Author: No One
•vineri, martie 25, 2011
Am incercat sa ma gandesc ieri cum sa-mi explic nesiguranta intr-o postare. Nu pot. Nu am cuvintele sa zic de ce e asa. Stiu ca e o trasatura de-a mea dar un "de ce?" nu stiu sa elaborez. E ca si soarele de pe cer. Stiu ca e acolo dar nu as putea sa va explic cum functioneaza.

Ma gandeam, tot ieri, ca nu-mi vine sa cred cum eram acum 3-4 ani. Sau ca eram asa. Ma refer la anxietatea pe care am avut-o si situatia prin care am trecut. Mi-a luat numai o luna, maxim doua, sa cad. Februarie-martie 2007. De acolo s-a adancit si mai mult si apoi incet incet mi-am revenit. Doi ani de zile. Cam pana in vara lui 2009, sa zicem, desi 2010 a fost anul in care am simtit ca am revenit la linie. Ce vreau sa zic e ca pentru 2 luni de cadere mi-au luat 2 ani de revenire. Bineinteles ca aceasta situatie a avut un sambure in mine. Nu poti sa o iei aiurea fara sa ai ceva de dinainte in tine. Costul? Ani pierduti si un pas inapoi, un mare pas inapoi. Unul pe care nu-mi permiteam sa-l fac mai ales ca eram deja in urma. Unul care va fi acum greu de recuperat.

Sa nu va pierdeti anii aiurea. 

E o zi frumoasa azi afara :) Trebuia sa zic asta :P

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, martie 25, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.