Author: No One
•vineri, august 26, 2011
Imi dau seama ca in ultimii doi ani, poate si mai mult, nu am mai spus o rugaciune sau un multumesc. Obisnuiam sa fac asta mai demult cand nu eram ok. Si de vreo 2 saptamani fac din nou. Si cumva ma ajuta. Ce ciudat e ca spunem rugaciuni numai atunci cand nu ne e bine. Cand ne e bine brusc uitam.

Acum in fiecare seara, sau cand plec de acasa, spun un "Tatal nostru", si seara multumesc. Lui Dumnezeu, ingerilor, Sf Pantelimon (al medicilor si al bolnavilor) si Arh. Rafael (care, printre altele, se ocupa de sanatate, si banuiesc eu vine de la catolici :P). E important sa multumesti, oricum ti-a fost ziua. Pur si simplu are un efect psihologic, cand iti lasi la usa toate greutatile. Zic un multumesc si cumva stiiu ca va fi bine.

Nu sunt adeptul rugaciunilor standard pe care sa le invat si sa le spun ca un papagal. Prefer sa spun ceva cu cuvintele mele si care sa vina din mine. Atat, fara mii de cruci si cuvinte alambicate.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on vineri, august 26, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.