Author: No One
•joi, aprilie 14, 2011
Cred ca intr-un fel sau altul idealizam oamenii care ne plac. Oricat am fi de realisti ori de suparati pe specia umana, totusi vor exista niste oameni pe care vom vrea sa-i privim intr-o lumina buna. Numarul lor depinde de persoana.

Ma intreb acum: ne pacalim noi pe noi? Pentru ca daca plecam de la ideea ca nimeni nu e perfect atunci fiecare persoana pe care o vom intalni va avea ceva. "Da si nu". Da, pentru ca daca idealizam prea mult, riscam sa nu fim realisti si sa cream din persoana aceea ceva ce nu exista. Riscam sa fim dezamagiti si riscam sa nu mai cunoastem cu adevarat acea persoana  Dar si nu, si acest "nu" poate vi se va parea fortat. Nu, pentru ca avem nevoie sa avem o parere buna despre cineva sau sa credem ca exista persoane bune. Poate ganditi acum "ah, te pacalesti intentionat", poate, dar daca luam partea buna dintr-o persoana nu mai ramane nimic. In afara de masochisiti :P, trebuie sa fiti de acord cu mine ca daca nu ai o parere buna despre cineva nu ajungi sa cunosti apoi acea persoana.

Cumva lumina asta buna te ajuta sa ajungi la aceea persoana.

Dar vad si, poate, opusul. Chestie pe care o am si eu. Tendinta de a arata cat de rai, nebuni, penibili, aiuriti, ratati, tampiti, duri (etc, etc) suntem ca si cum am vrea sa prevenim. Si poate sa ne autoflagelam. E si "ai grja" dar e si "accepta-ma". E un test la care supunem pe cineva, constient sau nu. Asta e varianta "intr-o lumina prosta", dar creata de noi si nu de celalalt care ne priveste. Uneori mizam ca nimeni nu ne poate place sau ca nu sunt in stare sa ne accepte. Dar ne facem rau singuri. Asa cum o lumina prea buna te poate pacali asa si o lumina prea proasta te poate alunga.

:)) De aia, ma gandesc acum, cred ca se zice "be yourself". Daca esti tu atunci cel din fata ta va stii ce e cu tine si va alege in consecinta (in functie si de ce afinitati are). Dar noi incercam sa fim fie intr-o parte, fie in alta. Ba sa cream o parere prea buna, ba una prea rea.

Mie unul imi place sa vad persoana buna din oameni. Cine stie, poate e naiv dar e ceva de care te poti agata. De la care poti sa pornesti. Habar n-am cat pot sa accept. Mi-ar placea sa cred ca mult, ca am o mintea deschisa, ca pot sa inteleg, ca pot trece peste, dar pana la urma sunt si eu limitat. Dar, oricum ar fi, macar pot sa incerc sa nu mai fiu.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on joi, aprilie 14, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.