Author: No One
•sâmbătă, aprilie 30, 2011
Am gasit acest fragment si... aproape ca nu-mi vine sa cred cat de bine mi se potriveste. Mai bun decat o mie de cuvinte de ale mele.

The swings in mood are not the only reason some Capricornians deserve the adjective based on their name - capricious. They can be surprisingly and suddenly witty and subtle for the quiet, reserved individuals they seem to be, and they also have a tendency to ruin things by unexpected and utterly irresponsible bouts of flippancy. In certain individuals in whom the characteristic is strong, the temptation to do this has to be resisted with iron self-control. Another unexpected quality in some Capricornians is an interest in the occult which persists in spite of their naturally skeptical turn of mind.

Their intellects are sometimes very subtle. They think profoundly and deeply, throughly exploring all possibilities before deciding on a 'safe' alternative. They have good memories and an insatiable yet methodical desire for knowledge. They are rational, logical and clearheaded, have good concentration, delight in debate in which they can show off their cleverness by luring their adversaries into traps and confounding them with logic.

In their personal relationships they are often ill-at-ease, if not downright unhappy. They are somewhat self-centered but not excessively so, wary and cautious around people they do not know very well, preferring not to meddle with others and in turn not to allow interference with themselves, thus they tend to attract people who do not understand them. Casual acquaintances they will treat with diplomacy, tact and, above all, reticence. They make few good friends but are intensely loyal to those they do make, and they can become bitter, and powerful enemies. They sometimes dislike the opposite sex and test the waters of affection gingerly before judging the temperature right for marriage. Once married, however, they are faithful, though inclined to jealousy. Most Capricornians marry for life.

Si acesta...

There is also a tendency to pessimism, melancholy and even unhappiness which many Capricornians are unable to keep to themselves, especially if they fail personally. In the extreme this trait can make them a very depressed individual; ecstatic happiness alternating with the most wretched kind of misery which is so subconsciously buried that he or she should seek help if such emotions become frequent. For the above reason, capable Capricorn should spend many hours in meditation, gathering the strength to control such inner emotions.

PS: doua lucruri noi si poate (?) adevarate: "they tend to attract people who do not understand them" si "they sometimes dislike the opposite sex and test the waters of affection...". Nu stiu ce sa zic, sunt chestii noi dar nu pot sa le dau la o parte ca fiind neadevarate (asta si pentru ca fragmentele, in rest, se potrivesc atat de bine). E ceva la ele ce ma face sa-mi pun intrebarea daca sunt cumva adevarate. Sunt?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, aprilie 28, 2011


I know
I know this very well


Imi place citatul si pentru ca insumeaza viziunea mea despre destin si liber arbitru. Ca in lumea asta exista amandoua si ca ele depind una de alta.

Dar daca acum sunt teribilist si nu mai cred ca destinul va aduce pe cineva in viata mea? Sau si mai rau, ca eu nu (mai) vreau sa actionez? Nu e dorinta mea asta, ea vrea tocmai opusul, dar mintea mea ma impinge cu o "curiozitate" bolnava in directia asta. Ce-ar fi daca continui asa? Ce-ar fi daca ma obisnuiesc si fac din asta viata mea? Practic continui drumul pe care il am acum. Stiu ca nu-mi va placea in unele zile dar ma voi obisnui. Mintea mea nu mai poate concepe acum un alt drum. Pare de neatins. Ceva acolo departe dar nu pentru mine. De ce sa ma mai chinui sa visez cand stiu din ce sunt facut?

Imi place ca acum sunt linistit in legatura cu asta. Nu ma mai chinui. Mi-as dori sa fiu asa impacat tot timpul. Si sa nu-mi mai pese. I am what I am. Si nu stiu sa fiu altfel. My life is what it is. Si nu stiu cum e sa fie altfel. My actions are what they are. Si nu stiu cum sa procedez altfel. And my fate... nu stiu care este, daca e asa cum e acum sau daca este altfel si eu imi bat joc de el.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, aprilie 28, 2011
Trucat sau nu, totusi trebuie sa recunoasteti ca e inedit :) Si in plus se pare ca grecii au si umor :P Nu stiu cum ar fi fost primit "numarul" asta la noi.


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 26, 2011
Wow... Am vazut un documentar... "Isus in India" se numeste si e o incercare de afla ce a facut acesta intre 12 ani si 30, perioada despre care nu se stie nimic. O idee ar fi ca el ar fi calatorit prin India unde a avut prilejul sa asimileze invataturile hinduse. Folosesc "wow" nu pentru informatiile din documentar, nici pentru ca e vorba despre Isus, ci pentru ca asteptam ceva care sa ma imerseze in lumea asta a spiritualitatii (nu amestecati cu religia). Si asta am primit. Nu conta subiectul, ci conta cum ma voi simti dupa. Adica linistit, cumva eliberat de tot acest fizic (a se intelege lume materiala) care ne apasa tot timpul.

Conform unor idei hinduse cica lumea e o iluzie. Ceea ce simtim noi din punct de vedere material/fizic e o iluzie. Nu exista cu adevarat. E doar o forma prin care sa ne manifestam si sa evoluam spiritual.

Imi place ideea sa acumulez informatie fara sa ma pun intr-un loc, fara sa devin adeptul unei forme organizate (religia si stiinta sunt asemenea forme). Sa le adun si sa-mi aduc propriile concluzii. Sunt constient ca ceea ce aflu poate fi fals sau combatut. Sunt constient ca nu voi stii nici macar un procent mic din tot ceea ce exista. Dar nu conteaza asta. E o greseala mare sa te agati de astea, iti pot pierde directia. Tot ceea ce conteaza, din punctul meu de vedere, e sa ajungi la o concluzie si sa ai inca o minte deschisa. Si sa fii, daca e posibil, intr-o continua transformare atat in interiorul tau cat si la nivelul ideilor tale. Sa lasi usa aia deschisa si sa nu ramai blocat intr-o "credinta", intr-un sistem. Sa iti contesti tot timpul adevarurile. Sa traiesti ca si cum nu ar fi un adevar suprem. Noi inca nu avem acces la adevarul suprem, ci doar la mici bucatele pe care le consideram gresit niste adevaruri supreme. Sunt adevaruri, dar nu adevarul (cel care le uneste pe toate).

