Author: No One
•miercuri, aprilie 20, 2011
Am fost intrebat:

de ce tii oamenii departe de tine ?? ? sau.. de ce te tii tu departe de oameni...

Si am incercat sa dau un raspuns, chiar daca probabil incomplet. Acum, de ce am facut o postare din asta? Nu stiu, m-a luat valul, am scris si gata. Prefer sa nu ma gandesc la "de ce" sau la "daca e bine".

---

E greu de explicat, sunt mai multe nuante (sau poate toate converg intr-o singura idee la care nu gasesc cuvinte). E de la comunicare, de la o fire nu prea sociabila pana la confruntarea cu nesiguranta si cu fricile mele.

sunt si cam rupt de lume si nu prea stiu cum sa o abordez.
sunt conflictual in mine si cam haotic in ceea ce exprim sau dau de inteles.
imi place sa controlez nu omul ci situatia ca sa nu ma expun.
mi-e frica ca voi fi ranit si devin confuz si scenarist cand nu inteleg ce vrea celalalt.
imi fac vise/scenarii in jurul oamenilor si desi stiu ca nu sunt adevarate ma afecteaza cand ma loveste realitatea.
devin prea serios si iau multe prea personal.
uneori ma omoara singuratea, uneori o fac ca sa ma pedepsesc, nu vreau sa-i fie nimanui mila de mine daca aduc vorba despre asta.
nu stiu daca o sa fac fata si nu vreau sa imi dau posibilitatea sa ma prabusesc din nou tot gandindu-ma la una sau alta.
uneori n-am chef de oameni si daca trec linia asta, si am oameni pe langa mine, pot deveni destul de rautacios (dar in general evit sa fac asta).
uneori lovesc sau pedepsesc prin tacere.
am momente cand pot fi neincrezator in cel din fata mea.
imi place sentimentul de singuratate, cand esti tu si numai tu.
cateodata simt ca sunt a mess si nu am chef sa-i implic si pe altii in asta.
nu-mi place sa pierd oameni dupa ce m-am inteles bine (odata) cu ei, ma face sa ma simt si mai singur.
m-am invatat sa fiu asa.

---

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, aprilie 20, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.