Author: No One
•duminică, februarie 20, 2011
Citeam cate ceva acum si am sa incerc sa ma joc cu o idee sa vad ce iese :)

Sa zicem ca acum exact o saptamana am scapat pe jos un pahar. Acum, la o saptamana dupa, ma gandesc sa ma intorc inapoi in timp ca sa ma impiedic sa il sparg. Dar daca ma impiedic, atunci paharul nu se va mai sparge iar in viitor nu voi mai dori sa ma intorc inapoi pentru ca paharul e intreg. Dar daca nu voi mai dori sa ma intorc (sau altfel spus nu ma voi mai intoarce) atunci cine a schimbat trecutul? Daca rezolv problema atunci e posibil sa ma sterg din existenta, cel putin eu cel care ma intorc. Creez o linie paralela unde toate astea nu s-au intamplat. Dar ca sa o creez, astea (spartul si intorsul in timp) trebuiau sa se intample :P Hai sa zicem ca ele (lumile astea 2 paralele) exista una langa alta si una o determina pe cealalta, atunci ca ele sa existe trebuie sa avem 2 alegeri: impiedic sa se sparga paharul -> creez realitatea in care nimic nu s-a intamplat, sau nu o fac -> creez realitatea in care paharul s-a spart, realitate necesara ca cealalta sa existe. Incerc sa-mi dau seama cum naiba poti sa faci ambele alegeri in acelasi timp :))

Hai sa zicem nu vreau sa-mi mai bat capul sa jonglez cu realitatile paralele si nici nu vreau sa ma sterg din existenta schimband trecutul. Atunci ajungem la ideea ca trecutul nu poate fi schimbat chiar daca poti calatori in timp. Adica eu accept tacit orice s-a intamplat in trecut, oricat de rau poate fi, pentru ca daca il schimb atunci viitorul pe care-l stiu nu va mai exista. Imi place dilema asta. Sa stii si sa nu poti sa faci nimic. Asta e intradevar acceptare :) Si aici utilitatea calatoriei in timp e numai in observarea trecului, fara a te implica. O chestie buna pentru curiosi dar fara o utilitate practica.

Dar hai sa zicem ca ma intorc in timp cand am spart paharul si cand sa ma opresc, eu, cel din trecut, ma sperii si scap paharul pe jos. Acum am creat o bucla (loop), un cerc. Plec in trecut pentru ca am scapat paharul si de fapt eu sunt cel ce determina asta, fapt ce ma face ca peste o saptamana sa ma intorc in trecut. Si tot asa. Bine, chichita aici e ca eu cel din trecut sa nu stiu ca am spart paharul prin interventia mea. Daca as stii probabil nu l-as mai sparge, si asta m-ar duce la o realitate total diferita. Si din nou avem cele doua chestii. Bucla arata ca nu poti schimba trecutul (unde de altfel nici nu exista realitati paralele ptr ca trecutul nu se poate modifica), iar in cazul inactiunii se creaza o lume paralela.

Revin putin in urma (:P) ca mi-am dat seama de ceva. Realitatea paralela in care nu s-a intamplat nimic este determinata de cea in care s-a intamplat ceva, nu? Dar existenta ei (a celei in care paharul s-a spart) tine de faptul ca trecutul nu poate fi modificat. Si in cazul asta nu avem cum sa avem o realitate paralela pentru ca nimic nu poate fi schimbat. Atunci cum naiba o determina asta pe cealalta? :))

Stiu ce o sa ziceti acum. Mai bine eram mai atent si nu spargeam paharul ala :)) As fi evitat toata aceasta cacofonie :P Si nici nu v-as mai fi batut la cap cu prostii de astea :) De fapt, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat.

Hei, am incercat si eu sa ma joc putin cu ideea asta :P Nu stiu cata logica are, but, for me anyway, it was kinda fun. Imi plac lucrurile astea care se leaga de calatoria in timp, de lumi paralele/alternative, de ideea ca totul se leaga asa intr-un cerc. Ma fascineaza ideea asta ca orice ai face nu poti schimba trecutul, si mai ales ca e posibil ca tu cel ce vrei sa-l schimbi sa fii contribuit de fapt la crearea lui.

Si ca sa ne intoarcem in cerc, zic acum ca inainte de asta citeam pagina de pe Tumbrl a filmului Looper (lucru care m-a determinat sa scriu aici, dar daca nu as fi citit atunci... sa continui? :P). Cred ca va fi un film interesant daca va fi facut cum trebuie. Este vorba despre calatorie in timp si din ce am inteles personajul principal se intalneste cu el insusi si/sau isi determina trecutul (si deci, prin asta, viitorul). Deci se creeaza acest loop, in care trecutul si viitorul sunt interdependente si nu pot exista unul fara celalalt.

Din cate tin minte 12 monkeys se juca cu ideile astea. Parca si Donnie Darko. And then LOST came along... :))

Am sa pun niste chestii de acolo aici caci mi s-au parut interesante

Primele doua propozitii sunt superbe luate impreuna :)

Ascending and Descending, M.C. Hesher 
(s-a zis de asta si in Inception, nu stiu insa cat de bine a fost utilizata in structura lui)



Si daca tot ati ajuns pana aici, pun si o melodie. In sfarsit, dupa zile de "agonie", am gasit una sa o ascult in repeat :)



ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, februarie 20, 2011 and is filed under , . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.