Simteam nevoia sa ma intorc la o astfel de gandire si de preocupare. Te elibereaza de multe. Pacat ca multi le considera niste prostii ori niste povesti fanstastice gandite de niste creduli. Incurca mult, mult de tot notiunea lor despre religie, luata dupa cum se simt vis-a-vis de religia organizata (facuta de niste oameni mai mult decat imperfecti), cu notiunea de credinta ori de spiritualitate care nici nu are legatura cu ceva organizat. E ceva interior, din tine. Tine de ce simti si nu de ce crezi.

Nu-mi vine sa cred ca sunt oameni pe lumea asta, carora daca le zici de Isus, te cred nu stiu ce sectant ori unu dintr-o lume de acum cateva secole. Nebun omu'... Pe cealalta parte sunt astia care au o carte sacra (Biblie, Coran etc) si au ramas blocati cu ea in mana. Nu stiu altceva decat cartea aia, nu vor sa auda despre altceva. Ce nu exista acolo nu exista. Nu e nimic rau sa-ti faci credinta in jurul ideilor dintr-o cartea, numai ca trebuie sa fii constient ca tu ai doar o parte din adevar. Exista si intr-o parte si in alta un dispret catre cealalta "tabara". Se stramba din nas. Si de fapt ei actioneaza la fel. Cred ca ceea ce stiu e adevarul si numai adevarul si apoi exclud restul.

Omul... biet muritor, intepenit pe insula sa. Caci asa suntem toti. Cu niste idei in cap, limitati la un mod de viata. Ceea ce e in afara noastra e strain. Si pentru unii nebunie.

Am ratacit cam mult, si cam trebuie sa imi fac my spiritual fix :)) O viata ideala ar fi una in care le combini pe toate, nu una in care te scalzi numai intr-o apa. Avem nevoie de mult mai mult decat ne dam noi insine. Avem nevoie de idei si experiente cu totul si cu totul diferite ca sa ne dam posibilitatea sa fim cat mai intregi. De asta ma fascineaza cumva ideea calatorului, pentru ca acesta traieste si acumuleaza diferite lucruri, de pe diferite paliere, ceea ce ii da posibiitatea sa se intinda cat mai mult si sa aprecieze lumea asa cum e in diversitatea ei. El devine lumea. Si daca lumea e unu atunci el devine unu.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 26, 2011
Imi place ciudatenia umorului, personajelor si a trailerul.... Si are niste replici super :D



PS: "Are you asking me to come around and have sex with you?" "If I say yes, is that lessens the chance if you want it to" si "Wow, you look mentally retarded" :))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, aprilie 24, 2011
 
ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, aprilie 23, 2011
Trei intamplari interesante (ptr mine cel putin) din visul de azi dimineata:

Trebuia sa-l lasam pe un tip cu o funie pe casa scarilor. Asta de la un etaj superior. Eu tineam funia la capat. Tin minte ca stateam lungit pe jos si asteptam sa ma zdruncine caderea tipului. Imaginati-va senzatia cand stai si corpul tau e relaxat iar in mintea ta te gandesti ca din clipa in clipa vei fi smucit din loc. Anticipatie. Prin mintea ta simti tot efectul ala chiar daca el nu s-a intamplat. In vis stateam lungit si aveam ochi inchisi, tot asteptand. Si imi ziceam "si acum o sa o simt, mai e putin... putin..." :)) Ce mi s-a mai parut interesant era ca eram efectiv in corpul meu in pozitia aia. Asa lungit stand pe o parte, cu obrazul lipit de podea, privind de-a lungul ei.

Eram pe bancheta din spate intr-o masina probabil medie ca marime. Acum, daca era Bruce Willis la volan, va imaginati ca era cu urmariri si impuscaturi (din masina) :)) Ce mi s-a parut interesant era ca ma simteam ca intr-un joc/film. Eram spectatorul de pe bancheta din spate :P, cu masina invartindu-se pe sosea si cu Bruce impuscand oameni in stanga si in dreapta :))

Aici eram undeva pe afara indreptandu-ma spre un grup. In fata mea o fata se maimutarea si zicea ceva de miscare, coordonare, de voiosie, cu voiosie. "Hai sa facem miscare, la stanga si la dreapta, lalala" :)) Nu stiu exact ce zicea. Si din grup Mila Kunis (dap) sumbra si ceva sarcastica ii zice "Stii la ce suntem noi?". Se referea la drept, ca multi de acolo erau la asta, si sa vii cu texte de la facultatea de dans si sport nu merge acolo :)))

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 22, 2011
Imi place "povestea" trailerului. Sper ca si filmul sa fie asa. Imi plac filmele in genul asta. Cu o asemenea relatie intre personaje. It touches a soft spot :) Si Emma Roberts... draguta :)


Later Edit: in trailer la 1:16 "I have a lot of slutty friends who you might like" "No, I'm... I'm cool" :)) Yes, I like this guy :)) Btw, ar trebui sa existe un fel de regula prin care sa spui "no" oricarei tipe care se crede centrul universului si crede ca nu poate fi refuzata. Just. Because. You. Can :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 22, 2011
Sunt obosit. Ma simt obosit. Nu stiu. Cu fiecare moment de cadere care are loc in mintea mea parca ma alienez si mai mult. Nu stiu cum sa exprim exact, asa ca o sa zic ca simt ca ma schimb. Ca devin mai sumbru, mai retras, mai plictist, mai fara chef fata de lume. Am momente cand nu mai doresc sa zic nimic. Simt ca incet incet ma inchid, ma indepartez, ca imi contruiesc incet incet, in mod oficial, un zid. Si o fac pentru ca am obosit. Cel putin in momente ca astea.

Nu mai sunt acelasi ca acum un an pe vremea asta. Nu mai sunt persoana pe care ati citit-o atunci. Nu mai sunt persoana cu care ati vorbit. Ceva s-a schimbat in mintea mea. Desi am aceleasi convingeri si opinii, totusi nu mai privesc lucrurile la fel. Nu mai am aceeasi speranta de mai bine. Dorinta e, speranta nu mai e.

Azi, rupt in doua pe canapea, ma gandeam la prostii. M-a lovit disperarea. Si pot sa zic si frustrarea. In legatura cu ce... asta ramane pentru mine.

