Author: No One
•duminică, august 14, 2011
Statea sprijinita de peretele din hol, cu picioarele stranse inspre corp. Pantofii erau aruncati in intunericul holului. Cum de a intrat?, dar mi-am adus aminte ca-i dadusem o cheie. Inchisei usa si acum eram langa ea. Avea ochiul vanat vanat, o durere sa te uiti la el, dar eram obisnuit. Obisnuit si din pacate nu aveam ce sa fac ca sa schimb asta. Ma simt mai muritor decat muritorii, acum, stand langa ea, prinvind-o in ochi. Picioarele ii erau numai zgarieturi si vanatai. Imi zambi. Doamne, cum de mai poate sa zambeasca?... Dar stiam ca nu trebuie sa discut despre asta, asa ca spusei direct, ca o constatare de mult stiuta:

- O zi grea la munca vad

Ea dadu din cap si imi intinse mana. O luai in brate sa o duc pe pat iar ea, in timp ce-si sprijinea capul de umarul meu, ma intreba:

- Si tu?

- Eu?... Eu nu mai am nimic de zis despre mine.

This entry was posted on duminică, august 14, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.