Author: No One
•miercuri, august 03, 2011
Oare nu e prea multa, chiar si aici pe blog? Oare nu risc sa transform totul intr-un circ ieftin si sa ajung sa fiu considerat an attention whore? Oare nu ar trebui sa ma rezum la chestii "frumusele"? Oare... oare... pot fi multi oare aici.

Dar... daca nu aici atunci unde? Vreau sa incerc sa-mi imping limita asta. De cand am inceput cu blogul asta unul din ganduri a fost asta. Uneori ma conving sa o fac, alteori ma ascund si ma autocenzurez. Azi imi vine sa scriu, maine imi zic ca e prea mult si mi se face rusine cu ce as putea zice.

Dar de ce o fac? Sau macar de ce incerc? Sunt mai multe motive. Unul ar fi sa ma imping pe mine sa realizez ce sunt eu si ca sa fac asta scriu despre mine, ma pun in fata faptului, ca sa nu-mi pot intoarce capul si sa ma fac scapat. Alt motiv e acel "roman". Asta e romanul meu. Voi scrie cat voi scrie, dar va veni o zi cand nu o voi mai face. Toate au sfarsit, chiar si blogul asta. Dar nu-l voi sterge. Voi incerca sa-l lasa asa pe net, ca o marturie a mea despre mine. Daca nimeni nu-mi va auzi povestea intreaga, macar sa incerc sa scriu din ea aici. Poate cineva o va citi. Poate cumva nu ma voi simti neauzit. Poate si eu voi exista cumva complet, acel eu veritabil nu ingradit de societate, in mintea cuiva. In niste cuvinte. Un alt motiv ar fi ca vreau sa fiu sincer catre voi. Nu e o expresie gaunoasa si siropoasa ca sa sune bine. Vreau sa ma stiti asa cum sunt, nu cu floricele si slipici. Altii sa faca asta daca vor, eu voi incerca sa ma umanizez cat pot de mult. Sa ma arat asa cum sunt, imperfect si prostut pana in maduva oaselor. Nu promit nimic, dar voi incerca. Imi doresc atat de mult sa gasesc pe cineva care sa ma vada asa, sa ma stie ca cel ce sunt. Va doriti si voi, stiu asta. Dar daca nu e cu putinta atunci e blogul asta si sunteti voi. De asta e blog personal, sa imi imping limita, limita de care nu trec in viata mea reala. Undeva trebuie sa fac ceva. Poate aici e acel ceva.

Asta inseamna vulnerabilitate? Da, dar nu mi se pare asa de primejdioasa pe net. Poate e si eu nu stiu prea bine cu ce se mananca aici. Dar ma gandesc ca de aici pot sa-mi trag puterea. Ca daca zic aici, atunci voi suporta mai bine in mintea mea anumite lucruri. Voi da jos cuvintele alea nespuse. De ce credeti ca va arde limba sa ziceti despre voi? Pentru ca e si asta o povara care se acumuleaza. Si cumva, undeva trebuie imprastiata. O sa-mi para rau de asta? Poate, dar daca pot sa incerc de ce nu? Nu ma dau leu, poate o sa esuez intr-un mod mizerabil, poate o sa-mi iau misto-uri, poate o sa vreau sa ma intorc in cochilia aia din care am iesit, dar ma gandesc sa incerc, mai ales cand pot sa ma protejez, cat se poate, cu anonimatul. De asta nu dau nume, adrese, orase, pentru ca nu vreau sa dau inapoi de frica ca voi trebui sa dau candva socoteala, ca o sa se intoarca impotriva mea. Dar am de ales, ori zic ceva, ce pot, ori tac. Iar tacerea... e shitty rau de tot.

Mi s-a golit mintea. Probabil ca mai sunt lucruri de zis dar nu mai pot scoate nimic. Poate doar ca nu ma consider sinceritatea intruchipata si nici un curajos. Daca e sinceritate (mai mult decat in doze normale) si poate curaj in ceea ce scriu atunci eu nu simt ceva in sensul asta. Iar faptul ca sunt un anonim clar nu ma face un curajos :))

De ce am scris asta? Am fost intrebat, de aici am pornit. Dar nu e un raspuns catre persoana aceea, ci e cum e de obicei, am simtit ca e ceva sa scriu si sa subliniez despre mine si... am scris. In blogul asta pana la urma scriu despre mine, in orice forma o fac. El este, putin cam pretentios poate, romanul/jurnalul meu. Asa ca daca vreau sa zic ceva despre mine, ceva ce cred ca trebuie scris, o fac aici.

In rest ce sa zic... vom vedea ce va fi. Eu nu am cum sa stiu sau sa anticipez viitorul. Asa ca... vom vedea.

L.E.: initial am scris asta intr-un comentariu dar ma gandesc ca e mai bine sa sada aici: "mi-am pus problema daca nu cumva e prea mult. dar nu vad (si recunosc, nu vreau) alta solutie si ca urmare tb sa ma incred in cel ce ma citeste ca o va face cu delicatete. nu oblig pe nimeni sa ma citeasca si nu cer sa fiu aprobat si laudat in toate. asa cum sunt si eu cititor in alte parti, si cei ce ma citesc sunt liberi sa faca alegerea de a ma citi sau nu, de a accepta ce scriu sau nu."

L.E.2: acum trebuie sa imi pun intrebarile urmatoare daca sunt corect: dar calitatile mele unde sunt scrise aici pe blog? dar oare incerc sa conving de fapt de ceva anume?

Ma gandesc ca trebuie sa iau o pauza de la genul asta de postari. Simt ca am luat un val si ca trebuie sa las lucrurile sa se aseze in mintea mea.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on miercuri, august 03, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.