Author: No One
•miercuri, ianuarie 19, 2011
Am un chef acum. Abia m-am trezit. Doamne ce intens poate sa fie. Parca plutesc intr-o mare de hormoni. Eram in pat, si cu cat stateam mai mult cu atat (ma) innebuneam mai mult. Aluneci, stand asa in plapuma, aluneci pur si simplu. Doresti cu o intensitate pe care nici nu crezi ca o puteai avea cu o zi in urma. Dar nu e nimeni in particular in capul tau. Pur si simplu esti "blocat" in dorinta asta. Dar oare vreau sa renunt la cum ma simt acum?

Inca mai plutesc. Sau, pot sa zic ca mintea mea e inca terenul de joaca al zeilor? :) Al zeului Sex, al zeului Dorinta si al zeului Voluptate. Sau poate asta din urma e zeita.

Zic "zei" ptr ca simt ca acum nu am nici un control real asupra mea. Nu am un buton cu care sa inchid sau sa deschid starea la dorinta. Pur si simplu ma trezesc cu ea langa mine si trebuie sa stau pana ea decide ca trebuie sa plece. Si partea ce mai interesanta e ca-mi place :)

Stiu ca o sa-mi "revin" treptat. Pana la urma am alte treburi de facut azi, care necesita mai multa atentie. Dar as vrea sa stau, sa mai stau, in starea asta.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, ianuarie 19, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.