Author: No One
•miercuri, mai 11, 2011
Cum sa incep... Am uitat cum sa incep, nu cu ce, dar cum :P Sa zicem simplu ca mi-au placut cateva (mai multe de fapt) "posturi" de pe un tumblr pe care-l citesc aproape constant si, cu permisiunea detinatoarei, o sa trec si aici anumite citate sau poze. Imi place tumblr-ul asta :) Il "citesc" pentru ca ma relaxeaza. De fapt e singurul pe care-l citesc (hmmm... mai sunt cateva, dar alea sunt neserioase [daca intelegeti ce vreau sa zic :P], asa ca nu se pun]. Iti multumesc missZ.e pentru permisiune :)

***

Your worst enemy cannot harm you as much as your own unguarded thoughts
Buddha

Stiu. E un lucru la care ma gandesc des. Am mai scris despre asta si in alte postari. Si la cat de simplu o zice Buddha :)) pe atat de greu e cand te confrunti tu cu mintea ta. Nu pentru ca nu se poate ci pentru ca nu-ti dai voie sa-ti fie mai bine. Tot pe linia asta vine si urmatorul citat:

Our greatest weakness lies in giving up. The most certain way to succeed is to always try just one more time
Thomas A. Edison

"always try just one more time"... Parca e un ecou in mintea mea. Si unul din regrete. Ca nu incerc.

I should have liked to sleep to all eternity in the moisture of the earth, like a vegetable. Sometimes I said to myself that sensual pleasure would put an end to my trouble, and I tried to liberate my mind by exhausting my flesh
Andre Gide

E o lupta aici. Intre corp si minte. Intre o dorinta nebuna si realizarea faptului ca nu e chiar asa de important cum pare. Si eu oscilez. Cand intr-o parte a "logicii", cand in cealalta. E omenesc sa iti doresti dar tot omenesc e sa abuzezi. Cand e prea mult si cand e prea putin? E frumos sa traiesti in lumea placerii, dar sa te rezumi numai la atat e prea putin.

Recunosc ca sunt fascinat de lumea asta (a placerii carnale sa zicem :)) ). Si am motivele mele pentru asta.

***


:) Doamne in ce lume ironica traim. Ea tace. El tace. La ce se asteapta? Sa-si citeasca gandurile? That's never gonna happen. Dar asta e "marea regula" dupa care traim (in orice, nu numai in dragoste; sa zicem in relatiile interumane). Nu e de mirare ca suntem asa de nefericiti.

Mie mi se pare ca e una dintre cele mai mari probleme pe care le avem.

***

Hihi, recunosc ca imi inteapa partea aia masculina a orgoliului meu :)) Cine stie, poate asa e, poate suntem niste mari copii. Dar si voi sunteti niste copile. Macar cateodata :) Diferenta, zic eu, se face la nivelul responsabilitatii (ca atribut al maturitatii). Femeile sunt mai responsabile, barbatii nu. Cel putin asta e parerea mea.

***

Dap, sunt de acord cu asta. Personalitatea will always get the heart. Daca frumusetea o face, asta va fi pentru scurt timp. Pana la urma frumusete gasesti oriunde. Nu e chiar asa rara. Personalitatea da substanta femeii si umple exact golul ala pe care il ai cand cauti.

E ceva ce vreau sa zic de mai demult. Nu-mi place sa o recunosc dar sunt, pana la un punct, superficial. Sau pretentios. Nu stiu exact cum sa fac distinctia intre ele. Ideea e ca tin la frumusete. Poate mai mult decat trebuie. Sau cine stie, poate e normal. Habar n-am. Uneori ma gandesc ca nu e bine ca gandesc, ca sunt asa. N-as lua niciodata frumusetea in brate numai de dragul ei, dar in lumea asta distorsionata cred ca sunt si eu putin distorsionat.

***

 

Chiar credeti ca suntem ciudati? Si eu cred uneori asta despre mine. Dar cred ca exageram. Nu suntem asa ciudati pe cat ne-ar placea sa credem, nu suntem asa rai pe cat credem. Uneori incurcam ciudatenia cu unicitatea. Avem ciudatenii poate, care ne fac unici. Si nu ati vazut cum totusi va regasiti in altii? Ori suntem cu totii ciudati, ori nu e nici unul si ne facem zile fripte degeaba :))

Chiar ar trebui sa vad serialul :) Si imaginea de mai sus e din Stand by Me.

