Author: No One
•marți, iulie 26, 2011
Ma uit in sus.

Cum sa existi daca nu existi? Pentru ca daca nu esti vazut nu existi. Dar daca tu iti stii existenta atunci asta insemna ca existi? Cum sa o faci daca nu poti dovedi lumii ca esti acolo?

In mijlocul trotuarului stau. Cu oameni mergand un jurul meu. Dar parca nu stiu ca sunt aici. Nu se uita la chipul meu. Doar trec. Pe langa.

Vad lumea in miscare. Cum curge pe langa mine. Timpul... timpul nu-mi apartine, caci eu nu-i apartin. Nu depind de el. Ei depind, da. Asa ca ii vad cum trec cu viteza, traindu-si timpul. In lumea lor. Fara mine.

Exist in mijlocul lor. Si totusi pentru ei nu exist. Numai eu stiu. Eu, spectator la miscarea lor. E atata singurate in asta. Dar ma face sa ma simt special. Caci sunt altfel decat ei. Ciudat.

Ma uit in sus. Picuri cad peste umerii mei, imi lovesc fata. Iar ei fug sa se adaposteasca. Se feresc. Majoritatea. Unii merg linistiti. Dar nici ei nu ma vad.

Strada e mai goala, asfaltul sclipeste in caderea ploii, eu stau pe loc. Nu aud nimic. Doar ploaia. Cum ma uda pana la piele. Nu ma misc. Raman asa in ploaie privind lumea din jurul meu. O lume care nu stie ca exista.

Un vers imi vine in minte. It's only rain. Si ma simt ca un arhitect.

Ma uit in sus. Cum sa existi daca nu existi? In mijlocul trotuarului stau. Vad lumea in miscare. Exist in mijlocul lor. Ma uit in sus. Strada e mai goala, asfaltul sclipeste in caderea ploii, eu stau pe loc. Un vers imi vine in minte.

Ma uit in sus.

This entry was posted on marți, iulie 26, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.