Author: No One
•joi, septembrie 01, 2011
Simtea legatura cum se rupea. O usoara ameteala care crestea pana nu mai putea sa stea in picioare. Nu mai avea echilibru, asa ca se lungi pe jos. Inchise ochii caci imaiginile ii fugeau din fata. Se simtea presat, presat de parca ar fost impins in pamant. Dura un timp si apoi tot ce mai ramasese era el vlaguit pe podea. Nu indraznea sa se ridice pentru ca inca mai simtea senzatia in corp, in cap. Se uita in tavan si isi dadu seama brusc ca era ultima legatura care mai existase. De acum ramanea numai el.

Intr-un sfarsit se ridica. Singur pe lumea asta. Si afara soarele abia se ridica. Era singurul care mai ramasese si un gol il cuprinse. Nu mai avea ce sa imparta, caci nu mai exista nimeni din lumea sa. Acum simtea ca tot ce stia era un mare secret ascuns de restul, oameni cu care nu impartea nimic.

Fusesera multi. Si impartisera ganduri si secrete. Dar ii vanasera, unul cate unul, pana nu a mai ramas nimic. Doar el. In fata unei forte care crestea cu fiecare legatura rupta. Cum sa spere ca el va schimba acolo unde altii ca el nu au putut?

Se duse la geam sa se uite peste oras. Pana la urma va infrunta si el necunoscutul, forta aceea care ii pandea. El si numai el de data asta.

This entry was posted on joi, septembrie 01, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.