Author: No One
•duminică, iulie 31, 2011
Blogul/netul se pare ca e unul dintre ele :)) Initial credeam ca voi sta in alta parte si nu stiam daca am net acolo. Aici, la prietenii de familie de care ziceam, am, asa ca iata-ma-s, umbland ca un cal liber din nou prin "campiile" astea :)) Totusi ar cam trebui sa stau foarte putin, imi propun eu :D, nu de alta dar astea ar trebui sa fie zile de pauza de la calculator. Dar nu m-am putut abtine sa nu scriu :))

Sa raspund la un comentariu... copii lor nu m-ar judeca, si-ar pastra gandurile, dar nu-mi place sa zic despre mine lucruri cu care nu ma simt confortabil sa le zic. Nu fata in fata, pentru ca as simti nevoia sa ma justific, sa ma explic, iar unele chestii nu vreau sa le zic.

Stau in apartamentul lor si cand ma uit imi dau seama ca atunci cand eram mai mic mi se parea mai mare :) Am copilarit aici 9 ani de zile acum ceva timp si ultima oara cand am fost in orasul asta a fost acum 7-8 ani. Mult timp de atunci. Ma gandeam azi-noapte stand in camera asta, in care dorm de asemenea, ca atunci cand eram mic vorbeam vrute si nevrute aici, ne jucam telefon fara fir, monopoly, tin minte posterul cu New Kids on the Block de pe usa, cum era asezat mobilierul pe atunci. Acum e atat de diferit. Iar camera mi se pare mica :))

Nu e nimeni in orasul asta sa revad. Asta este bine :P pentru ca vreau sa stau numai eu cu mine. Ma gandesc sa ma duc prin parc (cel de langa spital), pe la scoala mea (am facut primii 5 ani de scoala acolo), prin imprejurimi, printre blocuri si pe cararile dintre ele.

Ma gandesc sa las de acum incolo comentariile asa, fara moderare. Le tineam pentru ca stiam cand veneau aici (ai pe tablou afisat cate comentarii noi ai primit, ca sa le poti publica) si pentru ca daca cineva vroia sa lase un mesaj care sa nu apara public aici sa pot sa-l citesc numai eu si sa-l sterg. In rest nu e nimeni sa ma injure asa ca nu vad de ce sa mai tin moderarea. Ce ma deranjeaza pot sa sterg oricum. Deci pentru moment raman asa, sa vina direct.

Voi mai scrie daca voi vrea sa scriu ceva, dar acum ma opresc, o sa raspund la comentarii si apoi plec de aici.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 30, 2011
Stiti cum e prin filme cand inainte de o prabusire sau de o coliziunea zice unu "brace yourself"? Cam asa sunt si eu, mai putin prabusirea (sper). Incerc sa "brace myself" pentru ca o parte din mintea mea deja stie ca de acum incolo nu mai am unde sa "avansez". Stiu ca daca iti zici asta, la asta vei ajunge, dar... poate spre rusinea mea, nu mai cred ca am incotro sa ma duc decat sa raman cu ce am acum sau cu cel ce sunt acum. Nu e vorba de persoana mea cat de "status"-ul meu, pozitia mea in momentul asta.

Trebuie sa plec in Constanta la niste prieteni de familie si chiar imi doream acum o saptamana, doua sa nu dau de copii lor (cu care am copilarit cat am stat acolo). De ce? Pai pe de o parte ptr ca tb sa explic ce naiba am facut in totii anii astia. E aiurea sa mint si sa ma simt penibil cu mine. Si pe de alta parte pentru ca nu-mi mai doresc sa socializez. Cand m-am gandit la asta atunci mi-am dat seama ca e over cu mine in asta. M-am invatat asa, singuratic. Ma sperie intr-un fel sa ies in lume. E ceva strain pentru mine, in afara confortului meu, acest loc construit cu grija in 20 si ceva de ani.

Sunt ca un tren tras pe o linie moarta. Cam la asta as reduce viata mea. Mi-ar placea sa zic ca voi reusi sa ma ridic peste asta si ca va fi super in timp, dar pur si simplu mintea mea nu ma mai lasa. Cum zicea cineva, am niste "setari" acolo. Sunt prea "setat" ca sa ma mai resetez.

Si tot ce incerc sa fac e sa ma impac, sa ma linistesc ca va fi bine si asa, ca pot trai si asa. Uneori reusesc sa ma tin cu gandurile departe si sa-mi vad linistit de singuratatea mea fara sa ma deranjeze. Dar cateodata ma loveste. Lipsa unor prieteni, lipsa sexului, a unei iubite, a unei vieti sociale. Nu vreau sa ma plang. Detest sa stiu ca fac asta. N-am nevoie de mila si alta prostii. Sunt damaged in felul meu. De mult. De cand ma stiu am fost cam pe aici. Erau acolo semnele. Numai ca acum s-au adancit si nu mai pot, in mintea mea, sa mai scap de "setarile" astea. Stiu ca tine de mine, si de asta sunt uneori asa de dezamagit de mine. Dar asta e. Ce e crud e ca parca o parte din mine vrea asta. Sa raman blocat asa.

As fi vrut sa scriu ceva mai direct, uneori incerc sa ma conving sa scriu, dar ar fi prea penibil. Prea prea, si nu vreau sa ajung acolo. Nu in ochii vostrii. Eu stiu ce stiu despre mine, nu cred ca e nevoie sa-mi imprastii "creierii" pe aici. E o limita si, cand cica sunt mai rational, stiu ca nu are rost sa o trec.

