Author: No One
•miercuri, iulie 06, 2011
Breathe... Breathe...

Cateodata cand ma uit pe net vad oameni care... Nu, hai sa o zic altfel, pentru unii netul e un mare spectacol. Uita ca aici cei care scriu sunt tot oameni. E usor pe net sa fii nesimtit. In primul rand pentru ca poti deveni asa de detasat de subiectul pe care-l citesti ca nu-ti mai pasa. In al doilea rand pentru ca simti ca poti scapa cu asta. In al treilea rand pentru ca pur si simplu poti fi un nesimtit, care simte placere sa arunce aiurea cu cuvinte si eventual sa primeasca ceva atentie pentru asta. Cat de jos poti sa fii? Pentru ca sigur, dupa mine, ai ceva frustrari prin viata daca faci asta. Nu vad oameni multumiti de ei ori de viata lor facand asta.

Vreau sa scriu "putin respect" dar in momentul asta simt ca as vorbi degeaba. Cei care nu stiu asta, nici nu o sa le intre in cap. Caci, pentru ca tu sa ai respect, macar putin, pentru o fiinta din aceeasi specie cu tine, trebuie sa realizezi ca si ei sunt ca tine. Ca pot fi raniti. Ca au offf-urile lor. Ca trec printr-o viata. La fel ca tine.

Cum zicea Adina (scot putin din context): "arunci o piatra si pleci, ce mai conteaza unde cade?". Bine spus. Cam la asta se reduce pentru unii. "Ce mai conteaza".

Mie nu-mi poate pasa pentru cineva caruia nu ii pasa. Poate sunt abrupt, dar de ce sa ma chinui? De ce sa-mi pese de tine cand tu nici nu stii notiunea? Poate undeva in viata ta aia a ta vrei sa-i pese cuiva de tine, dar cu atitudinea asta nu-ti faci nici o favoare. Ce-ai zis?... Ai fost ranit candva? Si noi am fost raniti, cum de nu suntem asa de nesimtiti ca tine?

Scriu ca sa scot din sistem. Ma deranjeaza sa vad asta (nesimtire) prin comentariile de pe blogurile pe care le citesc. Ma abtin sa le zic ceva, pentru ca nu vreau sa ma cert si sa-i "hranesc" si mai mult. Daca asta ar fi fost la mine nu as mai fi fost asa de "democrat" cu existenta acelor comentarii pe blog. Nesimtire, nesimtire, dar pana la un punct, apoi nu mai discut.

Si mai sunt altii care nu sunt nesimtiti dar sunt genul acela "uhhhh avem lectura... spectacol, spectacol". Imi "place" asta, viata altuia ca lectura. Inteleg ca toti pana la un punct lecturam, cum am zis netul te detaseaza de celalalt. Dar pana la un punct, pentru ca dupa aia pur si simplu ajungi sa nu-l mai privesti pe "scriitor" ca pe un om, ci ca pe un generator de lectura si spectacol. Pentru distractia ta.  V-as da niste palme numai pentru asta. Asa, sa va treziti la realitate.

Gata. Nu sunt asa de suparat pe cat pot sa par in scris, dar ma deranjeaza ceea ce vad. Si poate cuvintele nu au valoare si vorbesc degeaba, dar daca pot scrie despre ceva si in acelasi timp sa ma descarc, o voi face.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, iulie 06, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.