Author: No One
•vineri, aprilie 22, 2011
Sunt obosit. Ma simt obosit. Nu stiu. Cu fiecare moment de cadere care are loc in mintea mea parca ma alienez si mai mult. Nu stiu cum sa exprim exact, asa ca o sa zic ca simt ca ma schimb. Ca devin mai sumbru, mai retras, mai plictist, mai fara chef fata de lume. Am momente cand nu mai doresc sa zic nimic. Simt ca incet incet ma inchid, ma indepartez, ca imi contruiesc incet incet, in mod oficial, un zid. Si o fac pentru ca am obosit. Cel putin in momente ca astea.

Nu mai sunt acelasi ca acum un an pe vremea asta. Nu mai sunt persoana pe care ati citit-o atunci. Nu mai sunt persoana cu care ati vorbit. Ceva s-a schimbat in mintea mea. Desi am aceleasi convingeri si opinii, totusi nu mai privesc lucrurile la fel. Nu mai am aceeasi speranta de mai bine. Dorinta e, speranta nu mai e.

Azi, rupt in doua pe canapea, ma gandeam la prostii. M-a lovit disperarea. Si pot sa zic si frustrarea. In legatura cu ce... asta ramane pentru mine.

PS: a se citi pe propozitii si nu pe bucati mari de text. Zic asta pentru ca am gandit pe bucati, in propozitii.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, aprilie 22, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.