Aici imi permit o anumita libertate, dar nu totala. Nu imi place uneori ca e asa dar asta e. Cat despre "lumea reala", acolo e bine sa-ti tii gura, sa fii cat mai low profile cu putinta. Eu cel putin asa as vrea sa fiu, sa nu stie lumea ce e in viata mea, nimic personal si important. Nu de alta, dar ii vad cum le sclipesc ochii ca sa te judece si sa demonstreze ca ei sunt mai buni. Chiar si cei cu care te intelegi bine. Nu exista om sa nu judece pe lumea asta, chiar daca are cele mai bune intentii in legatura cu tine. Asa ca in cazul asta, prefer oameni care sa isi tina judecatile ptr ei si care incearca sincer sa fie niste oameni de treaba cu tine. Nu m-a atins nimeni de scriu asta :)) Sunt doar niste idei. Si am deviat cred :))

Daca eram urat si prost m-as fi linistit cu asta cumva. Dar faptul ca nu sunt face sa fie si mai rau. Cum sa ajungi ca mine cand chiar te-au placut fete de-a lungul timpului? Am dat cu piciorul la fiecare. Nu le-am jugnit sau asa ceva, ci doar am fost tacut si distant. Uneori cand ma gandesc la ele, chiar si cele care nu vedeau in mine pe cineva cu care sa fie, chiar si ele mi-ar fi dat o sansa. Si nu pot sa nu ma intreb ce naiba au vazut ele la mine? Caci au vazut ceva. Am simtit-o. Sper sa nu exagerez totusi. Poate ma pacalesc. Dar eu... parca m-am incapatanat sa nu fac nici un pas, desi X sau Y vedea ca o plac. Ceva in mintea mea se bloca. Nu puteam sa fac pasul urmator.

Tin minte de o fata intr-un cinematograf. Am cam flirtat stangaci cu ea. Si cand s-a terminat filmul, prietenii ei au iesit dar ea a ramas sa se uite la ceva sau sa stranga ceva. Oare incerca sa-mi dea o sansa sa o abordez? Nu stiu sigur. Iar, poate ma insel. Dar eu am trecut pe langa ea si am iesit. Stiam ca o sa regret, ca o sa-mi dau palme pe drum si acasa, dar tot am facut-o. Nu am putut sa ma opresc langa ea. Asta sunt eu. Asa am fost intotdeauna. Diferite scenarii, dar aceeasi reactie. Nu pot sa condamn pe nimeni ca nu sta pentru un nehotarat ca mine. Nici eu nu as face-o.

Am fost prea tacut pentru fetele pe care le placeam si prea "rece" pentru cele care ma placeau.

M-am intrebat daca poti sa traiesti bine mersi fara cineva in viata ta. Daca pot sa raman asa pentru totdeauna, daca ca se poate asta. Uneori as vrea sa gasesc solutia sa traiesc asa fara sa ma mai gandesc. Sa fiu asa impacat cu gandul incat sa nu-mi mai pese. Daca nu pot face mai mult macar sa omor gandul si dorinta. Si sa-mi vad de viata. Ce a mai ramas din ea.

Parca nu vreau sa ma opresc din scris :)) Daca sunt aiurea, nu vreau sa par. Nu asta e intentia mea. Vreau doar sa scriu ce imi vine sa scriu, ce vreau sa spun, chiar si numai pentru mine. Sa stiu ca nu numai eu stiu.

Dupa cum am zis s-ar putea sa plec la Constanta pentru cateva zile asa ca la data cand o sa cititi asta eu nu o sa fiu pe aici. O sa las comentariile deschise in perioada asta (adica no moderation). Knock yourself out :)) :P O sa raspund cand vin. Daca o sa stiu ce sa raspund. Tare mi-e ca nu o sa stiu ce sa zic la un comentariu facut aici. Dar vom vedea. Cred ca cateva zile departe de blog o sa ma faca sa fiu mai cool about it cand voi reveni.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 28, 2011
Let's have some fun, shall we? :)




ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 26, 2011
Ma uit in sus.

Cum sa existi daca nu existi? Pentru ca daca nu esti vazut nu existi. Dar daca tu iti stii existenta atunci asta insemna ca existi? Cum sa o faci daca nu poti dovedi lumii ca esti acolo?

In mijlocul trotuarului stau. Cu oameni mergand un jurul meu. Dar parca nu stiu ca sunt aici. Nu se uita la chipul meu. Doar trec. Pe langa.

Vad lumea in miscare. Cum curge pe langa mine. Timpul... timpul nu-mi apartine, caci eu nu-i apartin. Nu depind de el. Ei depind, da. Asa ca ii vad cum trec cu viteza, traindu-si timpul. In lumea lor. Fara mine.

Exist in mijlocul lor. Si totusi pentru ei nu exist. Numai eu stiu. Eu, spectator la miscarea lor. E atata singurate in asta. Dar ma face sa ma simt special. Caci sunt altfel decat ei. Ciudat.

Ma uit in sus. Picuri cad peste umerii mei, imi lovesc fata. Iar ei fug sa se adaposteasca. Se feresc. Majoritatea. Unii merg linistiti. Dar nici ei nu ma vad.

Strada e mai goala, asfaltul sclipeste in caderea ploii, eu stau pe loc. Nu aud nimic. Doar ploaia. Cum ma uda pana la piele. Nu ma misc. Raman asa in ploaie privind lumea din jurul meu. O lume care nu stie ca exista.

Un vers imi vine in minte. It's only rain. Si ma simt ca un arhitect.

Ma uit in sus. Cum sa existi daca nu existi? In mijlocul trotuarului stau. Vad lumea in miscare. Exist in mijlocul lor. Ma uit in sus. Strada e mai goala, asfaltul sclipeste in caderea ploii, eu stau pe loc. Un vers imi vine in minte.

