Author: No One
•duminică, februarie 13, 2011
Ii atinse camasa cu mainile. Caldura lui trecea prin material si ii atingea palma. Mirosea atat de bine. Se agata de camasa si isi inalta capul sa-l sarute. Avea ochii inchisi. Buzele ei i le cautau pa alea lui. Si in clipa aia nu i le mai gasi.

Auzi cum un sunet de metal loveste parchetul. Deschise ochii si in fata ei nu mai era nimic. Camasa ii atarna in mainile stranse. Se uita in jos si vazu verigheta argintie cum statea tacuta pe jos. Dadu drumul la camasa si aceasta cazu peste restul hainelor care stateau gramada pe parchet. Privi trista la verigheta lui, abia abtinandu-se sa nu planga. A disparut. A disparut din nou.

Tacu, si in tacerea aceea se apleca si lua verigheta de jos. Se uita la ea, fara cuvinte, fara ganduri, pierduta intr-o mare de tristete. O saruta. Si apoi inchise ochii incercand sa retina in palma ei caldura lui. Sa-l aiba macar pentru inca o clipa langa ea. De fiecare data era asa, de fiecare data o lua prin surprindere si o reducea la tacere. Tot nu se putea obisnui cu gandul.

Se ridica incet si lasandu-si papucii acolo, langa haine, se intoarse si se indrepta inspre living. Pasii incet, cu pasi mici prin intunericul camerei pana ajunse in dreptul unei masute. Intinse mana si aprinse veioza. Pe masa era o carte iar privirea ei trecu peste titlu. Statu o secunda, cat sa o prinda gandurile din urma. Isi deschise palma si puse verigheta pe cuvantul "time".

Lui ii placea sa citeasca aici. Pe fotoliul asta mic, langa masuta asta mica si simpla. Lua patura de pe fotoliu si cazu in el. Privi afara, prin bezna, prin gradina, printre frunzele verzi. Cu mainile ei mici se stranse in patura calduroasa in timp ce se ghemuia in fotoliu. Cum de putea sa miroasa totul a el cand el nu era aici? Unde era? Ce facea? Era bine? Era in siguranta? Isi facea griji. Daca nu va mai veni? Daca va pati ceva? Era tot timpul dureros sa fie smulsa asa brutal de langa el. Fara un "pa, pa", fara un "te iubesc". Uneori nici nu mai reusea sa-i vada chipul. Se temea ca-l va uita. Ca va sta asa ani de zile si nici chipul lui nu si-l va mai reaminti.

El era undeva acolo, departe, in timp, si ea era aici. Asteptand. Si cu fiecare clipa asteptarea devenea mai grea. Si cu fiecare clipa el nu era aici. Ar fi vrut sa se lupte cumva, dar ce sa faca? Nu avea putere asupra a asa ceva. Ii depasea atingerea si se simtea dureros de neputincioasa. Iar resemnarea... oare atat putea sa faca? Sa se impace cu gandul si sa astepte? Sa se scoale in fiecare zi, zi de zi, asteptand inca o zi, si inca o zi, si inca o zi pana ce el va veni? Sa accepte totul fara lupta si cu increderea ca va veni?

Dar il iubea si simtea ca nu poate trai fara el. Ca ei existau, printr-un moft al destinului, sa fie impreuna. Ca nu puteau evita asta. Totul se legase in atatea mici momente, care se atingeau si se influentau unele pe altele. Cum putea sa se lupte cu asta?

Il va astepta. Cu sufletul indoit si cu teama in inima. Cu gandul la el si cu iubirea pe buze. Si el va veni. Va veni pentru ca ea il astepta.

***

Tocmai ce am vazut pentru a doua oara filmul "The Time Traveler's Wife". Si de data asta mi-a placut asa cum trebuia sa-mi placa de prima data :P Nu ca mi-a displacut atunci sau asa ceva.

M-am inspirat dintr-o secventa de acolo (cea cu verigheta, dupa ce au sarit ei pe pat) si am scris si cu un fragment din carte in minte (un monolog de-al ei, despre asteptare, care mi-a placut f mult). Dar constat cu surprindere ca textul a capatat o nuanta proprie fata de sursa. E cumva altfel si parca atinge si alte idei.

Si in alta ordine de idei... cred ca mi s-a bulit Windows-ul, asa ca cel mai probabil voi avea niste dureri de cap in zilele urmatoare :))) (later edit: fixed it! now "System Restore" is my new little friend :D) Si inca o chestie. Prea am scris eu in ultimul timp ahhh... "bine" :P, asa ca nu fiti surprinsi sa scriu si altfel pe viitor, pe stilul "muci in fasole" :P

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, februarie 13, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.