Author: No One
•luni, octombrie 10, 2011
Plictis. Cam asta ar fi senzatia zilele astea. Plictis, plictis, plictis. Pe unde ma duc tot ce vreau sa fac e sa dorm sau sa citesc. Ca sa treaca timpul, caci el trece asa de incet. Dar ma gandesc ca nu e bine sa treaca pentru ca asa nu il voi mai recupera.

Timpul trece asa de incet la nivel micro, dar trece asa de repede cand este vorba de ani. Acusi, acusi vine iarna si ziua mea, si tot asa de repede o sa vina si vara.

Ma aflu in situatia de a nu mai avea ce sa scriu aici. Este vorba de inspiratie si chef iar eu nu mai sunt multumit de ce scriu. Uneori ma gandesc sa las asa si sa scriu cand imi vine, poate peste o saptamana, poate peste o luna, alteori ma gandesc sa simplific (sau sa modific) si sa scriu numai "insemnari", fara "pe foi albe". Cred ca o sa fie a doua varianta. Nu stiu. Voi scrie. Vreau sa ma scriu.

Am fost la tara, la bunici, si am ramas placut impresionat de cat de activi sunt ei, de cat de mult muncesc toata ziua. Sa-l vad pe bunica-miu la 80 de ani impliniti cum se catara in nuc pana aproape de varf si cum apoi strange nuci in genunchi de pe jos ca un copil. Cum au amandoi rabdare si muncesc fara sa se planga. Nu pot sa nu-i respect putin mai mult.

De azi, sau maine, ar trebui sa ma apuc sa invat si de asemenea sa ma apuc din nou de exercitii (fizice) caci nu le-am mai facut de vreo saptamana si ceva. Am cam lancezit si nu e bine.

ta hand om dig cititorule

This entry was posted on luni, octombrie 10, 2011 and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.