Ma uit in sus.

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 24, 2011
Sunt inconjurat de oameni, de cuvinte si de oameni, vazuti sau nevazuti, dar... uite-ma-s aici :) Scriind. E si vina mea, cu ghilimele sau fara. Stiu starea asta. Dar astept sa treaca. Se zice sa inteleptii tac. Dar si prostii fac la fel. Odata un prof, profu de istorie din liceu, mi-a zis sa nu ma mai plimb pe dupa ciresi (parca asa era vorba... sau era cu visini?) cand incercam sa raspund la o intrebare legata de lectia de atunci. Sa te plimbi pe dupa ciresi. Parca sunt un copil care nu-si primeste jucaria :)) Si imi doresc niste jucari, e adevarat. Vorbesc aiurea, nu? Culmea ca nu-mi plac oamenii care vorbesc alambicat, numai ei stiind logica cuvintelor lor, iar eu fac la fel. E o anumita lasitate in asta daca stai sa te gandesti. Ei bine, putem sa "die alone" si din cauza asta. Dar si din altele banuiesc.

Sunt nemultumit cu una din nemultumirile mele. Da, e una din zilele alea :P Dar simt ca n-am ce face. Asa ca astept sa-mi treaca. Asa ca vorbesc alambicat si nu exprim clar ce vreau sa exprim. Poate subestimez oamenii. Dar daca zic ce-i in mintea mea, oare nu-i supraestimez? Decizii, decizii :)) Sau dileme, dileme :P Stilul meu adica.

Later Edit: it's a little better. for now. :)

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 22, 2011
Ce ai alege, sa ai numai o singura persoana in viata ta, dar ea sa fie acea persoană, persoana cu care poti sa traiesti o viata intreaga, sau sa-ti traiesti viata cunoscand oameni si oameni, intr-un rollercoaster al experientelor si descoperirilor?

Sa zicem ca nu le poti avea pe amandoua.

In mare aceasta intrebare mi-o pun mie, dar, daca vreti, puteti raspunde si voi. As fi curios sa vad cum priviti lucrurile. Pentru mine aceasta intrebare o voi lasa fara raspuns aici, desi la sfarsitul zilei cred ca stiu ce as alege. Dar, orice as alege stiu ca imi voi dori si cealalta alegere. De aici si intrebarea :)

Later Edit: "Parcă era vorba că, atunci când iubim, îi iubim pe oameni pentru ceea ce sunt nu pentru ce-am vrea noi să fie." Imi place postarea asta (Controverse...) si sper sa va placa si voua :) Ma gandeam unde sa o pun sa o cititi, si cum se leaga cumva de ce s-a scris prin comentarii aici, cred ca locul linkului e aici. Asadar, in lipsa de cuvinte, va zic din nou sa o cititi :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 21, 2011
Am gasit asta printr-un comentariu:

Barbatii sunt ca linoleumul. Daca ii pui jos ca lumea de prima data, ii poti calca in picioare toata viata.

In primul si primul rand e valabil si pentru gagii si pentru gagici. In al doilea rand nu-mi place deloc acest gen comportament (si gandire) de a calca pe cineva in picioare cand simti ca poti face asta cu cineva.

Asta este o latura a "junglei" (creata de noi, make no mistake about it) in care traim. Sa fii rau si al dracului caci daca esti nice, shit, toti te calca in picioare (sau incearca). Daca au fost timpuri in care oamenii trebuiau sa fie nice, atunci chiar imi lipsesc. Si acum ne intrebam de ce nu ne intelegem bine prin relatii, la servicu, in familie etc Pai daca toti vrem sa ne calarim unii pe altii... :)) Pentru ca asta e "regula" (sau macar una dintre ele) pe care am creat-o ca sa ne justificam "jungla".

So... nice? Nici sa nu indrazniti sa va ganditi :)) Nice = slab in lumea asta. Ma intreb cum e mai bine, sa fii nice si sa o iei in nas de fiecare data sau sa fii al dracului si sa-i calci pe toti din jurul tau? :) Ma intreb care e mai fericit?

Titlu alternativ: Calca-ma, baby, calca-ma :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 19, 2011
Ma scarpin virtual in cap si ma intreb cum de unii nu isi dau seama ce mare responsabilitate e un copil si cat iti poate schimba el viata? Caci asa e. Un copil in viata ta iti poate schimba stilul de viata. Uneori in rau daca nu esti pregatit pentru el, alteori in bine daca esti responsabil si esti dspus sa o schimbi. Viata de dinainte de un copil nu e aceeasi cu viata de dupa. Daca nu iti dai seama de asta, mai bine nu-i faci. Uneori ma gandesc ca oamenii fac copii fara sa isi dea seama in ce se baga. Nu vreau sa ii dau venirii unui copil o conotatie negativa, caci nu are una, dar, dupa mine, daca faci un copil trebuie sa fii constient ca coordoinatele in viata ta se vor schimba, fie ca vrei, fie ca nu. Si schimbarea lor cere si de la tine o schimbare de perspectiva.

In cazul meu, o sa fac copii cand o sa fiu in stare sa fiu responsabil ca parinte. Adica niciodata :)) Serios. Nu sunt dispus sa-i fac doar de dragul de ai avea. Daca e sa fiu un tata, ceea ce cu greu imi imaginez ca se va intampla, vreau sa fiu un parinte cat mai bun posiibil.