Sa o zic asa... Traim in lumea asta in care fiecare avem ciudateniile noastre, da? Si in momentele noastre cele mai rele (ciudate :P) ne credem ciudati, nu? (uneori o facem si din teribilism). Si toti ne dorim pe cineva care sa ne accepte. Si sa ne inteleaga. Eu cred ca sunt pe lume persoane care sa ne inteleaga, poate chiar si sa ne accepte. Partea grea, zic eu, e alta. E greu in momentul cand ajungi sa traiesti cu un alt cudat :)) Pentru ca atunci te loveste realitatea chiar in intimitatea ta. Uneori nici ciudatul in cauza nu te ajuta, uneori nici tu nu esti in stare sa treci peste asta. Asta mi-as dori printre altele. Sa fiu in stare traiesc langa ele (langa ciudateniile noastre). De inteles le pot intelege, de acceptat le pot accepta, dar de trait nu e asa usor. Si poate asta, cine stie, e un semn de involutie.

***

Fara legatura cu ce e mai sus trec la altceva. La o presupunere. Cred ca femeile supraevalueaza barbatii (macar in unele situatii). Ii cred mai buni decat sunt, mai destepti, mai interesanti, mai isteti, mai... orice vreti voi. Ele se ghideaza dupa potential, pe cand barbatii nu. Numai ca potentialul asta, daca nu da in ceva bun si concret, nu are valoare. Asta si inseamna: "s-ar putea". Puneti in noi chestii care uneori nici nu exista. E usor sa profiti de asta cand tu pari mai bun decat esti. Nu justific ceea ce fac unii barbati si nici nu arunc o vina. Daca as fi dur as zice ca barbatii se ghideaza dupa sex. Mi-ar place sa cred ca nu. Macar la o parte din noi. Nu stiu, n-ar trebui sa faceti asta, sa ne conferiti chestii care nu sunt acolo (sau care inca nu sunt pe deplin dezvoltate).

Eu am o vedere subiectiva asupra lumii. O parere mai proasta despre barbati (luati in general) si o parere mai buna despre femei (ambele provenite probabil din relatia cu parintii mei). Asta-mi influenteaza atat modul de gandire cat si felul cum judec (sau nu) oamenii.

Vreau sa fac o precizare. Nu am folosit si nu voi folosi niciodata blogul asta ca sa dau bine. Din contra am momente cand ma tem ca e exact invers. Mi-am facut blog ca sa ma exprim si prin intermediul lui sa simt putin ca "socializez". Imi place uneori ce scriu da, dar nu ma folosesc de asta sa par altceva decat sunt. Nu stiu, poate vi se pare aiurea ce zic aici, dar am simtit nevoia sa o zic.

Am avut o relatie "I need to say it" - "I don't feel comfortable with it (the post)" in legatura cu "Dileme, linii si alte prostii". Si pana la urma faptul ca am scris postarea m-a facut sa ma relaxez. Pentru ca am zis ceva. Nu e neaparat vorba despre un subiect anume (desi... ) cat de faptul ca am nevoie sa zic despre mine, oricum ar suna ceea ce vreau sa zic. Cred ca m-a ajutat, pentru ca acum ma simt mai bine decat ma simteam inainte de postare. Inca sunt nesigur cum sa abordez blogul asta si pe mine ca, sa zicem, blogger. Cred ca am o identitate (nu in blogosfera, ca nu ma intereseaza, ci ptr mine), dar inca ma chinui cum sa ma raportez fata de blogul meu.

***

Si la sfarsit pun asta

As soon as we think we know what’s going to happen, life shows us that we don’t
Adyashanti

Si asta


Si eu imi zic asta uneori (cu alte cuvinte probabil, dar cu aceeasi idee). Plus ca imi place la nebunie clipul. E regizat de Marc Webb :) Nu il stiti? Tastati (500) Days of Summer pe imdb :))

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, mai 11, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.