Author: No One
•joi, martie 31, 2011
Tocmai ce citesc un articol despre filmul The Dark Knight. E o scena acolo inspre final (spoilers alert :P) in care Joker pune cate o bomba pe doua feriboturi si le cere oamenilor de pe fiecare sa arunce in aer celalalt feribot ca sa supravietuiasca. Daca nimeni nu face ceva atunci el le va arunca in aer pe amandoua. La final, atat civilii cat si puscariasi aleg sa nu faca nimic.

Unora nu le-a placut aceasta scena pentru ca e nerealista. Intr-o lume la fel ca a noastra (realista?) astia s-ar fi omorat fara jena si fara prea multe ganduri. Si mie imi plac filmele cat mai realiste, dar acum am sa ma intorc impotriva mea si am sa apar scena (poate subiectiv) tocmai pentru ca imi pun intrebarea: oare suntem multumiti cu lumea asta in care traim? Eu unul nu sunt si as vrea ca lumea sa fie mai buna, si chiar cred ca poate fi. Dar marea majoritate (inclusiv eu) ne multumit cu varianta asta plina de resemnare: "asta e lumea in care traim", "asta e viata", "asta e". Ceea ce vrem de fapt sa zicem e ca suntem prea comozi si prea fricosi sa facem ceva.

Poate o sa exagerez, dar am sa zic ca daca ne multumim cu ea atunci ea e lumea pe care o meritam. Ii meritam pe Iri si pe Moni, meritam circul de la televizor, meritam politicienii pe care ii avem, meritam toate taierile de salariu si toate taxele pe care le primim, meritam orice om mort prin nu stiu ce razboi absurd, meritam toate chestiile "rele" din lumea asta. Meritam pentru ca nu suntem dispusi sa facem ceva. Le meritam pentru ca prin pasivitatea noastra le aprobam, chiar daca nu suntem de acord cu ele. Toti pasii inainte au fost facuti cand cineva a luat atitudine, si-a propus sa schimbe ceva. A facut exact ce altii nu vroiau, sau le-a fost frica, sa faca. Nu schimbi lumea butonand telecomanda si uitandu-te la Iri si Moni. Dar ca sa schimbi ceva important, iti trebuie intai curaj, apoi putina nebunie, rabdare, determinare, in timp sa ii aduci pe altii pe langa tine, iti trebuie o minte deschisa si acel "omul potrivit la locul potrivit". De asta sunt rari oamenii astia. Si de asta ii apreciam apoi ca fiind "mari oameni".

Cine stie, poate e o ironie aici. Intre viziunea noastra "realista" asupra lumii si continua noastra dorinta de a ridica in slavi oameni cu adevarat remarcabili.

Si la sfarsit zic ca poate lumea in care traim e rezultatul "bataliei" dintre cei ce vor sa schimbe ceva si cei care vor ca lucrurile sa ramana asa cum sunt.

Later Edit: si acum (dupa ceva timp) am gasit asta :)

All I want is an evening’s entertainment that accurately portrays the meaningless nature of existence, the pain and pointlessness of life, and the infinite human capacity for thoughtless cruelty. Never again should I be forced to watch someone’s dreams come true!

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, martie 31, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.