In rest... cad. "Tine-ma". Dar nu e nimeni langa mine. Asa ca ma incurajez cu gandul ca o sa ma sprijin eu singur.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 19, 2011
Imi place secventa asta :) (wonder why? :P)
   
ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 17, 2011

Sunt asa cand sunt intr-un loc cu multi oameni in jurul meu. Cum? Prin tacere. Stau la locul meu si astept pana scap de acolo :)) Nu sunt genul vorbaret si "hi5" cu toata lumea. Acum faza cu zidul e asa si asa, adica depinde, in general cand nu cunosc persoana, sau persoanele, de langa mine sau cand nu am incredere sunt rezervat si nu ma bag in vorba. Daca o cunosc si am incredere nu mai e chiar asa. Sper :)) Ma descurc mai bine cu o persoana sau doua. Sunt tepos daca nu am chef sau sunt zgandarit. Si cu toate astea, imi doresc sa gasesc persoane care sa-mi intre pe sub piele si sa ma cunoasca de dupa "zidul" acesta (tepos, incapatanat, tacut si rezervat) :P

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 17, 2011
Ii ridica barbia cu mana si incerca sa o sarute. Ea se uita la el putin luata prin surprindere si apoi isi dadu hotarat capul pe spate. Privirea ei ii lasa de inteles sa nu mai faca asta. Se asternu un moment de tacere stanjenitoare. O daduse in bara. Incerca incurcat sa se uite in alta parte. Tacerea devenea din ce in ce mai aiurea  Se gandi ca tot ce isi dorea acum era sa cada pe spate in pat

"El cazu cu incetinitorul pe pat. Si, stand asa, se uita in tavan. Hmmm... era alb. Foarte rar, foarte rar asemenea culoare, se gandi el in felul lui aiurea ca sa-si mai alunge stanjeneala din minte. Daca stau asa nemiscat destul de mult timp poate nu isi mai da seama ca sunt aici. Un lucru cam complicat de vreme ce ea era chiar langa el. Ia stai asa... naratorul asta, isi zise el incruntandu-se, ma cam da de gol." :P

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 12, 2011
As vrea sa scriu ceva, dar nu e timp, nu e indrazneala si ma simt si putin obosit.

Cand stai in pat, sau cand pur si simplu stai :), iti imaginezi diverse lucruri. Fantezii. Iti imaginezi trupul ei stand pe o parte, cu spatele la tine, dimineata cand te scoli. Ii "vezi" soldul cum se ridica intr-o parte. Iti imaginezi ca ii iei soldurile cu mainile si il inalti. Iti imaginezi ca e somnoroasa. Iti imaginezi ca o patrunzi incet, ca o vezi cum se trezeste cu fiecare "lovitura", ca ii place. Simti caldura verii din camera si de pe pielea ei. O vezi cu capul in perna. Iti imaginezi ca ii deschizi nasturii de la camasa, nasture cu nasture. Pana ii vezi sanii cum se arata, cu sfarcurile indreptate inspre tine. Iti imaginezi cum aluneca camasa de pe umerii ei si peste bratele ei. Jos pe podea. Iti imaginezi ca sta in bratele tale in timp ce tu stai jos sprijinit cu spatele de pat. Iti zice despre ea, suparari si ganduri pierdute. O lasi sa-si lase capul pe pieptul tau si stai asa. Iti imaginezi ca dupa asta o iei in pat si faceti dragoste. O faci din nou sa se simta bine si prin asta te faci si tu sa te simti bine impreuna cu ea.

Imagini pe scurt, bucati de film. Dar va las cu o melodie descoperita cand m-am uitat din nou la trailerul serialului Awake. Nu e clipul ei oficial, nu cred ca are unul, dar totusi e foarte frumos (imi plac clipurile in care vezi feţe de aproape... buze... ochi...) si cumva se potriveste si cu fanteziile (zic eu). Plus ca doua tipe impreuna nu strica niciodata :P


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 10, 2011
Aseara am trecut peste aceasta secventa in carte.


Casa Stark are pe emblema sa un lup. Un lup stravechi cum zic ei. Acesta e ceva mai mare decat unul normal si mult mai puternic. Astfel de lupi nu au mai fost vazuti de mult mult timp prin partile lor. Se zice ca s-ar afla la nord, dupa Zid. Intr-o zi, cand se intorceau spre casa, Robb si Jon au gasit o lupoaica moarta. Cand a ajuns si tatal lor acolo, Jon, bastardul, a reusit sa-i convinga sa-i pastreze. Cinci pui de lup stravechi pentru cei cinci copii ai lordului Stark. Cand sa plece au mai gasit ceva mai departe inca un pui, diferit de ceilalti, si acesta i-a revenit lui Jon insusi, fiu lui Stark cu o alta femeie. Si astfel fiecare copil are cate un lup care sa-i fie alaturi si sa-l apere: Grey Wind pentru Robb, fiul mostenitor; Lady pentru delicata si frumoasa Sansa; Nymeria, dupa regina razboinica, pentru baietoasa Arya (vezi mai sus); Summer, reprezentand speranta si trecerea peste Iarna grea ce va veni, pentru micul dar maturul Bran; Shaggygdog pentru copilasul Rickon; si Ghost, lupul alb si tacut al lui Jon.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 09, 2011
Orice zbor incepe cu o cadere, zise cioara. Uita-te in jos.

Si fara legatura cu citatul (cel putin eu nu ma gandesc la una), ma gandesc ca poate nu e asa de rau. Ca poate eu am destinul meu, chiar si asa cum este viata mea acum. Nu e vorba de culmi, ci e vorba sa iau ce am si sa il fac al meu. Nu conteaza daca nu e interesant, sau maret, sau plin de fun, fun, fun, fun :P. Trebuie sa ma obisnuiesc cu cel ce sunt acum, chiar daca nu imi plac anumite lucruri/situatii din viata mea. Si apoi, dupa asta, voi vedea ce voi deveni.