PS: a se citi pe propozitii si nu pe bucati mari de text. Zic asta pentru ca am gandit pe bucati, in propozitii.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, aprilie 20, 2011
E draguta foc in clipul asta :P


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, aprilie 20, 2011
Am fost intrebat:

de ce tii oamenii departe de tine ?? ? sau.. de ce te tii tu departe de oameni...

Si am incercat sa dau un raspuns, chiar daca probabil incomplet. Acum, de ce am facut o postare din asta? Nu stiu, m-a luat valul, am scris si gata. Prefer sa nu ma gandesc la "de ce" sau la "daca e bine".

---

E greu de explicat, sunt mai multe nuante (sau poate toate converg intr-o singura idee la care nu gasesc cuvinte). E de la comunicare, de la o fire nu prea sociabila pana la confruntarea cu nesiguranta si cu fricile mele.

sunt si cam rupt de lume si nu prea stiu cum sa o abordez.
sunt conflictual in mine si cam haotic in ceea ce exprim sau dau de inteles.
imi place sa controlez nu omul ci situatia ca sa nu ma expun.
mi-e frica ca voi fi ranit si devin confuz si scenarist cand nu inteleg ce vrea celalalt.
imi fac vise/scenarii in jurul oamenilor si desi stiu ca nu sunt adevarate ma afecteaza cand ma loveste realitatea.
devin prea serios si iau multe prea personal.
uneori ma omoara singuratea, uneori o fac ca sa ma pedepsesc, nu vreau sa-i fie nimanui mila de mine daca aduc vorba despre asta.
nu stiu daca o sa fac fata si nu vreau sa imi dau posibilitatea sa ma prabusesc din nou tot gandindu-ma la una sau alta.
uneori n-am chef de oameni si daca trec linia asta, si am oameni pe langa mine, pot deveni destul de rautacios (dar in general evit sa fac asta).
uneori lovesc sau pedepsesc prin tacere.
am momente cand pot fi neincrezator in cel din fata mea.
imi place sentimentul de singuratate, cand esti tu si numai tu.
cateodata simt ca sunt a mess si nu am chef sa-i implic si pe altii in asta.
nu-mi place sa pierd oameni dupa ce m-am inteles bine (odata) cu ei, ma face sa ma simt si mai singur.
m-am invatat sa fiu asa.

---

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, aprilie 20, 2011
Observ ca spun din ce in ce mai putin despre cum ma simt. Am obosit ca maica-mea sa-si faca griji. Cat despre taica-miu, cu el nu mai vorbesc de vreo 2 luni. Acum e tacere. Lucrurile si gandurile raman numai la mine.

O pastila si un drum in trecut. Parca as vrea sa ma intorc in trecut, in anii aia. Nu are rost sa vreau sa ma intorc atunci. Dar simt ca nu mai sunt constient de mine. Ca nu mai sunt pe muchie. Parca am adormit intre timp. Dar nu vreau sa ma intorc in perioada aia.

Cand iti bate inima si ti se face frica, tot ce poti sa faci e sa stai si sa astepti sa treaca.

Imi suna in cap (si fredonez) versul "You're all I need" de la Radiohead.

Ma simt mai bine (Xanax-ul kicks in). E unu noaptea si as vrea sa ma duc la calculator. Dar am sa stau in pat, am sa ma uit in tavan si am sa astept sa adorm.

Spune-ti rugaciunea, John

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 19, 2011

Dar daca noi atunci cand cautam in noi nu cautam unde trebuie?


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 19, 2011
Citesc postari, am citit postari, voi citi postari in continuare si din cand in cand tot voi avea impresia ca se vorbeste despre mine. E asa absurd ca abia imi vine sa cred ca gandesc asa. Si totusi uneori nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la asta. Poate e pentru ca ma regasesc in cuvintele alea in asa masura incat chiar am senzatia ca ar vorbi catre/despre mine. Sau poate am senzatia ca totul se invarte in jurul meu. Ceea ce e de o prostie fara margini din partea mea. Plus ca nu-mi place sa-mi dau seama ca as putea fi asa.

Asa ca imi zic "revino-ti omule, nu vorbeste despre tine" de fiecare data cand imi vine in cap cate o idee de asta. Partea rea cu mine e ca nu e bine sa ma hranesti cu cuvinte de care ma pot lega. Devin scenarist. Neincrezator. Paranoic. Dificil. Partea "buna"? Pai sunt doua. Prima e ca am citit destul incat sa nu ma mai iau in serios cand mi se pare ca se vorbeste despre mine. Adica m-am obisnuit. A doua e ca ma tin departe de oameni ca sa nu le dau prilejul ca sa ma hraneasca, neintentionat ori nu, cu cuvinte.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 19, 2011
Undeva in departare o masina da cu spatele si parcheaza. O usa se inchide. O lingurita cade si se izbeste de farfurie. Fulgii de porumb cad pe gresie. Un caine latra in curte. Vantul bate printre crengi. Frunze cad peste o fata ce citeste in iarba. O piatra ricoseaza din apa. Soarele dispare dupa un nor. Cineva se uita in cana cu ceai. Altcineva tipa ca sa fie auzit prin galagie. Ploua. Fugim sa ne adapostim. Ma uit in ochii ei. Si plec prin ploaie de unul siingur fara sa zic nimic.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 18, 2011
O sa va placa clipurile astea :) Sunt foarte frumoase. Mai sunt trei pe vimeo, de acelasi tip, dar astea doua mi-au placut cel mai mult.



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 18, 2011
Doamne, o sa fiu acuzat ca sustin dependenta unei persoane :)), dar ce sa-i faci, imi place cum suna :P E buna melodia sa o asculti de Pasti. Suna a melodie de Paste :)


I'm the next act
Waiting in the wings

I'm an animal
Trapped in your hot car

I am all the days
That you choose to ignore

You are all I need
You are all I need
I'm in the middle of your picture
Lying in the reeds

I'm a moth
Who just wants to share your light

I'm just an insect
Trying to get out of the night

I only stick with you
Because there are no others

You are all I need
You're all I need
I'm in the middle your picture
Lying in the reeds

It's all wrong
It's all right
It's all wrong

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 18, 2011
Ai venit aici dupa atatia ani
Ai venit sa-mi spui o poveste
"Ce mai faci?"
Si eu ar trebui sa-ti zic "bine"

A trecut atata...
Si acum ar trebui sa zambesc?

