Author: No One
•marți, august 16, 2011
Cum ma simt bine, obosit dar bine, o sa incerc sa scriu despre o idee. Citeam mai demult la cineva ca nu e bine sa iti compari copii cu altii. Nu, nu e. Si o stiu din relatia mea cu ai mei. Tot timpul am fost comparat cu altii. Daca altii faceau mai bine, imi erau dati ca exemplu ca asa se face, ca invata mai mult, ca sunt mai dezghetati, ca sunt mai descurcareti, ca sunt mai intr-un fel si ca eu ar trebui sa fiu mai aproape de cum sunt ei. In mintea lor era cu titlu de "ti-o zic ca sa te invete". Mie? Nu mi-a placut. Si nici acum nu-mi place sa fiu comparat cu altii. Ma simt aiurea si de parca nu as fi destul de bun. Si ma face sa ma simt putin "vinovat" ca sunt asa cum sunt. N-aveam nevoie de comparatii ci de incurajari, sa simt ca eu sunt bun asa cum sunt, oricate lucruri n-as fi facut bine, sa simt ca cineva ma sustine pe mine intr-un mod, sa zicem, mai "tangibil" (ptr ca de sustinut am fost sustinut, dar nu am simtit asta asa cum as fi vrut, zic eu).

O alta varianta ar fi "tu ai avut toate conditiile". Evident se intelege ca fata de altcineva care nu le-a avut (eventual auzi cu ocazia asta si ce :P) si a facut ceva mai bine ca tine (fie invatat, sau ca a fost cuminte sau la locul lui, sau altceva).

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, august 16, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.