Pana la urma se pare ca nu pot sa pun numai "songs, clips and shit" :)

ta hand om dig cititorule

|
Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 09, 2011
din ciclul "postarea asta e in special pentru cei ce se joaca jocuri pe calculator":

Daca nu ati jucat primul joc (Bioshock), atunci ar fi bine sa o faceti :D Eu l-am jucat si e superb, mai ales la nivel de poveste si cum se concluzioneaza ea .

Acesta e al treilea din serie (pe al doilea nu l-am jucat, dar am citit ca nu e la fel de bun ca primul), iar daca e sa ma iau dupa cele doua clipuri de mai jos, atunci el este... *wow* :)) N-am mai vazut un asa joc, desi recunosc ca nu ma joc foarte des. Ideea e ca daca va plac jocurile pe calculator atunci ar fi bine sa vedeti clipurile astea :P Eu deja sunt cu falca pe jos :))



ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 09, 2011


***
Si daca tot sunt aici...

Piano and Violin


Heavy Metal


Medieval Instruments


Original Version with Opening Credits



Pentru restul variantelor (piano, acordeon, 8-bit, techno, trance, electronic): aici

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•joi, iulie 07, 2011


Mi-e teama ca gandurile mele s-ar putea sa se adevereasca.

Intrebare: cati dintre noi vor reusi cu adevarat sa iasa din asta?


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•miercuri, iulie 06, 2011
Breathe... Breathe...

Cateodata cand ma uit pe net vad oameni care... Nu, hai sa o zic altfel, pentru unii netul e un mare spectacol. Uita ca aici cei care scriu sunt tot oameni. E usor pe net sa fii nesimtit. In primul rand pentru ca poti deveni asa de detasat de subiectul pe care-l citesti ca nu-ti mai pasa. In al doilea rand pentru ca simti ca poti scapa cu asta. In al treilea rand pentru ca pur si simplu poti fi un nesimtit, care simte placere sa arunce aiurea cu cuvinte si eventual sa primeasca ceva atentie pentru asta. Cat de jos poti sa fii? Pentru ca sigur, dupa mine, ai ceva frustrari prin viata daca faci asta. Nu vad oameni multumiti de ei ori de viata lor facand asta.

Vreau sa scriu "putin respect" dar in momentul asta simt ca as vorbi degeaba. Cei care nu stiu asta, nici nu o sa le intre in cap. Caci, pentru ca tu sa ai respect, macar putin, pentru o fiinta din aceeasi specie cu tine, trebuie sa realizezi ca si ei sunt ca tine. Ca pot fi raniti. Ca au offf-urile lor. Ca trec printr-o viata. La fel ca tine.

Cum zicea Adina (scot putin din context): "arunci o piatra si pleci, ce mai conteaza unde cade?". Bine spus. Cam la asta se reduce pentru unii. "Ce mai conteaza".

Mie nu-mi poate pasa pentru cineva caruia nu ii pasa. Poate sunt abrupt, dar de ce sa ma chinui? De ce sa-mi pese de tine cand tu nici nu stii notiunea? Poate undeva in viata ta aia a ta vrei sa-i pese cuiva de tine, dar cu atitudinea asta nu-ti faci nici o favoare. Ce-ai zis?... Ai fost ranit candva? Si noi am fost raniti, cum de nu suntem asa de nesimtiti ca tine?

Scriu ca sa scot din sistem. Ma deranjeaza sa vad asta (nesimtire) prin comentariile de pe blogurile pe care le citesc. Ma abtin sa le zic ceva, pentru ca nu vreau sa ma cert si sa-i "hranesc" si mai mult. Daca asta ar fi fost la mine nu as mai fi fost asa de "democrat" cu existenta acelor comentarii pe blog. Nesimtire, nesimtire, dar pana la un punct, apoi nu mai discut.

Si mai sunt altii care nu sunt nesimtiti dar sunt genul acela "uhhhh avem lectura... spectacol, spectacol". Imi "place" asta, viata altuia ca lectura. Inteleg ca toti pana la un punct lecturam, cum am zis netul te detaseaza de celalalt. Dar pana la un punct, pentru ca dupa aia pur si simplu ajungi sa nu-l mai privesti pe "scriitor" ca pe un om, ci ca pe un generator de lectura si spectacol. Pentru distractia ta.  V-as da niste palme numai pentru asta. Asa, sa va treziti la realitate.

Gata. Nu sunt asa de suparat pe cat pot sa par in scris, dar ma deranjeaza ceea ce vad. Si poate cuvintele nu au valoare si vorbesc degeaba, dar daca pot scrie despre ceva si in acelasi timp sa ma descarc, o voi face.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•marți, iulie 05, 2011
Let's break this down...


In primul rand si in primul rand, hai sa nu ne mai luam de elevi, da? Nu numai ei sunt vinovati. Vina lor? Nu invata. Da, nu invata. Si nu aveti cum sa ma contraziceti pentru ca invatatul, atat la liceeni cat si la cei din facultati cat si la cei mai mari ca mine, e sa o frece pe ultima suta de metri. Unii, altii chiar invata.

