumoasa, raman cu tine cei care trebuie :) asta e un motiv ptr care nu-mi fac publicitate gen link exchange. cine trebuie sa vina, vine. e o placere pentru mine sa stiu ca sunt un numar de oameni care ma citesc no matter what. ca dupa tot atat timp inca mai dau click pe blogul asta.

Mi-am adus aminte ca citeam mai demult pe un blog o postare despre cum sa ai/sa iti faci mai multi cititori. Erau sfaturi bune, dar, chiar si asa, ma gandeam daca nu cumva persoana aceea scrie cum scrie ca sa atraga cat mai multi cititori. Unde mai e blogul personal? (recunosc ca nu am citit mai mult de cateva postari din blogul acela, deci n-ar trebui sa judec). Una din idei era sa scrii cam la 2-3 zile ptr ca daca ai pauze prea mari risti sa pierzi cititori (nu te mai citesc daca vad ca nu scrii dupa un anumit timp). Chestia asta mi-a ramas in minte, in primul rand pentru ca eu scriu destul de des, si in al doilea rand pentru ca mi-am dat seama ca intradevar sunt si cititori care daca dupa o saptamana nu scrii nu te mai citesc. Citesc bloguri care scriu o data pe luna, uneori si mai rar. Stii ce au un comun aceste bloguri? (dupa mine) Nu le mai pasa cu adevarat daca cititorii raman sau nu. Cei care raman sunt cei care trebuie, nu? Atunci asta inseamna ca celelalte bloguri care scriu mai des sunt scrise pentru altii sau pentru atentie? Nu. Aici e, ca in orice, in functie de persoana, indiferent daca scrie mult sau putin.

Acum ar fi corect sa zic si eu de ce scriu mai des. O fac din chestii amestecate. Si din nevoie de atentie, si din dorinta de a scrie si de a scrie. Scriu pentru mine, nu mi-am pus niciodata problema asta. Am zis deja ca imi place sa fiu citit si sa am un public. Vreau multi cititori? Da si de fapt nu prea :)) Prefer un numar constant cum e acum fata de un card. Ce sa fac eu cu 100, 500, 1000 de cititori pe zi? N-am ce face. Sa ma cunoasca lumea? Pai nu vedeti ca incerc sa ma ascund de ea? Ultimul lucru ar fi sa vreau sa fiu un nume si sa ma stie toata lumea. Scriu mai vanilla asa? Da, incerc sa zic ce vreau sa zic dar sa nu ranesc sensibilitati. Scriu ca sa scriu mai bine, scriu ca sa ma descopar pe mine, scriu ca sa vad daca pot, scriu pentru ca sunt singur, scriu pentru ca imi place sa am o reactie la ceea ce scriu, scriu ca sa vada si lumea ca sunt aici, scriu ca sa vad ca nu sunt chiar asa un nobody, scriu ca sa ma exprim intr-o lume in care eu nu pot (si nu-mi dau voie) sa ma exprim, scriu ca sa arat si laturi din mine care numai in mine se afla, scriu ca sa imi ocup timpul si sa nu stau si sa ma uit pe pereti. Cum am zis sunt o amestecatura de chestii. Motive si motive. Niciodata bune sau rele, asa cum nici eu nu sunt bun sau rau.

Vroiam sa zic si altceva. Stiu ca daca nu mai scriu pana la vara de exemplu un numar de oameni tot ma vor mai citi atunci cand voi scrie din nou. Nu toti de acum, dar cativa vor fi acolo cand voi scrie. Cum am zis, e un gand placut asta cand stii ca cineva te poate citi no matter what.

Intr-o discutie mai demult cu a certain someone (imi place sa-i zic asa, nu ma pricep sa inventez nume pentru cineva) ea m-a intrebat daca voi mai scrie pe blog in caz ca voi avea pe cineva. Da, voi mai scrie, dar probabil nu voi mai incerca sa fiu asa personal, pentru ca unele lucruri le voi discuta cu ea si nu voi mai simti nevoia sa le scriu aici. Eu cam asa scriu, daca nu o fac cand vreau atunci e mai greu sa scriu despre ceva daca nu imi vine din nou cheful sa scriu despre asta  Dar asta e shoulda, coulda, woulda. Nu stiu sigur ce voi face in cazul asta. Probabil ca daca as avea pe cineva asa de aproape as dori sa scriu despre ea, si nu stiu cat de bine ar fi asta daca persoana ar afla sau ar stii.

Ne oprim aici.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, ianuarie 06, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.