Author: No One
•luni, septembrie 26, 2011
Dupa-amiaza si seara imi aduc aminte de vise visate in noptile ce au trecut. Franturi. Ca atunci cand ai un cuvant pe limba dar nu poti sa-l spui. Franturi. Destul de mici ca sa nu le pot descifra, destul de mari ca sa stiu ca sunt acolo.

Oare si ele se depoziteaza undeva in memorie? La fel ca amintirile?

Nu am despre ce sa scriu. Ma gandesc ca probabil voi scrie mai rar. Stiu ca sunt intr-o perioada buna si putin ciudata. Ma impac din ce in ce mai mult cu viata mea. Si nimic nu mai pare sa ma dezechilibreze. Oare chiar asa de bune sunt medicamentele astea?

Astept. Stau si ma gandesc ca trebuie sa pasesc spre o viata completa de adult, cu toate responsabilitatile aferente. Ca nu vreau sa o fac. Dar nu am incotro. Astept. Si simt calmul momentului de acum. Dar e ceva la orizont si ma apropii din ce in ce mai mult. Un nou an de facultate si probabil un job. E necunoscut acolo caci nu stiu ce voi face peste 6 luni de acum incolo. Ce va fi dupa tratament si dupa anul asta de facultate.

Timpul se scurge si se scurge in defavoarea mea.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, septembrie 26, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.