Author: No One
•luni, ianuarie 10, 2011
Felling numb these days.

Ma bantuie un gand, o stare. Ma bantuie din cand in cand de anul trecut. Am zis anul trecut ca ceva s-a schimbat. (Oare?)

Tot am "directia" asta in cap si nu stiu daca e schimbare. Nu, nu pot fi direct, imi pare rau. Nu pot fi cand nici eu nu stiu daca sa o spun cu voce tare. Dar probabil am spus-o in mai multe feluri de cand scriu.

Citeam putin mai devreme, la Alex pe blog, asta : "Nu te-ai întrebat niciodată cum ar fi să nu simți nimic? Cum ar fi să nu te mai deranjeze nimic? Cum ar fi să te poți detașa pentru totdeauna?" Cam asta e, dar vazuta din perspectiva mea (adica cu mai putin "nu simti" si cu mai mult "detasare")

Toata aceasta stare, aceasta dorinta venita dintr-o parte din mine (nu din toata) cere un echilibru (si un pret). Stiu ca daca nu o folosesc bine pot cadea in mai rau. Stiu ca, oarecum, ea nu e o modalitate spre mai bine (o parte din mine va muri acolo). Dar ma gandesc la ea ca la ceva ce vreau sa urmez. Cu fiecare zi ce trece creste, imi intareste convingerea ca vreau sa fie asa, ca sunt asa. Stiu ca sunt las dar nu mai vreau sa ma lupt cu cealalta parte din mine, cu acest other half. E in mine o jumatate ce isi doreste sa iasa la lumina si o jumatate ce vrea sa se inchida si sa ramana in casa. Banuiesc ca trebuie sa aleg intre una din ele.

Sunt un singuratic. Asta e natura mea. N-as zice asa daca n-as stii ca intr-un fel imi place chiar daca uneori ma striveste. Nu stiu sa fiu altfel. Poate nici nu-mi doresc.


Imi place cum suna partea cu "I need you so much closer". Versul nu are semnificatie in contextul asta (e exact opusul fata de ce simt ca vreau), dar muzica, partea asta, asa cum suna, e cumva asa cum ma simt eu. Imi place la nebunie cum imi invadeaza mintea si ma mangaie, cum exprima in sunet ceea ce e in mine, cum rezoneaza cu mine. O ascult in repeat, cam de la minutul 1 pana pe la minutul 4, 5 sau 6, si nu pot sa nu ma gandesc la ea cand nu o fac. Poate versul mi-l cant mie, nu stiu. Ma elibereaza, dar o face intr-un fel ciudat, blocandu-ma intr-o lume departe de realitate.

Prefer sa fiu blocat intr-o lume invaluita in sunetul unui cantec decat sa ma confrunt pana la epuizare cu starile si gandurile mele.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, ianuarie 10, 2011 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.