Author: No One
•marți, martie 15, 2011
Tot ma uit pe la televizor si cum vad o tipa de aia cu sani mari (eventual siliconati), fusta scurta, tocuri inalte, cu un zambet mare pe fata (si eventual care rade tot timpul la toate glumele mai mult sau mai putin inspirate), cu aerul ala de frumusetea orasului si care e mai mult de decor pe acolo, parca nu o pot lua in serios. Oricat ma uit la ea tot ce imi vine sa fac e sa o privesc de sus si sa fac misto de ea. Cum naiba sa o iei in serios?

Si acum intreb: poti sa iei in serios o femeie frumoasa? Pentru ca ea poate sa fie si interesanta si desteapta dar daca o vezi intr-o ipostaza de asta (cu o frumusete kitch si o sexualitate vulgara) parca nu iti vine sa ii dai o sansa de a afla. De fapt unde este punctul, din punct de vedere al aspectului, de la care poti lua in serios o femeie? Unde se imbina "a fi luat in serios" cu "a fi sexy"? Sau mai degraba, poate o femeie sa le imbine cu succes pe acestea doua?

Eu as zice ca da, dar incerc sa ma gandesc ce face diferenta intre o femeie sa zicem frumoasa dar kitchioasa si una frumoasa dar de luat in serios. Ma gandesc la atitudinea pe care o afiseaza. O femeie interesanta, amuzanta, desteapta o simti. O simti de la cum se poarta pana la ce zice. Pentru mine a fi sexy nu e a scoate ochii cuiva cu "atuurile" tale, ci pur si simplu a fi. De ce unele femei pleaca de la ideea ca suntem toti niste maimutoi carora ne curg balele dupa "piesele" lor si ca urmare "decid" sa devina de-o prostie vulgara si de o vulgaritate (printre care si sexuala) cretina? O femeie devine interesanta atunci cand gasesti ceva de admirat ori de respectat la ea, in afara de fizic. Eu zic ca e important ca barbat sa ai felul asta de a vedea lucrurile. Tot timpul sa cauti ceva mai mult in ea decat fizicul ei. Da, ne plac sanii, fundul, coapsele, gatul, mainile, buzele unei femei, spre "ghinionul" nostru ne cam pierdem si mintile :)), dar o femeie numai frumoasa fizic tot plictisitoare ramane. Cel putin pentru mine. Pana la urma, cat sa-i admiri sanii si fundul, cat sa faci sex cu ea? Dar probabil subestimez prostia masculina :)))

Ce nu-mi place e ca multi barbati nu iau in serios femeile, orice femeie ("sexul slab" anyone?), si ca sunt inca destul de multe femei care nu fac nimic in privinta asta si se complac sa fie "gatul" ori "papusea" barbatului. Tine si de educatie, barbatii sunt educati de barbati, iar femeile de femei. Cand e vorba de celalalt sex e bine sa apleci urechea la ce zice celalalt sex (mai precis la persoanele care chiar au ce zice), nu la ce zice propriul tau sex. S-ar putea chiar sa inveti ceva :)

Vroiam sa zic mai demult o chestie si anume ca emanciparea femeii a inceput cu adevarat, la scara mare, cam de vreo 100 de ani, sau poate chiar de mai putin, de vreo 50 de ani. Dupa secole in care barbatul se ducea sa vaneze mamuti si femeia statea acasa cu puradeii brusc situatia a inceput sa se schimbe. Nu e o scuza pentru barbat, dar nu e de mirare ca barbatul nu face fata prea bine. Cum am mai zis, mie imi place sa cred intr-o lume in care atat femeia cat si barbatul sunt pe picior de egalitate, chiar daca ei la anumite nivele sunt diferiti. N-as vrea sa stau langa o femeie prostuta (de adevaratelea sau care se preface) la care sa ma uit de sus. Pur si simplu nu m-as simti bine sa imi petrec viata asa. Prefer una puternica, si deci "dificila" (ptr orgoliul meu masculin :P), care sa ma provoace ca barbat si sa-mi fie alaturi, oricare ar fi relatia cu ea. Pana la urma unul dintre lucrurile pe care le caut la cineva e sa-mi fie alaturi si nu sa fie o anexa pe langa mine. E placut sa stii poti infrunta viata cu cineva alaturi, cineva care te poate intelege si te poate sustine atunci cand ai nevoie.

Ca sa revin la ideea de la care am inceput, mi-ar placea sa respect orice femeie dar parca pe o tipa "de decor" nu o pot lua in serios. Nu ar trebui sa judec, iar "the way of the pig" nu vreau sa fie filozofia mea, chiar daca imi vine sa fac misto de astfel de femei.

Nu stiu, cand ma gandesc la o femeie, oricare ar fi ea, nu vreau sa ma reduc la un balos, chiar daca instinctul e acolo (asa cum e in orice tip). E si asta o chestie pentru mine, ceva la care ma gandesc. Oare exista un fel pornire, un fel de dorinta pur sexuala, specifica si comuna tuturor barbatilor? Oare suntem condusi de asta in viata? Daca exista, oare ne putem feri de asta, oare o putem imblanzi? Detest chestia aia in care se zice ca un barbat se gandeste la sex o data la nu stiu cate secunde (putine in orice caz :)) ). O detest, nu pentru ca n-ar putea fi adevarata, ci pentru ca reduce un barbat la un mic animalut asa, prost si tot timpul cu mintea in calduri. "Men are pets", citeam undeva :)) Ei bine, daca suntem niste pets, prostuti si in calduri, atunci sa fiu al uneia care ma iubeste si tine la mine cu adevarat :P.

Cand scriu parca imi trebuie niste rotite ajutatoare care sa ma tina pe drum :)) Am tendinta sa deviez odata ce ma prind in cuvinte :P Cel putin asa cred eu. Si ca sa termin odata :P, la sfarsit zic ca sunt constient ca postarea asta vine cumva ca nuca in perete dupa ce am devenit serios in postarea precendenta. Ce sa-i fac, thoughts pass through my mind, si deseori nu sunt asemanatoare, nici din punct de vedere al continutului, nici din cel al felului cum le spun.

PS: ma uitam la o emisiune in timp ce scriam ("Atentie, se canta!") si era o pustoaica acolo, cu ochelari, cu parul lung acoperindu-i majoritatea fetei si oarecum retrasa si sfioasa. Ma gandeam cum unele fetele cu ochelari isi ascund fata in parul lung pe care si-l lasa, cumva incercand sa se ascunda de lume. Mi-a adus aminte de cineva.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, martie 15, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.