Poate nu stiu sa iert. Poate nu stiu sa uit. Poate nu stiu sa zambesc atunci cand vad pe cineva dupa mult timp.

Ai venit aici dupa atatia ani
Si vad ca ai venit sa-mi spui o poveste
Dar draga mea...
Tu nu stii un lucru despre mine:

I don't believe in ghosts

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 18, 2011
Look at me. Look at ME. All blood on my hands. You think you're better than me? I don't think so.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 18, 2011
Intrebare: Oare ceea ce vedem sau auzim ne face mai fericiti, sau din contra, mai depresivi?

Hai sa fiu mai exact. Daca acum sunteti intr-o depresie, la ce va uitati? Ce cititi? Ce ascultati? N-ar fi oare mai bine sa schimbati registrul?

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, aprilie 17, 2011
Ehhh.... Well... Hmmm... So, ăhh tocmai ce m-am uitat la un film. El, portar, ii place de o fata pe care o vede, sau o intalneste, sau... ma rog. Dar stai asa, ea e bogata. Si el e sarac. Asa ca dupa ce ea ii da de inteles ca-l place (cred; ca eram cu capul sub patura si imi feream privirea) si dupa ce vine dupa el ca sa discute (el fusese concediat indirect din cauza ei) si sa-i zica ca ei nu-i pasa de statul, el ii zice, desi o placea, "nu, nu, nu, eu sarac, tu bogata, nu cred ca ne vom potrivi, nu avem sanse bla bla bla". Damn you, boy!

So... now I'm gonna get drunk. Ohh wait... I don't drink. Maybe I'll smoke someth... no, no, I don't do that either. Damn!

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 15, 2011
Tocmai am vazut un documentar despre cum sunt tratate animalele (in cazul acesta porcii) prin fermele americane (desi cred ca e valabil prin toata lumea). Nu e o imagine placuta. Dar fara dau drumul la un rant subiectiv am sa zic doar atat: Nivelul de civilizatie la care suntem e dat si de felul cum tratam animalele. Dar ma rog, noi nici macar oamenii nu ii tratam cum trebuie...

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, aprilie 14, 2011
Cred ca intr-un fel sau altul idealizam oamenii care ne plac. Oricat am fi de realisti ori de suparati pe specia umana, totusi vor exista niste oameni pe care vom vrea sa-i privim intr-o lumina buna. Numarul lor depinde de persoana.

Ma intreb acum: ne pacalim noi pe noi? Pentru ca daca plecam de la ideea ca nimeni nu e perfect atunci fiecare persoana pe care o vom intalni va avea ceva. "Da si nu". Da, pentru ca daca idealizam prea mult, riscam sa nu fim realisti si sa cream din persoana aceea ceva ce nu exista. Riscam sa fim dezamagiti si riscam sa nu mai cunoastem cu adevarat acea persoana  Dar si nu, si acest "nu" poate vi se va parea fortat. Nu, pentru ca avem nevoie sa avem o parere buna despre cineva sau sa credem ca exista persoane bune. Poate ganditi acum "ah, te pacalesti intentionat", poate, dar daca luam partea buna dintr-o persoana nu mai ramane nimic. In afara de masochisiti :P, trebuie sa fiti de acord cu mine ca daca nu ai o parere buna despre cineva nu ajungi sa cunosti apoi acea persoana.

Cumva lumina asta buna te ajuta sa ajungi la aceea persoana.

Dar vad si, poate, opusul. Chestie pe care o am si eu. Tendinta de a arata cat de rai, nebuni, penibili, aiuriti, ratati, tampiti, duri (etc, etc) suntem ca si cum am vrea sa prevenim. Si poate sa ne autoflagelam. E si "ai grja" dar e si "accepta-ma". E un test la care supunem pe cineva, constient sau nu. Asta e varianta "intr-o lumina prosta", dar creata de noi si nu de celalalt care ne priveste. Uneori mizam ca nimeni nu ne poate place sau ca nu sunt in stare sa ne accepte. Dar ne facem rau singuri. Asa cum o lumina prea buna te poate pacali asa si o lumina prea proasta te poate alunga.

:)) De aia, ma gandesc acum, cred ca se zice "be yourself". Daca esti tu atunci cel din fata ta va stii ce e cu tine si va alege in consecinta (in functie si de ce afinitati are). Dar noi incercam sa fim fie intr-o parte, fie in alta. Ba sa cream o parere prea buna, ba una prea rea.

Mie unul imi place sa vad persoana buna din oameni. Cine stie, poate e naiv dar e ceva de care te poti agata. De la care poti sa pornesti. Habar n-am cat pot sa accept. Mi-ar placea sa cred ca mult, ca am o mintea deschisa, ca pot sa inteleg, ca pot trece peste, dar pana la urma sunt si eu limitat. Dar, oricum ar fi, macar pot sa incerc sa nu mai fiu.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 12, 2011
Am crezut ca daca imi pierd controlul intr-o cearta nu stiu ce ar iesi si de aceea incerc sa nu mi-l pierd. Dar poate nu e chiar legat de "nu stiu ce ar iesi" ci de control. De ideea ca nu vreau sa devin unidimensional. Da, cand te certi devii unidimensional, gandesti numai intr-o singura directie. Dar ce te faci cand nu vrei sa o faci, cand nu vrei sa iti dai drumul la furie, chiar cand simti ca fierbi in interior? Cand stii ca lucrurile nu sunt asa de simple asa cum crezi tu la furie?

Daca esti furios esti oare indreptatit sa-l distrugi pe celalalt? Ce faci? Il inveti minte sau lasi de la tine? Daca lasi, cat te va costa? Daca o faci, cat de mult rau vei face?

Cateodata ma gandesc ca avem o responsabilitate si pentru ceilalti. Ca de noi depinde si binele celuilalt. Ca intr-un fel, cumva, trebuie protejat de noi. Eu asta simt cateodata cand dau de anumiti oameni, ca sunt responsabil de interactiunea mea cu ei. Ca trebuie sa am grjia sa nu ranesc, ca atat cat tine de persoana mea sa am grjia sa le fie bine cand se "lovesc" de mine. Nu-mi place ideea sa fiu iresponsabil cu altii, sa ma comport de parca ei nu sunt ca mine, de parca nu sunt oameni.

