Author: No One
•vineri, mai 20, 2011
Obosit. Fizic. Dar sunt bine. Mai bine decat zilele trecute. Atunci asta inseamna sa sar in sus de bucurie? Mmmm... nu prea. Ma gandeam ieri ca starile si gandurile astea vor mai veni. Stiu asta. Dar... dar... ca sa nu par asa sumbru si sa nu credeti ca nu apreciez, zic ca e placut sa fie mai bine. Aici sus (arata inspre sfera ce-i sta pe gat).

Deci... cele trei reguli. Din nou revin la ele. Din nou revin la faptul ca trebuie sa le urmez. Altfel se pare ca nu se poate. Regulile? Dormit noaptea. Sau, noaptea e pentru dormit :) Mancat destul si normal (de trei ori pe zi ar fi o idee buna). Sau, daca nu mananci nu te simti bine, atat fizic cat si psihic. Un moral bun. Sau, keep your thoughts in check (adica no negative stuff in there). Astea trei se leaga intre ele. Cum cade una cum cad toate. Si apoi alunecam usor la vale. Pana ne oprim. Si de aici tot ce poti sa faci e sa mergi din nou in sus.

Zilele astea am realizat un lucru. Ceva ce probabil stiam dar nu am constientizat. N-am cu cine sa vorbesc, unde sa zic ceva. Parintii mei...  Cu taica-miu nu vorbesc. Sa o zic simplu ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Cu maica-mea... ba se streseaza, ba isi face griji prea multe, ba se supara. Asa ca sunt obligat sa tac. N-am prieteni (nu sunt o persoana sociabila, deci... ). Nu am rude cu care sa stau nas in nas (dar nu prea am ce sa le zic lor, nu am o relatie asa apropiata cu ele ca sa intru in discutii de astea). Colegii? Colegii sunt colegi, nu merge sa faci asta pe acolo. Dar asta e. I'm kinda used to that.

Am avut o discutie ieri care mi-a prins bine :) Nu stiu de ce ma evita. Sau poate mi se pare mie pentru ca nu am mai vorbit cu ea de mult. Dar nu conteaza asta acum. Ceea ce vreau sa zic e ca mi-a placut si ca e relaxant sa mai schimbi doua vorbe si trei teorii :)) :P Iti da o stare de feel good. Ceea ce aveam nevoie.

Discutia asta si respectiv vorbele scrise ale unei sweetheart plina de capricii (:P) mi-au prins bine.

O sa incerc sa mai pun aici o idee. Si mie mi-e cam teama sa devin adult. Probabil din mai multe chestii. Una ar fi ca nu prea mi-am trait si nu m-am bucurat cum trebuie de adolescenta si de tineretea mea (pana acum, ca inca-s tanar). Nu pentru ca am avut o viata extrem de grea sau nu stiu ce destin tampit. Pur si simplu nu mi le-am trait. Si stiu ca cu cat ma aproprii de starea de adult cu atat nu mai am sanse sa recuperez ce nu am facut in trecut. Anumite chestii trebuie traite cand trebuie. Atunci e momentul lor cel mai bun. Poti sa o faci si in alt timp, dar nu mai e la fel.

Desi nu cred ca a fi adult inseamna ca nu mai poti sa fii "copil", totusi a fi adult inseamna responsabilitate, sa te conformezi (daca vrei) anumitor cerinte si sa-ti asumi anumite responsabilitati. Treci in alta lume si daca vrei sa nu te schimbi iremediabil trebuie sa duci o lupta (permanenta?) sa nu iti pierzi copilul din tine.

Eu nu sunt total un adult (desi legal sunt), caci nu sunt total matur. Am o maturitate anumite zic eu, sa zicem a gandirii, a felului cum o fac (ma rog, cateodata :P), dar nu sunt responsabil. Nu sunt matur cand vine vorba de asta. Sunt inca un fel de "adolescent" care a ramas blocat acolo pentru nu a trait ce trebuia cand trebuia. Nu mi-am creat experientele necesare pentru a putea ajunge acolo (la o maturitate completa). Asa ca acum sunt intr-un fel de no man's land si ma uit cumva cu reticenta la ce e in viitor. Pentru ca nu stiu cum o sa fac fata. Caci vrand nevrand lucrurile astea (din viitor) or sa vina.

Stati asa.... Ca mi-am adus aminte :) Uite ce a primit Johnny (ala micu') prin posta :P


ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, mai 20, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.