Author: No One
•vineri, aprilie 08, 2011
Sunt mai mult decat constient ca indepartez oamenii de la mine. Si din pacate tot ce mai pot sa zic acum e "asta e". Sunt mai mult decat constient ca nu sunt genul care sa se tina de un om, acea calitate prin care sa dai de inteles ca inca esti acolo.

Imi aduc aminte de o faza de cand eram la liceu. Mergeam cu doi colegi inspre casa. V-am zis mai demult ca eu parca nu apartin unui grup cand sunt pe acolo. Baiatul invizibil :) Si mergeam cu ei, si ei discutau intre ei, si eu nu tineam pasul cu ei. Ma simteam exclus. Aiurea fel de a fi cand nu te poti face remarcat printre oameni. Esti si tu pe acolo. Si i-am lasat pe ei in fata, si cand am ajuns sa o iau spre stanga i-am lasat sa se duca, fara un salut, fara nimic. Habar n-am daca si-au dat seama sau cand si-au dat seama. Eu am disparut din peisaj fara zgomot, in tacere si fara sa dau un semn.

Zice niste lucruri despre mine paragraful de mai sus, unele mai evidente ca altele. Dar sunt constient ca tinea de mine. Poate si atunci a fost un "asta e". Poate am facut asta si in alte cazuri, mai mult sau mai putin asemanatoare, inainte si mai ales dupa faza asta. Sunt constient ca asa sunt ca om si sunt constient ca ma resemnez de fiecare data cand se intampla asta.

Nu stiu daca m-am obisnuit asa sau daca imi place sa fiu asa. Cred ca sunt amandoua.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, aprilie 08, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.