La unii oameni sunt in stare sa ma las facut praf numai sa nu spun ceva care sa raneasca. Pentru ca stiu ca pot rani daca vreau. Toti oamenii sunt vulnerabili, make no mistake. Ma gandesc cu putina teama la astea, la faptul ca pot rani asa usor si la faptul ca pot lasa persoane sa ma faca una cu pamantul.

Nu m-am certat cu nimeni, nu sunt furios. Cred ca trebuie sa precizez asta. Sunt doar idei/ganduri pe care le-am avut de-a lungul timpului.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 12, 2011
Uneori, cand cineva te face cu apa si otet, nu mai poti zice nimic. Nu pentru ca nu te poti apara, ci pentru ca acele cuvinte intra in tine si fac ele cum fac si se leaga tocmai de adevarurile tale urate. Din miile de cuvinte pe care le auzi intra in tine tocmai alea care sunt adevarate. Si nu mai poti sa ripostezi. Chiar daca majoritatea lucrurilor spuse le consideri rele si neadevarate.

Te simti vinovat(a). Simti ca ar trebui sa fii pedepsit(a) si astfel nu ridici mana. La un moment ai vrea sa i se faca mila de tine si sa se opreasca. O ceri in mintea ta si te doare si mai mult cand nu o face. Cand te doboara pana la ultima caramida. Dar nu faci nimic. Pentru ca putinele cuvinte care iti raman in minte, vina ta, toate, te fac o carpa, te arunca intr-un hau negru al mintii din care nu mai poti iesi in momentul ala.

Intr-o cearta lucrurile si chestiile care se arunca sunt foarte amestecate. Dar la sfarsit raman cu tine, in mintea ta, putine lucruri, cateva idei, tocmai cele care au impactul cel mai puternic asupra ta. Tocmai cele care se leaga asa de profund de tine, de esenta ta, buna si rea, pe care o stii. De multe ori cel ce ti le zice nici nu a intentionat ori nici nu a stiut unde nimereste, dar tu, mintea ta, deja a prins ideea si nu ii mai da drumul.

Mai tarziu iti vine sa-i reprosezi. Pentru ce a zis. Pentru ce ai prins tu, mai exact. Esti asa de prins(a). Dar esti prins(a) intr-un joc subiectiv. Tu nu stii asta, cealalta persoana nu stie asta. Voi stiti doar ce ati zis sau ce ati auzit. Ce vi s-a parut ca ati auzit si ce ati incercat sa ziceti.

Perversitatea cuvintelor e ca daca incepi sa le gandesti nici nu mai stii ce vroiau ele sa zica de fapt. Si de aici vin atatea si atatea scenarii. Pana la urma ce a vrut sa zica? La ce s-a referit de fapt? Ce inseamna asta?

Cuvintele sunt o fictiune. Niste linii si niste sunete. Dar ele sunt puternice pentru ca noi le dam putere. Uneori cand ma gandesc la asta vad si ironia. Lucrurile astea care nu exista deloc, care sunt fictive ne ranesc cel mai mult. Si cand te gandesti ca de noi depinde...

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, aprilie 12, 2011
Am luat acum un blog la puricat si ma gandesc ca citim blogurile foarte superficial. Citim repede si trecem mai departe. Citesc acum si ce citesc imi e mai clar. Asta nu pentru ca stiu eu, prin nu stiu ce abilitate, cum sa citesc printre cuvnte, ci pentru ca imi eliberez mintea si citesc incet si atent. Asa ar trebui sa citesti un blog, orice blog. Si pe urma incepi sa vezi ce altora le scapa.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 11, 2011
Iar dorm si mananc aiurea. Si ma gandesc acum, daca vreau sa schimb, sa modific ceva, n-ar trebui sa incep cu aceste lucruri mici? Nu cer cine stie ce efort, sunt chiar in curtea mea asa ca depind exclusiv de mine, si sunt practic ca un teren de practica pentru lucrurile mai mari. Sau sa zic altfel, daca vreau mai mult n-ar trebui sa incep cu chestiile mai mici? Sa creez o baza si o ordine de la care sa pornesc? Ma gandesc ca daca faci o ordine in chestiile astea mici atunci cu timpul vei face o ordine si in chestiile mai mari din viata ta. Ca in toate, incepi de jos si de la lucrurile pe care le poti modifica cel mai usor. Si astfel te inveti, te obisnuiesti, te modifici... pornesti de la ceva.

Nu vreau sa mai fac o noua postare pentru ce vreau sa zic, asa ca profit de ocazie si scriu aici. Spalam vasele astazi si ma gandeam ca am invatat sa-mi spal farfuriile dupa ce mananc tocmai pentru ca m-am saturat sa spal toate vasele care erau puse acolo de taica-miu, poate poate le spala cineva. Ma prindea si cu motivul ca nu mi le spalam pe ale mele. Asa ca mi-am zic "Ia sa mi le spal pe ale mele imediat dupa ce mananc si astfel sa nu-i mai dau motive cu care sa-mi faca observatie. Le spal pe ale mele si e treaba lui ce face cu ale lui". Ideea e ca e bine sa-ti faci treaba (eventual sa o faci si bine) si astfel sa nu mai dai nimanui motive de repros. Asa cum e taica-miu sunt si alti oameni, care abia asteapta sa te prinda cu ceva, sa gasesca acolo un motiv sa iti faca observatie sau sa se folosesca de tine. Daca iti faci treaba le inchizi gura si nici nu mai esti prins la inghesuiala.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, aprilie 10, 2011
Tocmai ce m-am uitat la filmul The Dog Problem si o parte din poveste e relatia dintre personajul principal, un scriitor depresiv cu un roman prost la activ dar care a avut succes la public, si o stripperitza care ar ramas blocata in jobul asta si nu stie sa faca altceva. Ok, trebuie sa explic de ce mi-a placut relatia dintre ei. Mie imi plac, probabil foarte mult, povestile/filmele in care un el si o ea se intalnesc si intre ei se creaza asa o relatie undeva la granita dintre prietenie si atractie. Daca ati vazut Lost in Translation sau Before Sunrise atunci stiti despre ce vorbesc. Desi ele sa zicem intra la categoria romantice, totusi nu sunt, pentru mine, romantice-romantice. Adica nu o au in chestii siropoase si nici nu sunt niste mari tragedii. In filmele asta personajele stau la discutii, flirteaza fara sa fie ostentative, uneori nu par o combinatie potrivita, se simte atractia si chimia dintre ei dar nu e "let's fuck right now" :))) (la cinci minute dupa ce s-au vazut). E ca o prietenie care a deraiat intr-un fel de no man's land situat pe granita dintre flirt, prietenie, atractie, relatie romantica si un soi de atractie sexuala, fara sa treaca decisiv intr-o parte sau alta. Toate sunt, si se simt, ca niste relatii de inceput :) Imi plac povestile astea. Au ceva frumos in ele. Nu stiu cum sa le zic... curg intr-un fel. Ei discuta despre orice si parca e asa de la sine si stii ca se potrivesc, si mai ales... par oameni. Do you know what I mean? E chimie tata, chimie in stare pura. Asa cum ar trebui sa fie o relatie intre un barbat si o femei in realitate.

