Author: No One
•marți, iunie 07, 2011
Ma uit pe o agenda. Si ma intreb. "Ce vrei sa compensezi?". Tată. Atatea carti dar degeaba. Tu tot la fel vei ramane. De ce citesti atat cand tu esti "dispus" sa ramai in continuare mediocru in interior? Ce vrei sa compensezi?

In rest... viata e incerta. Imi fac grjii ca voi ramane blocat in dependenta si mediocritatea asta. Realist vorbind, luandu-ma si pe mine in considerare, lucrurile nu stiu cum vor fi altfel. Dar merg inainte. Unde in alta directie sa ma duc? Merg prin tunelul asta intunecat cu speranta, si e ea sovaielnica, ca poate poate va fi bine. Dar nimeni nu imi garanteaza asta. Moneda are totusi doua fete. Si ea se invarte in aer. Cum va pica peste 10, 20, 30 de ani?

Cum de am ajuns aici? Cum de voi iesi de aici?

Cum pot fi oamenii asa cum sunt? Ma refer la nesimtitii aia de acolo, din lumea larga. Nu aveti macar putina rusine? Atata cat sa va faca sa va dati seama de unele lucruri. Calcati peste altii fara sa va dati seama ca e la fel ca atunci cand altii va calca pe voi. Nu va dati seama ca durerea sau supararea pe care ati resimitit-o odata e aceeasi cu cea pe care o provocati acum? Sau e razbunare? "Daca eu am simtit asta atunci de ce sa nu simta si ei?" Dar din pacate loviti tocmai pe cine nu trebuie. Cei care v-au "deranjat" deja nu mai pot fi atinsi. De ce sunteti asa prosti de nu vedeti imaginea de ansamblu? Nu sunteti cu nimic mai buni. Doar o oglindire a urateniei pe care o urati. Cam ironic, nu?

Eu cred in speranta si schimbare. Intr-o lume mai buna. Nu conteaza daca e sau nu realizabila. Daca nu intelegi asta spectatorule atunci chiar nu mai ai nici o sansa. Ai murit deja. Asta e ultima reduta. Cand nu o mai ai, te-ai dus. Atunci, moartea e doar o chestiune de timp.

sursa missZ.e

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, iunie 07, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.