Author: No One
•joi, februarie 10, 2011
Ador clipul acesta :) L-am furat cu nerusinare de la Jo fara sa-i cer voie :P Dar imi place si consider ca si altii trebuie sa-l vada, sa-l simta si sa-l interpreteze.


Am gasit asta pe site-ul autorului: Rather than creating a narrative animated piece that communicates a well defined story, this piece allows for each individual who views it to experience something unique and personal that touches their own sensibilities, asa ca am incerc, daca nu e cu suparare, sa va zic cum il vad eu.

Pentru mine sunt doua povesti aici. Povestea lui, si la sfarsit, cand ea capata contur, umbra si greutate, e povestea ei. Cumva ceea ce iese e impletirea celor doua povesti, creand o poveste de mijloc, o interactiune intre doua forte, intre doua culori diferite, intre doua miscari diferite.

Prima data cand am vazut clipul am vazut numai miscarea si frumusetea. Apoi au venit nuantele si ceea ce am vazut in spatele imaginilor. M-am identificat cu el. Si eu sunt baiatul care se scoala asa de dimineata, care se misca cu greu, si eu sunt baiatul care se prabuseste asa, si eu incerc sa o prind cu greutate in miscari ca mai apoi sa raman asa nemiscat cu bratele goale, si eu sunt un privitor aflat in nemiscare, si eu ma prabusesc sub greutatea gandului la o fata, si eu abia ma misc sub greutatea propriilor maini si picioare, si eu alunec in somnul acela, visand la o fata cu aripi, si eu as vrea sa pot sa o prind asa de mijloc, si in final, si eu sunt in stare, dupa ganduri si in pragul unei "nebunii", sa renunt la fata pe care o simt ca se joaca cu mine.

Fiind un el, eu ma identific cu el. A trebuit sa ma uit mai atent ca sa simt putin si povestea ei. Si nici acum parca nu am asa de multe cuvinte ca sa spun o poveste in legatura cu ea. O vad frumoasa, fragila, o vad cum pluteste si cum se joaca. Parca e un spiridus jucaus :) Nu vad in interiorul ei totusi. Abia la sfarsit imi dau seama ca ii pasa, cand totul nu se mai poate schimba. In prabusirea aia, in ghemuirea aia, vad povestea, o vad asa firava, asa cum era de fapt in interior. Ii simt durerea. La sfarsit cand ea capata greutate, consistenta, o simt prin miscarile ei. Cum se inalta pe varfuri, cum isi tine corpul, cum il priveste. Mi se pare o copila, ceva atat de fragil si de diferit. O privesc cu fascinatie si parca cunosc o alta realitate.

Are ceva clipul asta, cu totul. Ajunge la atatea nivele, coboara in jos in interiorul fiintei umane. Ador imaginile, momentele. Cand ea se sparge dupa ce el o trage catre el, cand pelicula aia de apa il tine la pamant, cand el o invarte la sfarsit. Cand ma uitam acum, am observat momentul cand el reuseste sa o adune in maini, sa o stranga acolo, dar ea, cu forta ei, il arunca pe spate si devine din nou libera. E un echilibru greu de tinut asta, sa-i dai libertate dar sa o tii langa tine. E greu sa tii la cineva si sa-i dai libertate sa plece si ca mai apoi sa nu fie acolo langa tine cand tu incepi sa visezi. Nici ptr un el nu e usor, sa stiti. As putea lua asa fiecare imagine si sa zic cate ceva :))

Ciudatica relatia intre barbati si femei, dar eu n-am cum sa stiu asta, ptr ca n-am avut niciodata o prietena. Tot ce spun aici, dar si in general cand vine vorba de asta, vine din perceptii si imagini. Din cum cred eu ca as reactiona si din ce cred eu ca este acolo. La un anumit nivel realitatea din mintea mea nu e aceeasi cu realitatea din afara mea.

Gata, gata, shhhh, trecem mai departe prefacandu-ne ca ultimul paragraf nu exista, ok? So... am vazut si making of-ul (e pe site-ul autorului). Si incepe asa: It's one of those things that is tough to answer when you ask an artist why they decide to be an artist. There is this inner beast of creativity, that for me personally, it will consume me to the point of being miserable if I don't let it out and do something with it. Desi nu traiesc cu sentimentul asta, al artistului, totusi am simtit asta. In cazul meu, gandurile mele ma consuma si cumva trebuie sa le scot afara.

Ahh... mai sunt cinci minute pana la patru si trebuie sa ma pun in miscare :) Va las aici. Eu ma apuc sa recitesc, ca sa corectez greselile si sa finisez postarea, iar apoi imi iau zborul de la rasnita asta, prin oras, pana la o anumita sala :P

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, februarie 10, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.