Ar trebui sa vedeti In Search of a Midnight Kiss. E asemanator cu filmele de mai sus. Mie mi-a placut foarte mult atunci cand l-am vazut. Ar fi trebuit sa scriu o postare despre el dar... daca n-am scris la timp, nici nu o sa mai scriu. Ideea e ca imi plac filmele de genul asta. Nu prea stiu eu cum sa descriu ce-mi place la relatiile in cauza asa ca ma stramb in fata monitorului incercand sa-mi dau seama cum sa scriu :)) "Scrie cu cuvintele tale, John" :)) Yeap :P Imi plac pentru ca mi-as dori si eu asa ceva. Exact asa ceva. Genul acesta de legatura ferita de toate bullshiturile care apar intre barbati si femei. In momente ca astea, cand mai prind un film "romantic" care-mi place, imi dau seama de ce le plac femeilor filmele romantice :)) In restul timpul respect reteta clasica: explozii si cafteli :P Uneori si un film de Oscar.

Cum era chestia aia dintr-o postare mai veche? "4. Terapia TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate" :)) Dap, dar ar fi frumos sa se intample asta si in viata reala :)

PS: ăhhh... imi place Lynn Collins :P (e stripperitza din primul film). Am mai zis de ea, cand vorbeam de un vis.
PS 2: daca tot suntem aici zic ca nu m-a impresionat The Notebook, dar recunosc ca am cazut victima Titanicului (ce vreti? eram mic :P). Moulin Rouge e bun :) Mi-a placut. Se pare ca la mine prind filmele romantice in care ei nu raman impreuna :)) Si in care ei par ca nu prea se potrivesc :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, aprilie 09, 2011
Daca as fi avut mintea de acum la 19 ani as fi stiut ce sa aleg si ce sa nu aleg. Mai ales ce sa nu aleg. Nu as fi ales medicina, nu as fi stat singur, probabil as fi ales dreptul sau ceva mai scurt ca ani. Sase ani de facultate, plus rezidentiat... sunt multi ani. Medicina e frumoasa dar nu mi se potrivea per ansamblu, de la meseria in sine pana la materii si felul cum sunt abordate. Dreptul imi place ca e mai compact. Diferitele materii se leaga intre ele, pe cand la medicina par mai insprastiate (cel putin in primii ani pe care i-am facut eu).

Tin minte ca atunci nu stiam ce sa aleg, asa ca am ales medicina ca mi se parea cool. Suna bine "medic". Nu era problema ca nu as fi inteles, problema a fost ca nu m-am acomodat cu ea. Trebuia sa aleg ceva mai scurt ca ani si care sa imi dea senzatia ca gasesc un punct comun intre toate materiile facultatii. De exemplu dreptul e drept oricare ar fi materia. Are ceva, cum am zis, compact in el. Asta mi se potriveste mie. Imi place logica data de unitatea lucrului pe care-l fac. Vad ca nu sunt genul de persoana care sa faca mai multe chestii deodata. Cand fac ceva, fac acel lucru, ma concentrez pe el si astfel il fac bine.

Am ales in perioada aia pe ce as fi crezut eu ca merge. Vroiam sa fie un pariu in care sa am rezultatul sigur. Am ales dupa altii, dupa niste eventuale planuri (de aceea acum nu imi mai place sa zic "o sa fac aia"; prefer sa nu mai zic nimic dar sa ajung acolo), dupa niste visuri de marire si de viata usoara. The safe bet.

Ador Clujul. Poate subiectiv. Nu ma impac cu Bucurestiul sau Constanta, sunt prea galagioase si pline de smecherie. Nu stiu exact cum e Iasul, l-am vazut doar cand am fost la varu-miu acolo. Ma gandesc cateodata ca as fi putut sa ma combin cu el (avem aceeasi varsta) si sa facem facultatea acolo. N-as mai fi fost asa izolat. Dar nu m-am gandit atunci la asta. Ce stiam eu la 19 ani?

Am micile, sau mai marile, mele regrete. Dar cumva sunt impacat in mare cu situatia. Ma gandeam mai devreme, ca idee, cat de diferita ar fi fost viata mea daca alegeam diferit sau daca aveam mintea de acum. Poate as fi fost un alt om, poate as fi gandit altfel decat o fac acum, poate as fi vazut lumea diferit. Cine stie pana unde ar fi ajuns diferenta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, aprilie 09, 2011
I don’t know why people are so keen to put the details of their private life in public. They forget that invisibility is a superpower.
Bansky
(via missRaza)
Because we live in silence
ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 08, 2011
Eu unul nu simt ca sunt un ciudat, ori un nebun, ori un fucked up. Consider ca sunt normal... intr-un sens cat mai general posibil :)) Dar cumva, uneori, am senzatia asta ca sunt damaged, ca am ajuns intr-un punct in care sunt ceva ce nu mai poate fi reparat. Acest damaged are multe semnificatii, de aceea am si ales cuvantul pentru ca suna intr-un anumit fel, arata o anumita stare. Citesc blogurile pe care le citesc si la multe am senzatia asta in cate o postare, in anumite cuvinte, ca cel ce scrie parca a pierdut ceva, parca ceva s-a stricat acolo si cumva si-a pierdut drumul. Ca a suferit o stricaciune intr-un fel. Si ca nu mai e cale de intoarcere. Nu vreau sa ii dau lui damaged o conotatie negativa, desi are o conotatie trista, dar simt ca multi suntem asa, in diferite moduri. Oare nu e doar o senzatie data de varsta, data de gandurile noastre prea intunecate, data de o pierdere a unor sperante?

