Author: No One
•marți, aprilie 19, 2011
Citesc postari, am citit postari, voi citi postari in continuare si din cand in cand tot voi avea impresia ca se vorbeste despre mine. E asa absurd ca abia imi vine sa cred ca gandesc asa. Si totusi uneori nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la asta. Poate e pentru ca ma regasesc in cuvintele alea in asa masura incat chiar am senzatia ca ar vorbi catre/despre mine. Sau poate am senzatia ca totul se invarte in jurul meu. Ceea ce e de o prostie fara margini din partea mea. Plus ca nu-mi place sa-mi dau seama ca as putea fi asa.

Asa ca imi zic "revino-ti omule, nu vorbeste despre tine" de fiecare data cand imi vine in cap cate o idee de asta. Partea rea cu mine e ca nu e bine sa ma hranesti cu cuvinte de care ma pot lega. Devin scenarist. Neincrezator. Paranoic. Dificil. Partea "buna"? Pai sunt doua. Prima e ca am citit destul incat sa nu ma mai iau in serios cand mi se pare ca se vorbeste despre mine. Adica m-am obisnuit. A doua e ca ma tin departe de oameni ca sa nu le dau prilejul ca sa ma hraneasca, neintentionat ori nu, cu cuvinte.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, aprilie 19, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.