Author: No One
•duminică, iulie 24, 2011
Sunt inconjurat de oameni, de cuvinte si de oameni, vazuti sau nevazuti, dar... uite-ma-s aici :) Scriind. E si vina mea, cu ghilimele sau fara. Stiu starea asta. Dar astept sa treaca. Se zice sa inteleptii tac. Dar si prostii fac la fel. Odata un prof, profu de istorie din liceu, mi-a zis sa nu ma mai plimb pe dupa ciresi (parca asa era vorba... sau era cu visini?) cand incercam sa raspund la o intrebare legata de lectia de atunci. Sa te plimbi pe dupa ciresi. Parca sunt un copil care nu-si primeste jucaria :)) Si imi doresc niste jucari, e adevarat. Vorbesc aiurea, nu? Culmea ca nu-mi plac oamenii care vorbesc alambicat, numai ei stiind logica cuvintelor lor, iar eu fac la fel. E o anumita lasitate in asta daca stai sa te gandesti. Ei bine, putem sa "die alone" si din cauza asta. Dar si din altele banuiesc.

Sunt nemultumit cu una din nemultumirile mele. Da, e una din zilele alea :P Dar simt ca n-am ce face. Asa ca astept sa-mi treaca. Asa ca vorbesc alambicat si nu exprim clar ce vreau sa exprim. Poate subestimez oamenii. Dar daca zic ce-i in mintea mea, oare nu-i supraestimez? Decizii, decizii :)) Sau dileme, dileme :P Stilul meu adica.

Later Edit: it's a little better. for now. :)

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on duminică, iulie 24, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.