Noi parca asteptam si cautam ceva. De aia cred ca ne simtim asa damaged. Poate din cand in cand devenim un fel de straini fata de lumea asta. N-as fi tentat sa zic ca e o anumita generatie, e mai degraba o anumita stare de care te lovesti intr-o anumita perioada din viata ta, stare care mai apoi ramane cu tine. Traim impreuna dar simtim ceea ce simtim in singuratate. Oare nu suntem in stare sa ne gestionam intr-un mod armonios?

Cred ca mai degraba acest damaged apartine lumii capitaliste, felului de viata vestic. Comunismul cred ca a nascut alt fel de "monstrii" :)) Tine de conditii, de felul cum societatea in cauza il "constrange" pe individ si de posibilitatea care i se da acestuia de a raspunde/reactiona. Sau, cine stie, poate daca am scrie toti, indiferent de varsta, ce ne afecteaza, atunci ne-am da seama ca de fapt toti, intr-un fel sau altul, suntem cam pe acolo.

E greu unde sa ma situez fata de acest damaged. E un statut? E o stare pur personala, ce-mi apartine numai mie? E teribilism? Sau suferinta? Exagerez? Sau poate de fapt chiar e definitiv, fara cale de intoarcere? Ce zice asta despre mine? Inseamna asta oare ca eu am esuat? Sau de fapt e un drum predictibil, pe care ajungem cu totii, fara cale de scapare? Merita sa mai lupti? Sau e totul inutil?

Citesc intrebarile astea si imi zic: "mai, e doar in mintea ta" :) Asta e puterea mintii, face totul atat de real. Pe de o parte stiu ca totul se reduce la minte, iar pe de alta parte sa te lupti cu mintea ta e cel mai greu lucru pe care poti sa-l faci. Daca ar fi usor nu am mai avea gandurile si starile astea, nu?

Stau si ma gandesc ca (,) ce sta la baza acestui damaged este ideea ca am pierdut lupta. Intr-o arie mai mare sau mai mica din viata noastra. Si nu e vorba numai de pierdut lupta, ci si de faptul ca nu mai vrem sa luptam. Mai ales de asta. Cei ce intra aici sa abandoneze orice speranta. Cam asa ceva.

Cum reactionez eu? Incerc sa ma impac cu ideea, poate chiar sa ajung la un compromis. Simt ca mintea a fost pusa in miscare in directia asta (a resemnarii, a convingerii ca va fi intr-un anumit fel) asa ca incerc sa mai repar ce mai pot. Cum era? ... Damage control :P

Brrrr... poate sunt prea pesimism, si fata de mine, si fata de lume. Habar n-am. Dar senzatia asta de damaged tot o am uneori.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 08, 2011
Sunt mai mult decat constient ca indepartez oamenii de la mine. Si din pacate tot ce mai pot sa zic acum e "asta e". Sunt mai mult decat constient ca nu sunt genul care sa se tina de un om, acea calitate prin care sa dai de inteles ca inca esti acolo.

Imi aduc aminte de o faza de cand eram la liceu. Mergeam cu doi colegi inspre casa. V-am zis mai demult ca eu parca nu apartin unui grup cand sunt pe acolo. Baiatul invizibil :) Si mergeam cu ei, si ei discutau intre ei, si eu nu tineam pasul cu ei. Ma simteam exclus. Aiurea fel de a fi cand nu te poti face remarcat printre oameni. Esti si tu pe acolo. Si i-am lasat pe ei in fata, si cand am ajuns sa o iau spre stanga i-am lasat sa se duca, fara un salut, fara nimic. Habar n-am daca si-au dat seama sau cand si-au dat seama. Eu am disparut din peisaj fara zgomot, in tacere si fara sa dau un semn.

Zice niste lucruri despre mine paragraful de mai sus, unele mai evidente ca altele. Dar sunt constient ca tinea de mine. Poate si atunci a fost un "asta e". Poate am facut asta si in alte cazuri, mai mult sau mai putin asemanatoare, inainte si mai ales dupa faza asta. Sunt constient ca asa sunt ca om si sunt constient ca ma resemnez de fiecare data cand se intampla asta.

Nu stiu daca m-am obisnuit asa sau daca imi place sa fiu asa. Cred ca sunt amandoua.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, aprilie 07, 2011
M-am trezit mai devreme din somn, undeva tolanit pe canapea dupa o noapte de nesomn. M-am trezit somnoros, cu gandul la tipa din vis. Ciudat cum sanii ei ridicol de siliconati mi-au ramas in minte. M-am trezit, dar nu m-am ridicat. Ma tot gandeam la sanii aia si asa din gand in gand am cazut intr-un scenariu in care flirta cu mine, dupa ce abia a iesit de la dus purtand un tricou. Ca sa vezi, ce original :)) (zic de mine). Flirta cu un eu destul de confuz si de aricios. Tot timpul in mintea mea, in scenariile astea, sunt aricios si parca nu stiu ce vreau.  Banuiesc ca e ca in realitate. Cat despre ce gandeam, nu va ganditi la prostii :P, nu am ajuns cu gandul pana acolo. Ma gandeam la dinamica asta imaginara dintre mine si ea.

M-am sculat. Ora 2. Hmmm. Am mai stat. Am luat paine. M-am pus sa fac cartofi (daca nu stiu sa fac altceva :P :)) ). Si m-a luat senzatia asta. O stiu. O am deseori. Mai demult o asociam cu un gol. Poate si acum o fac. Azi ma gandeam, incercand sa o definesc, ca e undeva intre frica si emotii. La un moment dat mi-am dat seama ca e neliniste. Neliniste, de unul singur in bucatarie fara ca ceva palpabil sa ma nelinisteasca. Nu e anxietate. Nu, aia are mai multa frica si un fel de agitatie interioara. Asta este o combinatie de chestii. De aceea nu am putut-o defini. Senzatia e asemanatoare cu emotiile, ca atunci cand trebuie sa te duci undeva sau sa intalnesti pe cineva. Sau mai degraba ca atunci cand eu trebuie sa ma duc undeva sau sa ma intalnesc cu cineva :)) Are putina frica asa cum au emotiile, are un sentiment de asteptare si, in cazul asta, are mai putini nervi sa zicem. O simt si ca o tristete. Si cum am incercat sa zic apare fara ca ceva concret, sa zicem fizic, sa existe. Apare dupa ce m-am gandit la ceva. Nu stiu, e apasatoare. Nu se compara cu atunci cand trebuie sa faci ceva (de ex sa mergi undeva) si scapi de senzatie daca eviti sa faci asta. Asta ma tine. Eventual poate sa dispara daca fac ceva si uit pentru ca nu mai am gandul acolo pentru un timp anume. Acum sunt in senzatia asta si pur si simplu nu mai am chef sa fac ceva. Cred ca ma hranesc cu ea. O consum si ea ma consuma la randul ei.

