Author: No One
•sâmbătă, iunie 11, 2011
Traim in lumea lui bullshit si a dramei. Stiti cum e fumul in ochi? Asta e bullshit-ul. Stiti cum e cautarea de "senzatii" tari? Asta e drama.

Cred ca undeva in preistorie omul s-a trezit intr-o dimineata si si-a dam seama ca viata sa e prea simpla. Cam plicitisitor. Se gandea ca el trebuie sa fie mai complicat de atat. Asa ca a creat bullshit-ul si drama. Cine naiba are nevoie de o viata simpla, cand poti sa te complici atata si sa faci o drama din asta? Sa traiesti, baby, sa traiesti e sa pari extrem de complicat, de neinteles si sa-ti traiesti si sa-ti deplangi dramele la maxim.

Sa traiesti nu e sa iti traiesti calitatile ci sa-ti exploatezi defectele. Sa traiesti e sa te ascunzi dupa mii si mii de chestii superficial de complicate. De ce credeti ca scriitorii erau niste betivani, niste sinucigasi si niste nebuni? Pentru ca numai asa poti face marea arta. Ce naiba sa scrii cand ai o viata simpla si linisitita? Plictisitor.

Traim prinsi de propriile noastre capcane. Stiti cum era in Fight Club? Obiectele pe care le detii ajung sa te detina ele pe tine :) Omului ii place sa se joace si sa creada ca va iesi cu bine din asta, ca el poate controla "elementele" pe care le dezlantuie. Dar nu e asa, "elementele" astea, daca nu le stii puterea, ajung sa te detina ele pe tine :)

Am zis mai demult aici si o zic si acum, ne place sa ne complicam viata mai mult decat e ea de fapt. Uneori cred ca lucrurile sunt mult mai simple. Ca te poti face inteles, ca poti fi inteles. Ca poti face lucrurile sa fie clare. Ca poti trai ceva mai simplu, cu mai putin stress si cu o viata linistita. Ca tot ce credem ca nu se poate, se poate.

Hai sa vad dau un exemplu. Nu ne place minciuna, dar toti am mintit odata. Nu ne place coruptia, dar daca ni s-ar oferi ocazia nu am zice nu. Uram prostia, dar o incurajam. Vrem sa fim iubiti, dar nu lasam sa fim iubiti si in general ne gandim numai la noi. Ne dau lacrimile in ochi cand vedem drame la teleu, dar nu miscam un deget (las' sa faca altii). Ne plangem de cutare si cutare, dar nu luam atitudine. Vrem sa nu fim raniti, dar ranim pe altii. Si suntem niste fricosi. Si mai ales, mai ales ne sugeram ca nu noi suntem aia. Cel putin fata de lume, caci ce facem in mintile noastre e ceva ce numai noi stim.

Suntem mai buni de atat, de bullshit si drama, dar nu ne dam ocazia. Pentru ca noi vrem sa ne traim viata cu durere si lacrimi, sa ne complicam si sa ne justificam apoi ca uite, asa e lumea. Lumea e ceea pe care o faci tu. Vrei altceva, schimba-ti modul de abordare si de gandire.

Nu-mi plac oamenii care stiu ca gresesc dar insista si isi creaza logici si justificari ca sa se acopere. Nu-mi plac oamenii care se dau excesiv de complicati pentru ca ei pur si simplu vor sa-si acopere defectele, nehotararea ori frica. Nu-mi plac oamenii care nu stiu sa explice ceva cum trebuie, dar care recurg la chestii alambicate si "indicii" ca mai apoi sa pretinda ca trebuie sa intelegi. Nu-mi plac oamenii care pretind ca nu sunt intelesi dar ei nu fac nici un efort concret si clar in acest sens. Nu-mi plac oamenii care nu stiu sa intrebe ca mai apoi sa se planga de tine ca esti asa si pe dincolo. Nu-mi plac oamenii care te tin in ceata sau care nu zic ce e cu ei atunci cand ii intrebi. Nu-mi plac oamenii care se asteapta sa le citesti mintea de parca asta e o chestie cu care te-ai nascut.

Nu-mi place bullshit-ul si inteleg drama atata vreme cat e justificabila. Si nu vreau ca lumea mea sa se intersecteze cu elemente ca "las' domne ca asa sunt barbatii/femeile". Nu sunt dispus sa ma plec unor caracteristici predeterminate ambelor sexe pentru ca asa s-a obisnuit lumea. Daca vrea lumea sa traiasca asa sa o faca. Cat tine de mine eu o sa incerc sa nu ma bag in jocul asta si sa gasesc oameni care sa gandeasca ca mine.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on sâmbătă, iunie 11, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.