Dar gata? Dam vina pe ei? Nu. Pentru ca viata se traieste altfel acum decat atunci (inainte de '89). Acum ai toate posibilitatile din lume sa faci orice altceva decat sa inveti. Acum toti vrem sa ne distram, sa copiem, sa fim smecheri prin scoli. Si nu e numai vina unui adolescent, e si vina societatii. E vina parintilor, acelora un nr. x dintre ei, care nu stiu pe ce lume traiesc si nu le pasa sau nu se intereseaza de copii lor. Profesorii nu-si mai dau interesul. Dar de ce sa o faca? Sunt prost platiti, cei tineri vin cu cunostinte zero din facultate, multi din cei buni au plecat ori s-au pensionat, sunt mistocariti prin scoli de elevi, fututi la cap de director si inspectorat. Inspectoratul si institutiile care ar trebui sa supervizeze si sa corecteze sistemul o freaca regeste pe bani publici ca e treaba politica si acolo. Iar ministerul cu banii aia putini pe care-i primeste si cu oamenii aia incapabili (nu toti, in orice institutie sunt si oameni capabili, eu vb in special de cei din functiile de mai de sus pe scara) pusi politic, pe care-i are, se maimutareste, atentie, nu de 3 ani, ci de 20 de ani.

Dezastru? Poate doar pentru stiristii astia pusi pe rating si lamentari. Realitatea ar fi fost asa si in anii trecuti daca puneau camere. Cica in Suceava (din auzite recunosc) nu (prea) au avut camere. Rezultat: 65,03% La unele licee mai rasarite erau camere doar pe hol. Nimanui nu-i place ca o scoala cu prestigiu sa pice prost, nu? Sa revenim la idee, se copie de rupe in Romania, se copie de ani de zile. Numai acum ne loveste realitatea cand s-a incercat o metoda mai stricta de supraveghere. Pentru ca asta ar fi fost realitatea si in anii trecuti. La fel de dezastruoasa. Ghinionul astora de acum ca i-au "stresat" camerele si nu au mai putut copia.

Supraveghetori exigenti? Hai sa luam scenariul asta. Esti profesor si ai camera de luat vedere in clasa. Iti risti postul ca sa-i lasi pe aia sa copie? Au devenit exigenti de frica.

Stiti ce e cel mai rau din asta? Ca toti arunca vina in alta parte. Nimeni nu se apleaca asupra tuturor aspectelor (elevi, societate, cultul copiatului, institutii locale ori guvernamentale defectuoase si pe principii politice, profesori, parinti), nimeni nu discuta constructiv. O sa trecem si peste asta si o sa se aleaga praful din lectia asta, caci noi in prostia noastra facem show la teve si dam vina pe altii. E vina PDL, e vina lui Funeriu, lui Boc, a elevilor, a parintilor, a profesorilor, a cui vreti voi. Numai asta aud. Numai asta ziceti dragii mei. Pacat. Pacat ca numai de asta suntem in stare. Si ne asteptam la minuni. Cine sa le faca?

Nu e corecta atitudinea celor "mari" care cu ceva malitiozitate ii fac pe astia de acum prosti. Tinerii de azi nu sunt prosti, nu sunt deloc, numai contextul (sa le insir din nou?) i-a adus la rezultatele astea. Coborati de pe piedestalul ala pe care v-ati urcat si mai lasati mistocareala pentru ca maine, poimaine vin astia mici prin functii si cu educatia asta care nu o mai au se duce tara dracului. O sa va cada lumea in cap cand va duceti la doctor sau la un contabil sau va dati copii la scoala si aia nu stiu nimic ca nu au avut un sistem educational adecvat. Asa ca fiti mai cuminti si incercati, in loc sa va simtiti destepti ca voi ati rupt BAC-ul la vremea voastra, sa faceti si voi ceva constructiv.

Si astia mici, nu va mai dati loviti de soarta. Multi dintre voi ati facut-o pe mana voastra. Puteati sa invatati. Puteati. Ca examenul a fost prea greu, ca benoclul de pe perete v-a stresat....Daca ati fi invatat nu ati mai fi fost in situatia asta. Nimeni nu zice sa luati cu zece, dar puteati mai mult. Si voi o stiti.

Sunt sigur ca o sa-mi iau injuraturi pentru rantul meu, dar, asa cum vad eu lucrurile, asta e de fapt realitatea. Asta e cea adevarata. Nu cum am visat pana acum ca invatamantul romanesc naste genii. Poate nastea, acum ne prosteste. Noi ne credem de neatins, nu ne gandim ca se poate intampla ceva rau. Uite ca se poate. Faceti credite cu gramada, vine criza. Nu invatati, nu va ocupati de sistemul de invatamant, nu va pasa... uite ce se intampla. La ce v-ati asteptat?

Nu ma bucur pentru asta, dar ne trebuia o lectie ca asta din pacate (n-am nimic cu cei ce au picat, ghinionul lor a fost ca anu asta s-a spart buba). Poate o sa ne mai trebuiasca, nu cred ca vom invata destul de repede sau ca o vom face cu adevarat. Poate sunt exagerat de pesimist, dar din ce vad la televizor nu-mi da sperante (cum se fac emisiunile, politicienii... ).

Nu vreau sa dau titluri de televiziune dar invatamantul si medicina sunt aproape la pamant. Si tocmai ele sunt cele mai importante intr-o societate, intr-o tara. Trebuie sa avem oameni educati corespunzator si sanatosi. Nu avem nevoie de borduri, centuri si sensuri giratorii. Nu avem nevoie de gargara pe Antena sau Realitatea. Nu avem nevoie de politicieni de doi lei pentru ca noi stam si ii votam ca prostii.

Cand va treziti sa ma anuntati si pe mine.

In rest, daca am exagerat cu limbajul, asta e. M-a prins momentul si am scris ce cred eu. Chiar cred ca atunci cand iese ceva rau sunt mai multi factori in ecuatie, nu numai unu sau doi. Noi, fie ca va place sau nu, suntem si vinovati si victime. Mi-ar placea sa vad in cuvintele oamenilor ca-si dau seama de asta si ca este o incercare reala de a fi realisti si obiectivi. Sa ne recunoastem greselile si sa le aratam si pe acelea din afara noastra. Sa incercam sa facem ceva cu adevarat, nu ce vad eu acum. Acum doar vad capra vecinului cu pixul de la BAC infipt in cap.

PS: PSD cere demisia lui Funeriu. Ha Ha Ha. Gargara politica pentru alegeri. Ma intreb cati o sa-i vrea capul lui Funeriu? hmmm... *cough* scapegoat *cough*

PS 2: zicea C.T.P. ca tendinta acum e spre specializare, adica fiecare sa se priceapa la ce-i place sau pe ce s-a axat. Nu mai e vremea aia a culturii generale atotcuprinzatoare. Si desi putina cultura generala nu strica, totusi sunt de acord cu el despre tendinta spre specializare in societatea capitalista.

PS 3: daca ati vazut, multe din liceele cu promovabilitatea foarte mica sau zero, au fost cele cu profil tehnic, adica cele din coada ierarhiei. Acolo ajung elevi cu notele de la capacitate mici sau foarte mici. Asta plus faptul ca scoala respectiva nu va ajunge niciodata la nivelul uneia bune. Asa ca pentru acesti elevi BAC-ul chiar a fost greu tocmai pentru ca nu au avut resursele necesare (nici intelectuale, nici la nivel de institutie scolara) ca sa faca ceva la BAC. Nu zic ca nu sunt elevi inteligenti si acolo care pot reusi, dar multi nu cred ca sunt la nivelul elevilor din liceele mai bune dintr-un oras. 

PS 4: nu-mi place expresia "examenul maturitatii", mai ales in "nu au trecut examenul maturitatii". Ce maturitate, domne? Pai nici la 25, 30 ani nu poti sa zici, pentru unii, ca sunt maturi. Ce sa ceri de la 18 ani? Sa fie tineri, maturi vor deveni pe parcurs. Exercitiul deplin al drepturilor ca major nu inseamna maturitate.

PS 5: BAC-ul asta nu l-au picat numai ei, l-am picat si noi, ca natiune, odata cu ei. De ce? Pentru ca nu am facut ceea ce trebuia facut pana acum ca sa evitam asta.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•luni, iulie 04, 2011


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•duminică, iulie 03, 2011
Veghez noaptea peste visele voastre... sau peste insomniile voastre :)

Vreau sa scriu, asa ca postarea asta e doar din dorinta de a scrie ceva. Orice. De preferabil ceva frumos, "artistic" ori bine scris :)) Ascult "Chip de Inger" si lumea e mai buna. Cam atat sunt cuvintele mele vis-a-vis de cum ma simt. Nu e pink hearts and ponies, ci e faptul ca shit happens but that's life, pana la urma cand te uiti la oameni, mai ales pe net, vezi ca e ceva frumos in ea, si in ei.

E tarziu, foarte tarziu, dar mai stau pe aici... cat se poate. Astept ceva inspiratie, cat timp nu vreau sa inchid melodia asta. Nu acum, Nu acum. Am inceput sa scriu mai devreme si am scris ceva dar am sters.

Cu cat sa ma multumesc in viata asta? Cu ce am acum? Intreb fara repros in glas. E bine acum, hai poate... binisor, dar se poate si mai rau, asa ca ar trebui sa fiu multumit. As vrea sa ma detasez mintal intratat incat sa fiu multumit cu situatia mea de acum. Dar ceva lipseste, stiti, daca m-ati citit de destul de mult timp ar trebui sa banuiti ce anume. Nu e la singular, nu e doar un singur lucru. Incerc sa-mi obisnuiesc mintea sa se obisnuiasca cu starea de fapt. Sa nu mai ceara, sa nu mai vrea. De ce pentru anumiti/multi oameni unele lucruri sunt atat de normale cat sunt de straine pentru mine?

Pe un tumblr: "Anonymous Asked: God hates fags", and her answer was "but god still loves me more than he loves you."

Ma uitam astazi la gagici pe strada in Bucuresti si imi ziceam ca traim in the age of sex  Pe oriunde te uiti toti arata bine. Si ar trebui sa fie bine, nu? Dar daca stai si te gandesti totul converge inspre sex. Nu trebuie sa-ti zici cuvantul in minte sau sa te gandesti la el. Vezi imagini frumoase, dar nu vezi persoana din spatele imaginii frumoase, nu stii ce fel de om e. Asa ca acum imaginea tine loc de calitatea de a fi un om bun, de treaba, de incredere. Toti oameni care par frumosi automat sunt si buni sau de treaba, nu? Intr-un fel cu o imagine frumoasa nu ai cum sa comunici, ea nu-ti zice "buna" ci doar te incanta. Si cand te incanta tu faci "sex" cu imaginea aia, o vrei pentru tine, o doresti in "patul" tau. Asa ca daca arati bine toti care te vad pe strada "o fac" cu tine. Si tu nu mai ai substanta ci esti doar o imagine ravnita.

Cand zic "just people" zic si ca oricat de frumos sau destept ai fi, tot esti doar un om. Si daca eu te vad ca om atunci tu nu ai cum sa ma mai impresionezi, oricat de frumos, bogat, destept ai vrea sa pari. Tu nu mai ai nici o putere asupra mea. Esti doar un om ca mine.