Ma gandesc daca e o legatura intre vis sau scenariu si nelinistea asta. S-ar putea sa nu fie. S-ar putea sa fie. E dificil sa fac conexiuni exacte intre gandurile mele si ceea ce simt. Stiu cumva ca gandurile mele creeaza bazele acestor trairi dar nu vreau sa arat cu degetul intr-o directie care poate nu e cea corecta.

Ascult melodia lui Nick Cave, scriu si parca sentimentul se duce. Deja mi-a greu sa mai definesc senzatia. Totusi un mic gol e tot acolo. Ramasitele unei senzatii, care sa ma bantuiasca inca un timp.

O idee de final: I chicken out. Parca asa era expresia. I chicken out a lot.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 04, 2011

Nick Cave and the Bad Seeds - O Children

Pass me that lovely little gun
My dear, my darting one
The cleaners are coming, one by one
You don't even want to let them start

They are knocking now upon your door
They measure the room, they know the score
They're mopping up the butcher's floor
Of your broken little hearts

O children

Forgive us now for what we've done
It started out as a bit of fun
Here, take these before we run away
The keys to the gulag

O children
Lift up your voice, lift up your voice
Children
Rejoice, rejoice

Here comes Frank and poor old Jim
They're gathering round with all my friends
They're older now, the light is dim
And you are only just beginning

O children

We have the answer to all your fears
It's short, it's simple, it's crystal clear
It's round about, it's somewhere here
Lost amongst our winnings

O children
Lift up your voice, lift up your voice
Children
Rejoice, rejoice

The cleaners have done their job on you
They're hip to it, man, they're in the groove
They've hosed you down, you're good as new
They're lining up to inspect you

O children

Poor old Jim's white as a ghost
He's found the answer that we lost
We're all weeping now, weeping because
There ain't nothing we can do to protect you

O children
Lift up your voice, lift up your voice
Children
Rejoice, rejoice

Hey little train! We are all jumping on
The train that goes to the Kingdom
We're happy, Ma, we're having fun
And the train ain't even left the station

Hey, little train! Wait for me!
I once was blind but now I see 
Have you left a seat for me?
Is that such a stretch of the imagination?

Hey little train! Wait for me!
I was held in chains but now I'm free
I'm hanging in there, don't you see
In this process of elimination

Hey little train! We are all jumping on
The train that goes to the Kingdom
We're happy, Ma, we're having fun
It's beyond my wildest expectation

Hey little train! We are all jumping on
The train that goes to the Kingdom
We're happy, Ma, we're having fun
And the train ain't even left the station

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, aprilie 04, 2011
   
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, aprilie 01, 2011
Mi-a placut filmul asta :) In mare e vorba despre iubire si relatii. Asta zice totul :)) Acum stiti la ce categorie sa-l cautati :P Nu e cel mai bun film de gen dar merge intr-o seara... asa... din orice zi din saptamana... cand aveti chef.

Ăhhh... am sa scriu despre doua faze din film care mie mi-au placut (sa zicem). Personajul lui Greg Kinnear este un tip care crede in dragoste, dar e cam orb la ce se intampla in jurul sau, nu nepasator as zice, ci mai degraba nu vede cu adevarat cine e persoana din fata sa. Asa ca prima nevasta (cred) il lasa pentru ca se cupleaza cu o tipa (el nu si-a dat seama, desi prietenul sau de la masa si-a dat seama). Pe a doua o considera o tipa de treaba (era... cumva), dar era, inainte sa se casatoreasca cu el, intr-o relatie cu unul casatorit, asa ca dupa casatorie... se cupleaza cu ala (care intre timp si-a lasat nevasta). Tipa asta discuta intr-o secventa cu amantul (tipul casatorit) si acesta ii zice ca ea nu se potriveste cu el, cu cel cu care vrea sa se casatoreasca, pentru ca nu au aceeasi personalitate, pentru ca ei doi sunt rai si temperamentali si pentru ca ea, ca si el, e genul care ii distruge pe cei buni/draguti. Ea vroia sa se casatoreasca cu el pentru ca o facea sa simta ca e buna, dar nu-l iubea, vroia doar aparenta asta (ptr ea mai ales) de persoana buna. Cum am zis tipul credea in dragoste, ea credea ca dragostea este un truc facut de natura pentru a aduce copii pe lume :) Toata faza m-a intreresant mai ales pentru ca din cand in cand the nice ones se lovesc de the not so nice ones (nu neaparat rai in adevaratul sens al cuvantului) si in functie de situatie the nice ones o iau pe cocoasa :) (cum zice in film "You're going to tear this guy apart")

Pana la urma tipul, dupa doua casatorii, isi gaseste perechea (ca-n filmele americane :P). Tin minte ca discuta cu prietenul sau si ii zicea ca nu stie ce sa mai faca, ca nu mai vrea sa sara asa cu ochii inchisi. La care celalalt ii zice sa sara in continuare, dar sa o faca cu ochii deschisi :)

A doua faza e intr-un cuplu mai tanar in care ea se duce la o ghicitoare si afla ca el va muri (ceea ce se va si intampla mai incolo), dar totusi alege sa se casatoreasca cu el si sa faca un copil. Mi-a placut ideea asta. Putea sa fuga, dar in schimb a ales sa ramana pentru ca si-a dat seama ca e jumatatea ei si ca decat deloc mai bine putinul ala in care puteau fi impreuna.

Detalii mai detalioase pe imdb si wiki, iar trailerul mai jos (in stil pur american trailerul e transformat in comedie romantica, ceea ce nu e cazul aici; e mai usor filmul intradevar dar totusi nu e chiar comedie)


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare