Author: No One
•marți, august 02, 2011
Intai si intai precizez ca scriu nu pentru ca mi-a zis cineva ceva ci pentru ca simt nevoia sa o scriu. De ce zic asta? Ptr ca v-a parea, probabil, din scrisul meu ca m-a zgandarit cineva, ceea ce nu s-a intamplat.

Eu cred ca fiecare, dar fiecare, avem povestea noastra. Un fel de dosar acolo nevazut, mai mare sau mai mic. Eu nu sunt cu nimic mai prejos decat altii asa cum nici altii nu sunt asa fata de mine. Eu nu sunt cu nimic mai sus decat altii asa cum si nici altii nu sunt asa fata de mine.

Din vorbele pe care le-am shimbat in ultimii ani cu cateva persoane pe net am vazut ca fiecare isi zicea de viata sa ca fiind un "roman". Ca si-ar scrie viata intr-un roman daca ar putea. Si cu cat ma gandesc mai mult cu atat sunt de acord ca fiecare avem in spate o poveste. Si ma fascineaza asta. Va imaginati? Oamenii din jurul vostru fiecare cu povestea lor? Imi place ideea asta. Ii face mai oameni in ochii mei pentru ca stiu ca si ei, ca si eu, duc ceva cu ei. Mica ori marea lor poveste.

Romanul meu e mai degraba o schita :)) Cateva randuri pe cateva foi. Atat ar incapea pana acum. Dar schita mea e schita mea. Nu-mi e rusine cu ea in ochii mei, desi recunosc ca e mai greu catre altii si ca am momente cand sunt (foarte) dezamagit de mine. Da sunt virgin (daca ma cititi de mult si nu v-ati dat seama pana acum atunci shame on you :P), da nu am job de mii de euro, da inca sunt la facultate, da nu traiesc in mijlocul targului (capitala ori alte orase mari), da nu frecventez lumi sclipitoare si minunate, da sunt mai necomunicativ de felul meu, da am zile cand nu ma simt bine deloc, nici fizic nici psihic, da nu sunt pe gustul tuturor, da sunt orice vreti voi, dar viata mea nu e cu nimic mai prejos decat a altora ("mai bine situati") oricat de goala e ea. E viata mea. Exist aici in forma mea, in felul meu si nu deranjez nici un echilibru pe lumea asta. Si daca as cere cuiva ceva, as cere sa imi respecte asta.

Ma deranjeaza cand vad oamenii cum se stramba: nu ai facultate, nu ai prietena, nu ai job etc etc Asta e treaba mea, eu si numai eu am dreptul sa-mi fac morala, sa ma judec. Buna, rea, ca-mi place sau nu de ea, ea e a mea si nu costa pe nimeni nimic. Deci oricat de rusinat as putea sa fiu cu ea, nu pot sa ma neg, sa ma arunc la cos ca un gunoi. Nu pot sa ma subminez pana intracolo. Trebuie sa ma sustin cumva, asa cum ar face un parinte cu copilul lui urat si mediocru. Pentru ca oricum ar fi tot tii la el.

Pffiuuuu, nu stiu cat de aiurea pot sa fiu. Sper ca nu prea mult :P

Si pentru ca nu mai vreau sa scriu o alta postare am sa trec aici un comentariu, scris de mine, despre cum cred eu ca e diferenta dintre a face sex si a face dragoste. Asa, in mare. Acolo am avut supriza sa vad ca oameni care si-o trag bine si cu spor (cred) nu prea stiu sa faca o distinctie intre ele. Eu cel putin cred ca e una.

daca e sa o luam ca-n dictionar, sexul e sex in orice situatie, ca doar se face la fel :lol:
dar...
a face (strict) sex e: eu te fut, nu imi pasa de tine decat sa te fut, n-am ce sa impart mai mult cu tine si dupa, mars pe usa :D
a face dragoste e: mie imi pasa de tine, vreau sa te fac sa te simti bine, nu ma gandesc numai la mine, exista  apropiere sufleteasca, impart o viata (scurta, lunga) cu tine. adica pui altfel sufletul la nivel afectiv, emotional si alte asemenea prostii :P (pe langa sexul ala)
la nivel fizic, mecanic, e sex si acolo si dincolo.
deci intre a face sex si a face dragoste e o diferenta de perceptie a partenerului cu care te futi. unu e ca paharul de unica folosinta (am o nevoie si mi-o satisfac), altul e precum cana aia favorita din care bei cafea. bei cafea din ambele da, dar paharul si cu cana nu se aseamana :D

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on marți, august 02, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.