Author: No One
•marți, martie 29, 2011
Hai sa vorbim putin. Hai sa rasucim cuvintele in broasca. Lumea se intoarce si tu ramai. Agatat, agatata. De noi. Cei ce nu suntem. Realitatea este numai un nou nivel al unui vis. Viseaza in continuare.

Si tu ai venit. Ai spus ceva. Si lumea s-a rasucit si eu am ramas. Agatat, agatata. De ea? Cea ce nu este. Visul este doar primul pas catre realitate. Traieste in continuare.

Si am deschis ochii. Dar nu am vazut. Nu prin ochii astia. Ochii tai luminau peretii, holul asta din intuneric, usa. Si i-am inchis. Caci ce rost mai are sa vezi cand nu poti sa vezi?

Si ai luat mainile de la urechi. Dar nu am auzit ce ai zis. Nu prin urechile astea. Sunetul vibra pe langa pereti, pe holul ala luminat de neone, in usa. Si mi-am pus mainile la urechile tale. Caci ce rost mai are sa auzi cand eu nu pot zice nimic?

Lumea se intoarce. Precum niste oglinzi. O rotatie. Si tu esti in ele. O rotatie. Si eu sunt in ele. O rotatie. Si oglinzile se opresc incet. Nimeni nu mai este in ele. Sunt goale.

This entry was posted on marți, martie 29, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.