Puterea pe care o are cineva asupra ta nu e ceva palpabil, ci e doar ceva creat de mintea ta. De asta zic ca depinde de tine. Cand vine vorba de persoana ta, in psihicul tau tu faci jocurile, si nu altcineva. Tine-ti minte asta. Voi sunteti Dumnezeii propriului vostru univers.

Dar pacat ca suntem prea oameni ca sa ne dam seama de asta.

Cine sunt eu? Sunt doar un om. Da, uneori mintea mea cocheteaza cu ideea ca vai... ce mare scula pe bascula sunt eu, dar incerc apoi sa ma iau frumusel si sa-mi zic: "omule, esti om, cu parti bune dar si cu defecte". Stiu ca daca raman umil, ca daca vad partea aia imperfecta din mine, asta ma poate face puternic. Eu nu sunt indestructibil, blindat, de o putere colosala, asa ca ma gandesc ca poate tocmai din vulnerabilitatea mea pot sa-mi dau putere.

"Te rog mai stai, stiu ca vei pleca oricum" - :) Imi place intr-un fel anume versul asta. Cum sa zic... ca barbat trebuie sa stii ca asa este si sa nu disperi stiind asta. E valabil si ca om. Oamenii pleaca, nu-i poti tine mai mult decat vor ei sau decat le este destinat sa fie langa tine. Dar ca barbat, pentru mine, sa fii puternic intradevar e sa o lasi sa plece daca vrea, sa nu tii de ea. E una dintre cele mai mari dovezi de iubire de care poti sa dai dovada. Mie nu-mi place sa folosesti ideea de gelozie ca sa arati ca tii la cineva sau ca sa ai dovada ca cineva tine la tine. E stupid si infantil. Eu nu vreau sa ma lupt pentru nimeni, aici nu suntem la turniruri. Eu nu pot forta pe nimeni sa ma placa sau sa stea langa mine, tot ce pot sa fac e sa fiu relaxat cu asta. Asta imi doresc de la mine.

Cand stii ca orice se poate intampla si esti ok cu asta, atunci vei privi altfel lumea in care traiesti, dar si viata in general.

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•sâmbătă, iulie 02, 2011
Imi place aceasta melodie :) Iar versurile... merge le ador? :P Le ador, le ador, le...ador :)


Zaresc lumini sau parca-s umbre
E zi sau noapte, nici nu stiu
Nu stiu ce s-a-ntamplat cu mine
Mi-e frig, mi-e teama iar sufletul imi e pustiu

In vis mi-a aparut o fata
Un chip de inger m-a sarutat usor
M-a sarutat sau doar mi s-a parut
Caci ce-am simtit nu m-a durut

Nu vreau sa nu pot sa ma trezesc acum
Te rog mai stai, stiu ca vei pleca oricum
As vrea ca tu sa nu fi doar un vis
Nu vreau si nu pot sa ma trezesc acum

As vrea sa-ti pot atinge chipul
Sa-ti simt suflarea pe obrazul meu
Da, ia-mi sufletul cu tine
Doar pentru o clipa sa simt ca esti al meu

Nu vreau sa nu pot sa ma trezesc acum
Te rog mai stai, stiu ca vei pleca oricum
As vrea ca tu sa nu fi doar un vis 

Nu vreau si nu pot sa ma trezesc acum

Zaresc lumini sau parca-s umbre
Un chip de inger sau doar mi s-a parut
Da, ia-mi sufletul cu tine
Doar pentru o clipa sa sïmt acel sarut

Nu vreau sa nu pot sa ma trezesc acum
Te rog mai stai, stiu ca vei pleca oricum
As vrea ca tu sa nu fi doar un vis
Nu vreau si nu pot sa ma trezesc acum

Sa ma trezesc acum...

ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare
Author: No One
•vineri, iulie 01, 2011
Stau de vreo 12 ore la calculator (cu pauze de masa; 1? 2? hmmm). Super :D Uite asa mi se duc creierii. Din tinerete :) Nu va faceti griji... a avut legatura cu facultatea (hmm...daca e sa fiu sincer, cateva ore au fost asa... ca vroiam sa-mi omor creierii). Dar promit, termin postarea si ma car. Cred ca o sa mananc ceva :P

Am dat de niste poze si m-am gandit: "de ce sa nu ridic eu nivelul intelectual al blogului?". Simt ca-i lipseste :P Intai precizez ca o poza am gasit-o la altcineva initial, dar o sa dau si sursa lor la sfarsit pentru ca am vrut cumva sa le tratez ca pe o unitate. Asa... ce sa zic? Mai am momente de astea cand v-r-e-a-u dar imi vine sa-mi dau palme caci nu consider ca fac bine, sau ca gandesc bine, sau ca e corect sau... Well, cred ca am un soi de "corectitudine" stupida *facepalm*. Pentru cei ce zic ca e bine... sa faci ceea ce crezi tu ca e corect sucks... cateodata :)) Sa vina pozele...


Şi...


"nu uitati ca ea se afla ascunsa in multe produse: paine etc."
(Retete pentru sanatatea noastra - Elena Pridie)

"Ea"? :P De ce ma gandesc acum la "ca painea calda"? :))) Never mind,  "ea" e "ea" si cu asta basta :P :)) Acum, titlul e asa din pura aberatie de 12 noaptea :)  (Dar l-am schimbat intre timp, deci acum e pura aberatie de 12 ziua). Cam atat. Ahhh... si sursele: in the nightside of eden. Iar daca tot suntem aici, arunc si un clip. Asa, pentru ca pot :P


ta hand om dig cititorule

Linkuri de întoarcere către această postare